Alpinism

Autentificare

Căutare Smart

Open Panel

User Rating: 5 / 5

Star ActiveStar ActiveStar ActiveStar ActiveStar Active
 

Article Index

 

***


mnt9Cei de la Armata nu se mai vedeau de cca 30 minute când am ajuns în dreptul Turnurilor Țigănești. O traversare directă pe sub Turnuri ne face cu ochiul, săturați de rupt zăpadă, dar riscul de avalanșă reorientează tot grupul pe traseul mai lung, pe linia crestei. Ajungem pe Turnuri iar o parte se opresc să pună colțarii. Noi mai mergem un pic - știm din tura anterioară că se poate merge până sub Vf. Scara fără colțari; stratagema funcționează și după urcarea vârfului, mai avem în față doar urmele de schiuri ale celor de la Armata. Restul alpiniștilor sunt înșirați pe traseu în spate, în timp ce noi accelerăm cu toate forțele pe platou către Omu - de acolo urma doar coborâre pe schiuri. La Omu bifăm trecerea la punctul de control, în privirile cumva admiratoare ale arbitrilor și meteorologilor - favoriții de la Armata nu trecuseră chiar cu atât de mult timp în urmă ! Îmi iau coechipierul și o tulim în viteză la vale în speranța că am putea recupera ceva din handicapul față de rivali. Amândoi schiem bine, cei 12 ani de schi la CSS nr 1 Piatra Neamț sunt de un real avantaj pentru mine acum. Răzvan se mișcă excelent și el pe schiuri așa că luăm viteză pe Valea Doamnei la vale. Panta se înclină destul de mult deasupra unei săritori, și încerc să derapez ușor pentru a găsi soluția de ocolire. Rucsacul greu din spate și o mică piatră ascunsă sub zăpadă fac ca să mă rostogolesc peste schiuri, trezindu-mă că alunec în săritoare cu capul înainte și schiurile după mine ! Cu un reflex salvator îmi răsucesc picioarele peste cap, pun canturile pe zăpadă și mă ridic pe schiuri înainte să iau viteză. Prind ultima linie posibilă pentru ocolirea săritorii iar Răzvan, coechipierul meu, după ce a admirat exhibițiile mele "free style", vine prudent pe urme.  Chiar înainte de Peștera, mă mai dezechilibrez la o trecere în viteză de pe un versant pe altul (tot piatră ascunsă) și mă împrăștii lovindu-mă zdravăn la șold. Înjurând non stop mă ridic rapid și o tăiem la vale - avem de recuperat timp față de rivali... . Trecem ca o tromba de Peștera, de puntea de la intrarea în Peștera Ialomiței, de Vărăria Mică și deodată - ținta zilei: cabana Padina, unde echipa rivală de juniori de la Armata tocmai își desfăceau schiurile - semn că nu au ajuns demult ... Trecem linia de sosire triști că nu i-am prins din urmă, dar Nea Mircea Noaghiu e radios, bucuros de diferența mică față de Armata: 2 minute. În total din centru Bran până la cabana Padina făcusem cca 4 ore 30 minute.

***


Trecuseră 60 minute și înaintasem doar cca 200 metri. Culmea părea la fel de departe, vântul nu dădea semne de înmuiere. La adăpostul celui de-al 4-lea bolovan, am hotărât cu Geza că nu prea avem șanse să ajungem mai departe de alți 200m până se întunecă. Suntem rupți de oboseală, efortul necesar până aici ne-a stors de puteri. Ne retragem pâș-pâș, rostogoliți din când în când de vânt, până la adăpostul pădurii. Cu o viteză incredibilă pentru oboseala acumulată (gândul de a ajunge într-o zonă fără vânt ne-a motivat bine de tot) ne punem schiurile în picioare și coborâm prin pădure în pure "free-style" peste bușteni, pe sub crăci, pe zăpada moale sau tare, până se termină zăpada - iar vântul ajunge doar o adiere. În seara aceea am sărbătorit întoarcerea nevictorioasă dar sănătoasă acasă - era clar imposibil de urcat în condițiile de pe munte.

***


mnt10Ne cazăm la Padina - tot CSU într-o cameră; buna dispoziție ne înconjoară, rezultatele zilei au fost foarte bune. Ne întrecem să-l facem pe Geza să râdă, el icnind haios - căci se lovise la coaste chiar înainte de Alpiniadă și orice tentativa de râs îl săgeta - de altfel nici tușitul nu era o opțiune :) În ciuda glumelor, nu putusem să nu remarcăm performanța: în condițiile în care nu putea folosi la maxim capacitatea toracică, ajunsese la Padina cu grupurile din frunte. Seara, la ședința tehnica ni s-a prezentat traseul de a doua zi: Padina - Omu (pe creasta Doamnele, dupa atacul unui culoar direct, cu punct de control la Omu) - apoi pe creastă pe Bătrâna până în Șaua Strunga de unde urma să coborâm direct înapoi la Padina. Analizez traseul mintal - aveam avantaje și dezavantaje: folosirea schiurilor de tură avantaja echipa Armata în partea dinainte de Omu - și apoi parțial pe traseul de creastă. Coborârea pe schiuri de la final(avantajul nostru) era scurtă, dar mai puteam folosi schiurile pe creastă - e clar, cam trebuia să tragem bine ca să ne menținem în siajul Armata pentru ultima zi de concurs. Nimeni însă n-a anticipat schimbarea de situație de a doua zi.

Dimineață devreme, echipați regulamentar (cască, piolet, colțari, coardă, haine călduroase), hrăniți (ceai, slană cu ceapă, pâine cu margarină și salam), și un pic stresați - luăm startul în a doua zi de concurs. Ca în prima zi, ne tatonăm forțele prin mici sprinturi pe pante, filtrând pe cei cu rezistența slăbită. Până la intrarea pe culoarul de pe Doamna ne păstrăm în grup compact însă, strânși în linie de poteca îngustă și apoi de ciclul de rotire al ruptului de zăpadă. O buna bucată conduc "ostilitățile" pentru CSU, apoi ruptul zăpezii devine mai serios așa că mă dau la o parte având grijă însă să rămân în grupul din față. Pe panta culoarului Armata nu pot folosi pieile de focă în avantajul lor, astfel că acum facem absolut toți pretendenții la titlu cu schimbul la rupt zăpadă. În cca jumătate de oră însă prindem creasta Doamnei, majoritatea se oprește să-și pună hanoracele, impulsionată de vântul înghețat de pe creastă; eu mă simt bine încă în polarul meu 400 așa că încerc să mă țin de echipele Armata ce se depărtau încet pe schiurile de tură - acum îi serveau de minune prin zăpada mare de peste jnepeni. Mă încrâncenez, parcă o voce îmi tot repetă - trebuie să te ții de adversari, nu trebuie să îi pierzi în față. Vântul de creastă a "zidit" o placa de zăpadă pe polar, ce se opune vântului, astfel că acum îmi e chiar cald. Pas după pas, țin ritmul cât de ridicat mă ține suflul, căutând locurile cu zăpadă mică, și ferind jnepenii - adevărate capcane ce te secau de energie și timp.  Din spate nu mă ajunge nimeni, semn că ritmul e bun comparativ cu restul lumii, dar față de adversarii pe schiuri nu am nici o idee - se lăsase ceața, abia vedeam la 10 metri în față. Până la Omu însă nu aveam decât de urmat creasta, teoretic nu aveam nevoie sa vedem traseul.

10 secunde pauză; număr rapid, reiau succesiunea pașilor; mușchii țipau la mine - dar trag de ei deoarece după Omu urma să-i menajez un pic (mai multă coborâre); o spărtura în ceață și întrezăresc capătul crestei Doamnei - intersecția cu creasta dinspre Bătrâna în Șaua Doamnele, și un grup de persoane așezate în zăpadă. Îmi fixez ținta ca acolo să-mi pun și eu hanoracul - vântul devenise semnificativ de tăios - și sprintez cu un ultim efort până la grupul oprit. Sunt cei de la Armata, în bloc, și presupun că au atins Omu și acum sunt în drum spre Bătrâna.

Mă apropii de ei când Marc mă întreabă vizibil îngrijorat prin șuieratul vântului:
- Auzi, tu știi sa ajungi de aici la Omu ?
Întâi nu reușesc să "compilez" situația și presupun ca se îngrijorează pentru mine:
- Sigur, fără probleme. Cum era la Omu, au un ceai cald pentru noi ? - întreb și eu dornic de vești, în timp ce îmi pun hanoracul
- N-am ajuns la Omu, n-am găsit drumul - mi se replică imediat.

Rămân mască, cu hanoracul atârnând strâmb pe mine, și mă răsucesc brusc către direcția în care trebuia să fie Omu - cum n-or fi ajuns ? E ceață, nu se vede nimic, doar o coama de zăpadă. Amuzat, încep să înțeleg problema: este o traversare pe o coamă îngustă, în care dacă stai prea mult spre stânga, ajungi deasupra hăurilor din valea Gaura, dacă stai prea mult spre dreapta ajungi suspendat pe cornișe de zăpadă. Trebuie un echilibru bun, și un "simț" al traseului pentru a rămâne între pericole, pe muchia stabilă. Și știam foarte bine traversarea. Partea cea mai bună era că se anulasem întreg avantajul adversarilor !

Apare și Geza, și după miștourile de rigoare față de adversari (din ciclul "faza asta trebuie comentată!") - ne urnim cu Geza în frunte. După 50 m începem să vedem unde au greșit Armata - urmele se îndreptau mult prea spre stânga, și mult mai jos față de cum trebuia. De data asta menținem trasa corectă, și printre rafale de vânt și ceață apare treptat cabana Omu - unde ne regrupăm în siguranță la un ceai cald.

***


A doua tentativă de recunoaștere a traseului a fost cu 2 săptămâni înainte de Amnt888lpiniadă. De data asta cu echipa aproape completă: nu a fost Geza, dar au venit Nușu, Mihai, Luci și parcă și Răzvan. Plecarea a fost de dimineață devreme, și, din cauza experienței trecute, - când am muncit la deal contra vântului- mi-am ușurat rucsacul cât de mult am putut. Întrucât ținta era să atingem Omu până seara, nu am mai pus sac de dormit și cort - ci doar foița exterioară a cortului, ca ajutor pentru eventualitatea unui bivuac forțat în zăpadă. În zori de zi mărșăluiam voios către poienița unde înnoptasem data trecută, folosind urmele trecute; fiind mai mulți și cu rucsaci mai ușoare am rupt mai lesne zăpada înainte de golul alpin, astfel că pe la 11:00 le arătam punctul maxim atins în tura trecută. Vântul nu mai bătea deloc, moralul era sus de tot, bancurile și poantele curgeau. Cu emoție m-am apropiat de culmea ce data trecută reprezentase o țintă imposibil de atins. Trecem de ea, și realizez că era doar o treaptă în lungul traseu de apropiere de Turnurile Țigănești. Iar traseul de apropiere a devenit și mai lung, odată ce zăpada a început să se rupă sub noi. Dându-ne seama de lungimea traseului, am început să ne salvăm din forțe și am mai redus ritmul. Peste vreo câteva ore atingeam aproape rupți intersecția cu marcajul către Mălăiești. Ne oprim și mâncăm. Pe porțiunea de aici până spre Vf Scara și Omu nu mai fusese nimeni dintre noi anterior. Creasta pe lângă care mergea marcajul era formată din dinți de stâncă - era evident că trebuia să îi ocolim. Marcajul a dispărut sub zăpada mare și am început să ne contrazicem dacă trebuia să o luăm prin stânga crestei (deasupra Mălăieștilor) sau prin dreapta crestei (deasupra hăurilor către Valea Gaura și Bran). Pierdem cca 45 min încercând prin dreapta crestei, până ajungem la un punct imposibil de trecut făra coardă/cățărare - evident marcajul nu putea fi pe aici. Revenim pe creastă și începem anevoiosul traverseu pe sub creastă, pe zăpadă instabilă și moale. Ne scufundăm, încercăm să evităm porțiuni de rupt zăpadă cățărându-ne, muncim săpând drum. Soarele trecuse de creste înainte să ajungem la baza culoarului direct către Vârful Scara. Măcar aici zăpada este întărită - beton, însă culoarul duce direct până în fundul Mălăieștilor, o alunecare aici înseamnă sfârșitul jocului! Ne punem colțarii, și începem să înaintăm săpând trepte cu pioletul din loc în loc. Colțarii și treptele ne dau siguranță suficientă alaturi de prizele de stâncă, astfel că nu ne mai legăm în coardă pentru a ne mișca mai repede.

Când ieșim pe Vf. Scara, stelele sclipesc ireal pe un cer perfect senin, fără vânt, iar zăpada scânteiază și ne asigură o vedere perfectă până la Omu reflectând lumina unei luni în jumătate ! Realizez norocul imens pe care l-am avut cu vremea - dacă aveam ceață și vânt, trebuia să facem bivuac în platou, având doar foița mea de cort ca acoperiș ! Restul traseului îl parcurgem chiuind și evitând scufundările accidentale în zăpadă în locurile unde nu se întărise. Ultima porțiune de urcuș o facem la "relanti" - mușchii refuzând să ne asculte - iar când apărem în fața meteorologilor pe la 10:30 arătăm ca niște fantome.

***

Imagini

Ultimele comentarii

  • Primul pas

    gabila 13.11.2013 20:03
    Super!!!!!!
     
  • Zillertal - HinterTux - schiind cu zeii - ian 2011

    Eu 03.07.2011 00:17
    Hei! mi-au placut povestile tale. :)) M
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Bogdan Avadanei 23.12.2010 17:01
    He he he, Long time no see !! Da, am început să (re)fac ce îmi place și ce știu (mai corect știam ;-) ...
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Andrei Miau 21.12.2010 03:24
    Bravo! I really enjoyed reading it ;) si in plus de asta ma bucur sa vad ca faci ceva ce multi nu mai ...

Ultimele evenimente

No events

Calendar Evenimente

Last month July 2020 Next month
M T W T F S S
week 27 1 2 3 4 5
week 28 6 7 8 9 10 11 12
week 29 13 14 15 16 17 18 19
week 30 20 21 22 23 24 25 26
week 31 27 28 29 30 31
Last month August 2020 Next month
M T W T F S S
week 31 1 2
week 32 3 4 5 6 7 8 9
week 33 10 11 12 13 14 15 16
week 34 17 18 19 20 21 22 23
week 35 24 25 26 27 28 29 30
week 36 31

MOVESCOUNT Button