Alpinism

Autentificare

Căutare Smart

Open Panel

User Rating: 5 / 5

Star ActiveStar ActiveStar ActiveStar ActiveStar Active
 

Article Index

***

Nu știu însa dacă Nea Mircea tot atât de bucuros ca mine, care știam, conform planului, că mai urmează 7 Noiembrie, un traseu de "doar" 4B, de 4 lungimi de coardă, pitonat în tinerețe chiar de Nea Mircea. Însă, socoteala de acasă cu cea din târg ... nu s-a potrivit nici acum. Și ori vreuna din echipele colegilor schimbase traseul și nu mai ieșeam la puncte, ori rivalii de la Armata adunaseră mai multe puncte decât estimase Nea Mircea, ori antrenorul a vrut pur si simplu să-mi testeze limitele, că în plină fericire post 5B-istă, mă trezesc cu următorul dialog:

- Bravo băieți, bine, ați văzut că nu e așa greu ! Cum sunt antebrațele ?

Ca o paranteză, ar fi trebuit să mă mir că Nea Mircea ne-a felicitat (o raritate!) și n-a comentat de pierderea de timp dinainte de pian și cu pitonul; de obicei ne bodogănea rău dacă o lălăiam pe traseu. Nu prind inadvertența și îi dau înainte în joc:

- Pai da, chiar la pian nu a fost greu de loc, s-a putut sta bine pe picioare. La ieșire aluneca rău iarba, de aia am bătut un piton da' tot am trecut! Oricum, de-acuma, doar 7 noiembrie, n-ar trebui sa fie așa greu. Mâinile sunt bine, zic eu iarăși prea vorbăreț.

- Daaaa, ezită Nea Mircea. Păi, cu 7 noiembrie, treaba e că tocmai a intrat o echipă în el, și se mișcă greu, o să vă încurcați unii pe alții sau o să așteptați și se termină timpul de concurs.

În momentul ăsta mi s-au aprins toate beculețele de alarmă, auzeam doar girofare prin cap. Încercam să văd unde bate Nea Mircea, și un gând ascuns îmi tot zicea să mă dau obosit și neputincios. Înainte să pot replica ceva, Nea Mircea continuă:

- Da, uite, tot suntem aici lângă - și întinde mâna spre Turnul Negru - puteți intra în Fisura Neagră. Nu mai e nici o echipă în el, și puteți urca în liniște, ar trebui să ieșiți înainte să se termine timpul de concurs. Ce zici? și se întoarce direct spre mine.

- Fissu ...Fisura Nnneaaagrăăă ? îngaim șoptit. Noi? Acum?

Fisura Neagra e tot un 5B, dar mai susținut și mult mai aerian față de Finala '64. Cele 5 lungimi de coardă, presărate cu vreo 2-3 zone surplombante și o bavareză spectaculoasă la sfârșit se arătau ca o sperietoare pentru mine în acel moment (ceva ani mai târziu am savurat pe deplin traseul, care e cotat corect și chiar spectaculos; atunci însă nu apucasem să-l studiez, și nici măcar nu cunoșteam descrierea lui, doar faima). Mai ales că știam că doar cu un an înainte, un fost coleg de club - se înscrisese în aceeași zi cu mine la CSU (!!!) - într-un cantonament, lăsat cu instrucțiuni clare să studieze celelalte echipe la cățărat, a vrut sa demonstreze că și el e bun, și a urcat în Fisura Neagră singur, fără coardă (!!!), doar cu o autoasigurare în care se mai odihnea ocazional până aproape sus; de la bavareza de la final, unde nu mai erau pitoane sa folosească autoasigurarea, a căzut până jos de tot și a murit.

- Da, e ușoară, ați făcut deja Finala '64, nu e mai grea - se lansează din nou Nea Mircea să mă trombonească. Apoi reia atacul: Treaba voastră, puteți merge sa vă încurcați cu ăia din 7 Noiembrie , dar i-am văzut, abia se mișcă, ăia ies numai la sfârșitul zilei de-acolo. Iar voi mai puteți face puncte bune. Și aici nu e nimeni. Deci, intrați ? insista din nou.

Trec și eu la atac direct:

 - Nea Mircea, dar cum e bavareza aia de la ultima lungime ?

 - Cum să fie, e o bavareză ca toate celelalte, ce nu știi să urci în bavareză ? - deja tonul era iritat, și deja începusem să înțeleg că de fapt nu am de ales sau alegerea o făcusem deja: Doar în sus, mai trebuia făcut un efort semnificativ în acea zi. În mintea mea, traseul de dimineață deja nu mai conta ca dificultate, comparativ cu Fisura Neagră, ce se apleca amenințătoare deasupra capetelor noastre. Iar bavareză nu mai făcusem la CSU, ci doar mai demult, în traseul Poștei, cu Oli.

 - Da, Nea Mircea, intrăm în Fisură, zic cu un oftat, și văd că Marius tresare ușor. Lasă Mariuse că ieșim noi sus ca azi dimineață.

***

wall climberGheara de gheață dă să se suie pe spatele meu din nou, dar dispare imediat când concentrarea mea se îndreaptă spre analiza primei lungimi - o fisură ce se lărgește apoi într-un horn. Pitoane sunt suficiente și vizibile, linia traseului e clară, prizele și posibilitățile de urcare par multiple; de jos. Ochesc cam pe unde ar trebui să fie prima regrupare, și în timp ce Marius pregătește corzile, mă apropii de perete și mă pregătesc mental pentru încă 5 lungimi, acum însă expuse spectaculos și aerian deasupra drumului auto. Plec în traseu atent, dar fără entuziasm, cu gândul de a-mi economisi forțele cât mai mult; prima parte e ușoară, în horn e un pic mai ciudat dar mă descurc, nu trebuie să stau în mâini, deocamdată e bine. Asigurări sunt multe, regruparea e comodă, Marius e mai zâmbitor când ajunge lânga mine; de-ar fi așa până sus ... .

Continui a doua lungime pe horn în sus, încep să pun scărițe în zonele mai surplombante, nu prea îmi vine să fac treceri aeriene așa stresat cum sunt. Devenim și noi atracția turiștilor din vale, căci restul echipelor de pe peretele de peste drum au ajuns aproape sus si nu se mai văd. Lungimea a treia pleacă într-un horn surplombant, sunt în scărițe complet, dar reușesc să ajung totuși la pitoane și să trec pasajul. Peste surplombă continuă linia largă a fisurii, și cu prize suficiente, apoi regrupez destul de comod sub un alt horn surplombant amenințător. Cât îl asigur pe Marius, studiez surplomba ce urmează și încep să mă îngrijorez - nu văd pitoane! Mai sus de regrupare e doar unul, dar apoi, cum am să trec? Pereții hornului sunt lustruiți - ducându-mă cu gândul la ideea ramonajului. Să o trec în mâini, la cum mă simțeam era exclus. Marius vine destul de repede - e dornic și el să terminăm treaba pe azi. Mai avem doar 2 lungimi de coardă, dar punctul cheie și dificil tehnic încă nu a trecut ... .

Plec în lungimea a patra, mă ridic 3 metri mai sus de Marius și apoi ... rămân aproape blocat - nu mai văd pitoane, toate fețele din jurul meu (și deasupra mea) sunt netede, lustruite, nu am prize, vorba aia, eu cu cine votez? Sunt deocamdată într-o poziție comodă pe picioare, încerc diverse răsuciri, dar ultima asigurare e pe lângă Marius, cam prea jos pentru gustul meu, prea aproape de regrupare, nu prea îmi vine sa o iau în sus "pe ghicite". Nea Mircea strigă ceva din vale, nu înțeleg ce spune, eu caut ieșirea. 

climbers_sketch

 

Când sunt aproape să cedez nervos, după o ridicare într-o poziție un pic mai comodă, observ marginea unui inel de piton, sus sus sus, chiar în buza surplombei. Mamăăăăă, și eu cum ajung acolo? Mă sucesc, folosesc ramonajul, mă bag în horn și mă fixez la aderență de pereți câștigând centimetru cu centimetru pe fețele lucioase lipsite de prize. Când aproape eram cu picioarele în gol și blocat doar de opoziția dintre câteva părți ale corpului, reușesc să mă întind cu asigurarea și să o fixez în piton. Niciodată nu mi-a fost mai cristalin și mai plăcut sunetul carabinierei închizându-se peste inelul pitonului ca în acel moment! Aproape instantaneu pun și o scăriță în piton, mă ridic pe ea și ies în exteriorul hornului. Mă linistesc văzând că mai sus sunt suficiente pitoane și urc voinicește restul lungimii de coardă.


Regruparea finală este pe o treaptă perfect orizontală de piatră, pe care m-am așezat în fund, cu picioarele în gol, cu drumul și turiștii viermuind ca niște furnici hăt departe jos. Senzația e genială, și cât îl asigur pe Marius am timp să admir Polițele Bardosului, peretele de peste drum, și câteva echipe ieșind sus de tot din traseele lor.

Imediat ce ajunge și Marius sus, efortul și stresul urcării ne îmbată într-un mod ciudat: ne punem vreo 10 minute la povești; și, deși îl auzim clar pe Nea Mircea răcnind de jos să ne urnim, ca să ieșim din traseu până se termină timpul de concurs (nu pot reproduce chiar ce a zis Nea Mircea, folosiți imaginația :-D), eu și cu Marius ne aplecăm spre el, ne facem că nu înțelegem și doar răspundem prietenos:

- Uuuu, Nea Mircea, UUUuuuuu.

Asta în timp ce fluturăm mâna într-un salut larg ca și cum am fi fost doar salutați de Nea Mircea.

- Mișcați-vă putori leneșe ce sunteți ! Ficiori de lele ! Bă*&^$#-&* ... Urniți-vă dracului odată că dacă nu ați urcat degeaba !!

- Uuuu, Nea Mircea, nu se audeeeee, UUUuuuu, răspundem noi în timp ce râdem de ne prăpădim.

Povestea a continuat cale de vreo 10-15 minute, timp în care ne-am distrat copios ca niște puști de școală primară, dar am avut nevoie de asta! Înțelegeam și nevoia de a ne pune pe traseu, dar urma diedrul expus ce ar fi trebuit parcurs în bavareză, cu asigurări puține, 2 pene de lemn cu bucle putrezite ca în Finala '64, iar eu începeam să simt oboseala. Siguranța a avut întâietate, și m-am urnit doar când m-am simțit confortabil cu asta. Erau vreo 25-30 m de urcat, primii 5-10 mai ușori, cu asigurări bune, apoi 1 pană de lemn și fisura goală până sus, sub un arbust crescut în platou, întreruptă de încă o pană de lemn mai sus. M-am așezat ușor în poziția de bavareză, și, ca și "la pian", am început să urc rapid ca să nu îmi obosească antebrațele. Poziția însă a fost foarte comodă, aderența la picioare era excelentă pe un perete cu asperități, așa că am avut timp să mă opresc să asigur și la fiecare din penele de lemn (una chiar se mișca). Asta nu m-a împiedicat ca la capătul fisurii, să mă arunc de-a binelea asupra arbustului, luându-l în brațe într-o îmbrățișare victorioasă și sigură. La el am și regrupat, aducându-l sus pe un Marius cu un zâmbet imens pe față! Și care încă mai râdea de șicana pe care i-o făcusem lui Nea Mircea! Mai încolo urma să căutăm retragerea într-un vâlcel mai în spate.

contentmap_plugin

Imagini

Ultimele comentarii

  • Primul pas

    gabila 13.11.2013 20:03
    Super!!!!!!
     
  • Zillertal - HinterTux - schiind cu zeii - ian 2011

    Eu 03.07.2011 00:17
    Hei! mi-au placut povestile tale. :)) M
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Bogdan Avadanei 23.12.2010 17:01
    He he he, Long time no see !! Da, am început să (re)fac ce îmi place și ce știu (mai corect știam ;-) ...
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Andrei Miau 21.12.2010 03:24
    Bravo! I really enjoyed reading it ;) si in plus de asta ma bucur sa vad ca faci ceva ce multi nu mai ...

Ultimele evenimente

No events

Calendar Evenimente

Last month July 2020 Next month
M T W T F S S
week 27 1 2 3 4 5
week 28 6 7 8 9 10 11 12
week 29 13 14 15 16 17 18 19
week 30 20 21 22 23 24 25 26
week 31 27 28 29 30 31
Last month August 2020 Next month
M T W T F S S
week 31 1 2
week 32 3 4 5 6 7 8 9
week 33 10 11 12 13 14 15 16
week 34 17 18 19 20 21 22 23
week 35 24 25 26 27 28 29 30
week 36 31

MOVESCOUNT Button