Alpinism

Autentificare

Căutare Smart

Open Panel

User Rating: 5 / 5

Star ActiveStar ActiveStar ActiveStar ActiveStar Active
 

Article Index

 

Drumul dus

20160517_080929După săptămâni de planificare cât se poate de atentă, (vezi istoric aici), a sosit și dimineața plecării. Răzvan rezolvă transportul la aeroport cu un amic, ne adunăm în mașină și suntem vărsați la aeroport într-o dimineață ploioasă de 17 mai.
Cel mai simplu în planificare fusese obținerea biletelor de avion. Găsisem online bilete ieftine prin Skyscanner de la Kiss and Fly, folosind ca destinație aeroportul din Nalchik în loc de mult mai celebrul Mineralnye Vody - pe unde veneau cam toate expedițiile. Geografic, pe hartă, Nalchik e mai aproape un pic de Cheget/Azau (stațiunile de plecare pe Elbrus) iar biletele au fost semnificativ mai ieftine prin Istanbul -> Nalchik față de Moscova -> Mineralnye Vody. Fiind o exepdiție fără sponsori ... bugetele noastre personale au fost bucuroase de economie. (Cât ne-a costat în final reducerea de preț se va vedea la sfârșit).

20160517_112950 20160517_112923În cadrul zborului dus aveam și o pauză de 14 ore în Istanbul, deoarece zborul Tarom de după amiază fusese anulat pentru acea zi. Fusesem reprogramați la zborul de dimineață, ceea ce ne-a dat o zi de hălăduială prin Istanbul. Cetățenii români nu mai au nevoie de viză pentru Turcia (interesant gest de bunăvoință în condițiile în care restul țărilor europene au nevoie ...) astfel că am profitat pentru a ieși din aeroport și am luat un metrou către centru. Ne-am dat jos vreo 5 stații prea devreme, deoarace ni s-a părut ca stația Top Kapî suna cunoscut. Bună ocazie să mărșăluim printr-o ploaie măruntă orientați de HERE Maps și de indicații ad-hoc. Într-un final încep să apară semnele Visa/Master Card pe tot mai multe magazine, semn că ne apropiem de zona de interes turistic.
20160517_123500Am trecut pe lângă Universitate (de moschei nu mai spun, că erau la fiecare cvartal), și ajungem la Moscheea Albastră unde vizităm doar curtea interioară  și împrejurimile. Mațele ne cam înghionteau, așa că ne-am orientat să luăm masa la un restaurant cu bere, wi-fi și cu plata cu card, iar pentru siestă - o plimbare către Bosfor. Deși zona turistică se diferențiază în special prin servicii față de restul orașului, arhitectural Istanbulul e cam la fel - un imens bazar, cu unele zone largi (palate, parcuri, moschei). Pe străduțe nu e aglomerat, dar traficul auto în rest este infernal. Am mai servit câte o bere de pe o terasă a unui hotel, înainte de a ne întoarce spre seară să facem check-in pentru zborul catre Nalchik.

20160517_130854_HDRÎn mod ciudat, pentru acest zbor nu reușisem să fac online check-in pe site-ul companiei, nici la Otopeni nu au putut să ne facă pentru ambele zboruri, și nici la vreun automat din aeroport nu se putea; probabil acest semn ar fi trebuit să ne atragă atenția asupra calității serviciilor Onur Air, dar răbdători, ne-am așezat la ghișeu la coadă pentru verificări. O mare de mamașe se îmbulzeau în jurul operatoarelor, gesticulând și vorbind zgomotos; persoana din față avea cca 10 pașapoarte la ea pe care le înmânase și vreo 2 cărucioare de bagaje așteptau îmbarcarea. Clar, buluc, balamuc, zaiafet! "Sistemul" IT se blochează chiar la prelucrarea boarding-pass-urile noastre, dar se folosește o alternativă și ajungem OK la poarta de îmbarcare, de unde suntem transportați cu autobuzul la avion (deh, low - cost ...). Este 00:30 când decolăm, și sperăm să ne mișcăm repede în Nalchik pentru a prinde ceva ore de somn între zbor și întâlnirea cu transportul către Cheget (la 11:00).

20160517_172601Însă se vede că ne-am "europenizat" și am uitat de modul temeinic (și fără rost, în opinia mea) în care se făceau lucrurile pe vremea comunismului. Din secunda în care am aterizat în Rusia și până la plecare, am fost însoțit de senzația de anii '80 dintr-o localitate de provincie din fund de Moldova. Avionul a rulat pe pistă până la oprire. Prin noapte nu se vedea nimic, dar am constatat ulterior că oprise la cca 50 metri de clădirea aeroportului, clădire ce era ca dimensiuni cam cât un restaurant mediu din gara de Nord. Nu dimensiunea contează, nu căutăm confort acum, ci eficiența proceselor - să ne mișcăm repede - însă dorințele noastre nu au fost împlinite. Autoritățile au considerat că pentru zboruri internaționale călătorii trebuie să fie luați cu autobuzul și transportați 50 metri până în fața intrării. Cu un autobuz cu un geam spart și lipit cu o folie gen scotch. Dar atent supravegheați la urcarea în autobuz și la coborâre de personal feminin în uniformă - deși nepurtător de arme (la vedere). Am prins al doilea transport cu autobuzul - drept pentru care am stat în picioare așteptând pe culoarul avionului, doar nu era să coborâm să mergem 50 m și să invadăm pământul poporului rus. Somnoroși, în mica sală de intrare a aeroportului, mă uit după formularele de imigrare de care știam că e obligatoriu a fi completate. Nici un semn de ele. În jurul celor 2 ghișee de verificat pașapoarte erau buluciți turiștii din primul transport cu autobuzul. Viteza de prelucrare pe ambele ghișee era cam de 1 persoană la 5 minute, ceea ce m-a dezumflat din start. E clar, cel puțin 1 oră avem de așteptat.

20160518_005349Între timp, o persoană în uniformă, un fel de Garcea rusesc, ce se tot învârtea printre ghișee, admonesta verbal, organiza cozile, într-un final și aduce mult valoroasele formulare - Immigration Card - pe care le completăm cu aceleași informații pe ambele foi. După cca 1h 30 min, Răzvan intră primul la ghișeu. Este întrebat ceva în rusește (nu că n-ar scrie Romania pe pașaport), dar el mai bunghește ceva - apuca să zică "Na Elbrusî", lumea se mai destinde, "Aaaa, alpinsti?" I se spune să stea drept - suntem și pozați. Pașaportul nu îi este returnat ci este chemat "Garcea" și trimis cu pașaportul la "supervizori"; în timp ce eu trec prin același proces, tot 5 minute, "supervizorii" - fără uniformă, la o măsuță lângă ghișeu, se uită din nou prin pașaport, prin invitația de la Pilgrim Tours, repeta râzând "Alpinisti, na Elbrusî" - și eu mă gândesc că aici oare toți merg pe Elbrus în papuci de se distrează că mai vin și alții echipați ?
20160518_123541Ne mai țin și ei vreo 5 minute, între timp scanează și notează date din pașapoarte, iar viza de mea de SUA stârnește o reacție interesantă: Se oprește la ea și exclamă dezaprobator, de parcă aș fi fost eu vinovat : "Americanski viza !". "Da" răspund automat, întrebându-mă dacă vor fi probleme. O arată colegului, vorbesc ceva în rusă, se mai uită la ea, apoi ne dau pașapoartele și ne fac semn că putem lua bagajele - sprijinite de un perete la cca 5 metri de noi.
Ne-am relaxat și mi-am zis, gata, luăm bagajele și ieșim, de-acum să vedem de un taxi. În încăperea următoare însă, surpriză: scanner de bagaje. Punem toate bagajele pe bandă, ne dezbrăcăm de toate lucrurile de pe noi, trecem prin filtru, ne îmbrăcăm, adunăm bagajele. Acum ieșim îmi zic, dar de fapt greșesc iar: În încăperea următoare, din nou control de pașapoarte; din nou scanate și în mod sigur și copiate. Se vedea acum afară prin geam, și cât pe ce să mă apuce disperarea când mai văd un scanner de bagaje înainte de ieșire - din fericire era doar pentru intrare, noi putem ieși în aeroport după 4 verificări de pașaport, 2 scanări/copieri de pașaport și o scanare de bagaje. Nu asta a fost neparat deranjant, doar că întreg procesul a durat cca 2 ore - aterizasem la 02:00, la 04:00 am reușit să ieșim din aeroport. S-a dus naibii planul de a mai câștiga ceva somn ....
20160518_123708Un taxi ne-a dus la Hotel Russia, unde era încuiat; am bătut la ușă în disperare și după vreo 10 min a apărut cineva și a deschis. mai era un pic și stârneam curiozitatea mașinii de poliție parcate în fața hotelului, în care se lăfăiau 2 persoane voluminoase. Recepționista nu știa o boabă engleză (și asta a fost valabil în toată regiunea, indiferent dacă era vorba de servicii cu turiști străini sau nu) și a efectuat o încercare slabă de a accepta plata cu cardul - apoi ne-a trimis la ATM afară să scoatem cash. Deja nu mai conta, abia mai țineam ochii deschiși, ne-am prăbușit pe paturi și am dormit vreo 4 ore. Căci înainte de a ne întâlni cu șoferul ce urma să ne ducă la Cheget, mai trebuia să luăm cartele SIM locale - idee ce probabil ne-a salvat pielea la problemele de la întoarcere ...

20160518_125814Să nu anticipam însă; ne trezim cu greu, dăm cu apă, și coborâm; chiar lângă hotel am găsit un magazin MegaFon - unde pentru 200 RUB de fiecare (cca 12 RON) am cumpărat cartele SIM rusești cu trafic de 5G (!) inclus pe teritoriul Rusiei, plus convorbiri locale (regiunea Kabardino - Balkaria) și SMS local. În mod excepțional vânzătoarea vorbea un pic de engleză (avea sub 20 ani) și chiar ne-a propus un deal mai bun (pe 2 săptămâni, nu 1 lună) și a făcut formularele pe numele ei deoarece a zis că e mai simplu (!!!) față de ce are de completat pentru cetățeni străini. Mai târziu am aflat că MegaFon are și cea mai bună acoperire pe Elbrus, informațiile mele cu MTS fiind vechi.
Am apucat doar să mai luăm o cafea și un suc de la KFC de lângă hotel, când a apărut șoferul nostru. O Lada cu portbagaj mare și folosită intens a fost mijlocul de transport pentru cca 2 ore. Răzvan și-a exersat rusa primară cu șoferul, iar eu am cumpărat căpșuni de la marginea drumului (probabil erau sere în zonă) atunci când șoferul a oprit. Trafic intens în Nalchik, dar pe valea Baksanului a fost relativ liniște. Puține mașini, multe animale pe drum, iar în curând crestele înzăpezite au început să ne capteze atenția.

20160518_151320 20160518_151301Am ajuns la Hotel Semerka din Cheget după-amiază, și am rămas cu gura căscată în fața abruptului vârfului Cheget, a ghețarilor suspendați și a crestelor Caucazului - toate parcă la o întindere de mână spre Sud. Anastasia, gazda noastră de la Pilgrim Tours, vorbea fluent engleza (spre ușurarea noastră), astfel că ne-a pus la curent cu practicile locale, cu procedurile și opțiunile noastre.

Am stabilit o întâlnire tehnică pe seară, și apoi am ieșit să cercetăm împrejurimile. Am făcut o plimbare scurtă spre Terskol, am vizitat unul din magazinele ce vând și închiriază echipament de munte, apoi ne-am întors în Cheget sub telescaun, în zona de "Souvenirs" și am ales un mic "Kafe" pentru cină. Meniul în rusește ne-a ridicat ceva probleme - deși știam cât de cât literele, cuvintele nu erau atât de asemănătoare cu cele cunoscute de noi cât să ne dăm seama ce înseamnă. Comandăm de băut întâi, mai mult prin semne, iar după vreo 15 minute de chinuială am o idee genială: pur și simplu o întreb pe chelneriță: "English menu ?" Și ea dispare și apare cu 2 meniuri în engleză !!! Wow. Cred că i-a plăcut cum buchiseam înainte de nu le-a adus din start! Am luat ceva specific local, iar până la servire chelnerița m-a mai testat odată: Am întrebat de toaletă, și mi-a descris prin semne că trebuie să ies și să o iau pe lângă clădire și la niște trepte e toaleta. Când ies și o iau pe lângă restaurant, un câine imens se ridică lătrând acoperind întreg culoarul către buda salvatoare. Nu mi-a fost frică de el, dar m-am gândit că n-am înțeles bine unde e toaleta, cine te-ar trimite să treci de fiară când te arde rău? Însă când să mă întorc, chelnerița ieșise râzând din restaurant și îmi face semn că da, pe lângă câine e buda, pe o ușă nemarcată. Drept care mă întorc, și spre surprinderea ei, mângâi pe cap câinele "fioros" pe care l-am făcut să se gudure vorbindu-i alintat, și apoi intru la baie. La ieșire câinele nu mai era acolo :)

20160518_154114Ședința tehnică de la Hotel Semerka am avut-o cu reprezentanta Pilgrim și specialistul lor în alpinism - Andrey - ce participase cândva la o urcare pe Elbrus cu un Land Rover (!). Le-am prezentat planul meu de munte: prima zi aclimatizare între 3400-3800 m (ultimul segment de gondolă), apoi mutat baza pe munte în zona Diesel Hut plus o urcare la Pasthukov Rocks; apoi aclimatizare la 5000 m / șa, apoi o zi pauză, și apoi atacul vârfului. Am verificat prognoza împreună, și se părea că vom avea timp bun - doar că o furtună majora de zăpadă se prefigura în ziua vârfului - dar spre seară când teoretic noi am fi fost înapoi la adăpost. Andrey a fost perfect de acord cu planul, și a mai subliniat că vremea e schimbătoare, mai ales că nu poți vedea ce vine de pe versantul nordic. Dar se părea că avem un plan OK.

Așa că ne-am dus la încă o bere și la culcare; de-a doua zi începea etapa a 2-a : contactul cu muntele.

20160518_154351_HDR
contentmap_plugin

Imagini

Ultimele comentarii

  • Primul pas

    gabila 13.11.2013 20:03
    Super!!!!!!
     
  • Zillertal - HinterTux - schiind cu zeii - ian 2011

    Eu 03.07.2011 00:17
    Hei! mi-au placut povestile tale. :)) M
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Bogdan Avadanei 23.12.2010 17:01
    He he he, Long time no see !! Da, am început să (re)fac ce îmi place și ce știu (mai corect știam ;-) ...
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Andrei Miau 21.12.2010 03:24
    Bravo! I really enjoyed reading it ;) si in plus de asta ma bucur sa vad ca faci ceva ce multi nu mai ...

MOVESCOUNT Button