Alpinism

Autentificare

Căutare Smart

Open Panel

User Rating: 5 / 5

Star ActiveStar ActiveStar ActiveStar ActiveStar Active
 

Article Index

 


ss9Propunerea celor de la Armata m-a luat complet prin surprindere. Abia ne încălzisem un pic și mă pregăteam să țâșnesc pe traseu pentru a profita de avantajul nesperat dat de ceață când Marc și Denko opresc pe toată lumea cu un anunț: Băieți, din cauza condițiilor meteo propunem să facem sindicatul ad-hoc al alpiniștilor și să ne întoarcem simultan toți la Padina, direct în vale, așteptându-ne unii pe alții - cât să nu obțină nimeni vreun avantaj. Aveau dreptate: ținând cont de ceața de pe creste, și de faptul că alpiniști cu experiență și performanțe remarcabile avuseseră probleme în a se orienta pe creastă - era riscul destul de probabil ca să se rătăcească vreunul pe traseu și apoi să fim nevoiți să anulam concursul pentru a-l căuta pe rătăcit. În condițiile de vânt de pe creastă, era tot posibilul ca urmele sa se șteargă - iar un alpinist mai neexperimentat sau care nu a mai făcut traseul să aibă probleme grave de orientare. După un moment de ezitare (entuziasmul momentului mă tot înghiontea) n-am putut să nu recunosc justețea deciziei. Într-adevăr, de jos, de la Padina, nu se puteau vedea și evalua condițiile de creastă, iar aici aveam toate șansele să pierdem pe cineva prin ceață - mai ales că se permisese și participarea individuală (deși în afara clasamentului). Iar această "remiză" temporară putea lucra în avantajul nostru (drept e că și invers) în lupta pentru titlu. Propunerea a atras unanimitate în rândul participanților, astfel că am așteptat și ultimul alpinist și apoi ne-am urnit pe schiuri la vale. Zăpada numai bună ne-a făcut să dăm drumul la viteză mai mare - astfel că la Peștera eram cam înghețați, mai ales în zone în care nu mai fusesem :) .

Ne-am adunat cu toții din nou, și ne-am apropiat de sosirea de la Padina în grup compact. Am putut vedea de departe stupefacția antrenorilor, membrilor federației și arbitrilor, văzându-ne pe toți, grupați, trecând în bloc, simultan, sosirea.  Stupefacția s-a transformat apoi în supărare, iar antrenorii s-au întrecut a certa sportivii: Unde vreme rea ? E vreme perfecta de tură (La Padina așa părea, norul de pe Omu și de pe creastă nu se vedea), v-ați rătăcit ca niște copii, v-ați speriat la prima greutate, v-ați luat după papagalii ăia fricoși, cine vă credeți voi să treceți peste deciziile FRTA, traseul era obligatoriu nu opțional, o să plătiți revolta asta, vi s-a urcat democrația la cap, etc. etc. etc. Drept e ca în cazul nostru, după ce ne-a făcut albie de porci, Nea Mircea Noaghiu ne-a făcut un pic cu ochiul - a sesizat și el potențialul avantaj al situației :)

Și federația ne-a pedepsit "crunt" - după o ședință fulger, cu toți antrenorii, au decis ca în 45 minute urma să facem o cursă contra-cronometru, individuală, Padina - Babele și înapoi, fără echipament obligatoriu, timpii individuali urmând să se cumuleze în timpii echipei la calcularea clasamentului. Asta pentru ca, vorba bancului, să ne mai șteargă din rânjetul de satisfacție de pe față.

***


mnt4Cei de la cabana Meteo întâi s-au crucit văzându-ne, erau să ne ia și la bătaie până s-au lămurit că eram și echipați și eram și bine pregătiți în domeniu alpin :)

După ce am povestit toată tura, am dormit buștean și fericiți până dimineață târziu. Pe o zi superbă, însorită, fără pic de vânt, am efectuat o coborâre de vis pe schiuri pe Valea Cerbilor. Zăpada întărită până jos a făcut schiatul o plăcere, săritorile erau complet acoperite de zăpadă; nu ne-am dat jos de pe schiuri până aproape jos, în poiană. Aici era deja pământ, așa că am luat schiurile pe rucsaci și am pedalat încetișor la vale, sub Diham, apoi pe jos până la gara Bușteni unde ne-am servit cu niște beri binemeritate - până la venirea trenului către Brașov.

***


Înainte de executarea "pedepsei", am apucat să punem câte ceva în gură, dar nu mult, deoarece ne aștepta încă o încercare. Efortul de dimineață nu se mai simțea așa tare, dar era clar că nici unii nu eram "ca noi". Ne-am înghesuit în fața cabanei la start, eu cu clăparii în rucsac, schiurile pe rucsac, bețele în mână, și cu bocancii ușori, de 3 sezoane, în picioare. Am țâșnit cu toții imediat după start, dornici să prindem o poziție cât mai bună în șir; eu îmi fixasem ținta - să stau lângă Geza, să reușesc să merg în ritmul lui. Până la Peștera ne separasem deja în grupuri distincte, iar eu mă țineam relativ ușor de obiectivul meu, în grupul din frunte, pe lângă echipele Armata. La începerea urcușului pieptiș, Geza îmi observă tactica și mă trimite scurt la treabă: Du-te înainte, mă doare pieptul, nu pot merge tare, du-te și rupe-i, nu sta după mine ! Sigur ? îl întreb; îmi confirmă din cap, și măresc puțin ritmul; trec ușor de tot restul plutonului, apoi mă concentrez doar pe ritm, respirație și folosirea eficientă a treptelor de pământ/zăpadă/gheață cât să urc la randament maxim. Nu mai am noțiunea timpului, realizez că vântul a început să adie ușor acum, deci am urcat ceva; nu aud pași după mine, nu pierd energie să mă uit în spate; trec de stâncile de la mijlocul urcușului către Babele. Ritmul e ok, simt "rotițele" funcționând la parametri normali; ceva mai sus, după urcușul unei treptuțe, întorc ușor privirea în vale și rămân stupefiat: restul alpiniștilor sunt înșirați în vale, într-un șir lung ce ajunge aproape de Peștera, cel mai aproape fiind pe la 200m de mine ! Unde sunteți acum, părinții mei, să mă vedeți conducând atât de detașat în sportul în care mi-ați interzis atâta timp să îl practic ? Unde sunteți doctori ce mi-ați prezis că nu voi mai putea face sport nici măcar la școală în urma dobândirii reumatismului pe baza infecțioasă ? Gândurile mă cuprind și mă scot un pic din ritm, suficient ca până la Babele să mă prindă din urmă Armata și Imre de la Sfântu Gheorghe. Mă adun din visare și ajungem toți odată la punctul de control de la Babele, în ceață, jumătatea ca distanță a traseului.

***


mnt6În următorul week-end Nea Mircea Noaghiu ne-a luat pe mine și pe Răzvan la teste de coborâre pe schiuri Babele - Peștera. O zi întreaga am coborât ori pe traseul marcat printre stânci (mamă ce șerpuire ieșea aici - no 1 ca spectaculozitate), ori ocolire pe dreapta, ori pe stânga. Câștigătoare a ieșit coborârea pe stânga stâncilor, dar nu prea mult, doar cât să nu intri în zăpada moale de peste jnepeni. Între jnepeni și stânci era o bandă cam de 10 metri, înclinată, ce trebuia abordată ca un viraj larg și rapid spre dreapta, și care ne scotea fix deasupra pantei mai sus de Peștera. Urcam cu telecabina, Nea Mircea ne cronometra și se uita cu binoclul după noi; am făcut curse concurs în paralel pe versiuni diferite, până am găsit trasa optimă. Ne-am fixat-o în minte, am mai efectuat coborârea pe acolo odată, și apoi ne-am întors acasă. Eram acum cât se poate de pregătiți pentru prima Alpiniadă de iarnă la care urma să iau parte.

***


Toți adversarii cu care ajunsesem la Babele erau în bocanci de tură - și-au pus schiurile în picioare și frustrarea m-a cuprins văzându-i cum dispar în vale și în ceață în timp ce eu mă schimb din bocanci în clăpari. Trei minute mai târziu, când am terminat să mă schimb, am plecat ca din pușcă. Am lăsat viteză peste zona de prudență, dar știam bine traseul și zăpada. La traverseul ascuns de la stânci am trecut de primul - căzuse în zăpada moale de pe jnepeni - efectuase o ocolire prea largă. I-am strigat că nu pe-acolo; "Dar pe unde ?" m-a întrebat el. "Pe aici", i-am țipat în timp ce deja atacam panta de deasupra cabinei de la Peștera. Pe Marc l-am prins pe culoarul îngust dinainte de puntea de la Peștera Ialomiței. Culoarul era ca o pâlnie, larg sus, îngust jos până la lățimea unei persoane și continua direct cu puntea peste Ialomița. Puntea era de lemn, cu gheață de 2 cm peste scânduri; avea o singura balustradă astfel că trebuia să-ți ții bine echilibrul ca să nu ajungi în apă. Am intrat cu viteză pe culoar, neștiind că mai e cineva acolo. Ca să evit coliziunea, am apucat să fac doar un viraj evitând rivalul înainte de a țâșni în coborâre directă peste plăcile de gheață de pe punte. Am avut poziționarea bună, am sărit la capătul punții peste traversa dezgolită ce m-ar fi putut transforma în superman în zbor planat, și am folosit avântul existent pentru a urca panta pe lângă Vărărie. Mai aveam în față doar pe Denko și pe Imre. După un cot, mă intersectez cu Gabi Spătaru, venit la ajutor pe traseu; s-a împiedicat de surpriză când m-a văzut, și la întrebarea mea a început repede să spună că e Imre aproape, hai că poate îl prinzi, hai că nu mai e mult. Apoi a început să alerge după mine, strigând încurajări care parcă mi-au turnat un val nou de combustibil "în motoare". După cotul următor am năvălit ca o vijelie urcând panta mică către sosire în pas patinaj pe schiuri. Imre era la 50 m în față mea, cam la 15 m  de sosire, urcând relaxat ultimii metri. Am încercat să fiu "silențios", dar Imre a fost alertat de zgomote, s-a uitat la viteza cu care înaintam și a sprintat și el către finish. Cu ultimul efort - nici nu mai știu dacă și cum respiram - am trecut și eu linia de sosire, al treilea la general, primul dintre juniori. Nea Mircea Noaghiu, mai în spate, rămăsese cu cronometrul, carnețelul și creionul în mână, surprins de rezultat, în timp ce eu mă târam gâfâind ca să eliberez zona de la sosire. Spre surpriza mea totală, și spre mândria mea ulterioară, primul care m-a felicitat a fost Nea Mitică Chivu, antrenorul de la Armata Brașov. Mi-a strâns mâna, m-a bătut pe spate în timp ce se uita sincer în ochii mei încă agitați de la efort și-mi zicea: Bravo, băiete, bravo, asta da tură. M-a preluat apoi și Nea Mircea, încă încordat - așteptând  rezultatele celorlalți sportivi CSU. Răzvan a venit și el printre primii 11 - dacă îmi aduc bine aminte -, astfel că echipa CSU juniori urcase pe locul 1 în clasamentul provizoriu, înaintea ultimei zile de concurs.

Am căzut buștean după o masă caldă, adormind îmbrăcat peste rucsacul pe jumătate deschis în camera caldă de la Padina. Dimineață am constatat că peste noapte ninsese masiv, cca 1,5 m zăpadă proaspătă peste cea veche înghețată. Ziua a treia de concurs fusese anulată, tocmai devenisem Campion Național la Schi-Alpinism, juniori, Bucegi, martie 1995.

Imagini

Ultimele comentarii

  • Primul pas

    gabila 13.11.2013 20:03
    Super!!!!!!
     
  • Zillertal - HinterTux - schiind cu zeii - ian 2011

    Eu 03.07.2011 00:17
    Hei! mi-au placut povestile tale. :)) M
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Bogdan Avadanei 23.12.2010 17:01
    He he he, Long time no see !! Da, am început să (re)fac ce îmi place și ce știu (mai corect știam ;-) ...
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Andrei Miau 21.12.2010 03:24
    Bravo! I really enjoyed reading it ;) si in plus de asta ma bucur sa vad ca faci ceva ce multi nu mai ...

Ultimele evenimente

No events

Calendar Evenimente

Last month July 2020 Next month
M T W T F S S
week 27 1 2 3 4 5
week 28 6 7 8 9 10 11 12
week 29 13 14 15 16 17 18 19
week 30 20 21 22 23 24 25 26
week 31 27 28 29 30 31
Last month August 2020 Next month
M T W T F S S
week 31 1 2
week 32 3 4 5 6 7 8 9
week 33 10 11 12 13 14 15 16
week 34 17 18 19 20 21 22 23
week 35 24 25 26 27 28 29 30
week 36 31

MOVESCOUNT Button