Alpinism

Autentificare

Căutare Smart

Open Panel

User Rating: 5 / 5

Star ActiveStar ActiveStar ActiveStar ActiveStar Active
 

Article Index

 

 

Muntele II - Tabăra de bază

20160520_115617Prima noapte la 4000 m a fost nu foarte lină, dar interesantă - sacul meu Nahanny Extrem și-a făcut treaba cu brio; din nou mi-am desfăcut fermoarul peste noapte - prea cald. Eu am dormit bine, dar în etape. Nu foarte vesel a fost că am avut nevoie la baie în plină noapte, pe la 0:00 - și astfel a fost o mini-aventură să mă dau jos de pe patul suspendat, să caut să-mi pun bocancii, să iau pufoaica și frontala pe mine, să ies din container în plin vânt, și să cobor panta alunecoasă către buda cu "faianță de brad" suspendată deasupra unei creste stâncoase bătute de vânt! Am înțeles necesitatea corzii fixe dintre platforme și budă - a fost extrem de utilă în cadrul mini-excursiei. Însă Răzvan nu a dormit deloc bine, întâi cu dureri de cap, apoi băieții care s-au trezit pentru vârf au fost destul de zgomotoși; i-a curs sânge din nas - efectul diferențelor de presiune atmosferică - și a adormit doar spre dimineață, somn pe care l-am întrerupt eu, fără milă :-( , pe la 08:15 - doar aveam planificată tura 3 de aclimatizare, până la cca 5000 de metri sau chiar mai sus.

20160520_115603Așa că ne-am organizat micul dejun, ne-am echipat cu greu, și am reluat urcușul din ziua anterioară, parcă mai fără chef. După prima pantă însă, simt că îmi pleacă "motoarele" din plin - oboseala dispare, soarele strălucitor mai înmoaie din senzația de frig, devin tot mai entuziast - o nouă zi perfectă ! Lipsa de somn se simte, așa că păstrăm un ritm moderat; oricum aveam toată ziua la dispoziție pentru o tură de câteva ore. Ne apropiem calm de aceleași Stânci ale lui Pasthukov, trecând pe Scara cu același nume - Scara lui Pasthukov - de fapt un culoar cu pante succesive, ca treptele, între 2 șiruri de stânci - asigurând și protecție la vânt. În partea de sus începem să dăm iarăși de cei ce coboară de pe vârf - și printre ei un american originar din Ecuador, cu care ne întindem la povești, toți fericiți că am găsit parteneri de discuție în engleză! Punem de un chat de vreo 20 minute, iar apoi ne despărțim cu regrete că nu ne mai intersectăm - ei fiind cazați la Barrels Huts. Continuăm încet ascensiunea, trecând de punctul maxim atins în ziua anterioară. Apoi ajungem la punctul maxim unde urca ratracul - cca 4800 m. De aici, deși cu același soare în aceeași zonă, se simte semnificativ schimbarea climatică: vântul bate în continuu, nu tare, dar constant cu cca 30 km/h, accelerând răcirea; lipsa de oxigen și panta abruptă schimbă modul de urcare și ritmul. Ne oprim să mâncăm și ne echipăm cu "artileria" grea: pufoaică, supramănuși de puf.

20160521_081616Panta în sus e mai abruptă, totuși nu pare prea grea, drept care inițial decid să nu punem colțarii. După ce mai urcăm cca 80 m diferență de nivel însă, consitența zăpezii devine prea dură pentru pantă, o alunecare aici putând avea consecințe mai puțin vesele. Așa că dau semnalul să ne oprim să punem colțarii; Răzvan începe echiparea, așezat, timp în care încep și eu să mă echipez; ceasul rău, pisica 13, uit că țin cu genunchii una din supramănușile de puf Nahanny și vântul constant o agață cu el; Răzvan apucă doar să-mi zică: "Vezi că ți-a plecat mănușa" că am țâșnit în salturi mari oblic descendent peste câmpul de zăpadă nebătută în urmărirea mănușii. Vântul însă e prea puternic și o ține la distanță constantă de mine; sunt gata să fug în pânzele albe după ea, dar realizez brusc că urma o placă de gheață lucie, albastră, de patinoar, iar eu nu apucasem să pun colțarii ... . Mă opresc la fix când încep să alunec pe stratul subțire de zăpadă de deasupra gheții, privind cum mănușa mea dreaptă planează ușor peste ghețar. 20160521_132810Oftez și dau să mă întorc, când simt efectul sprintului meu - sunt aproape fără suflare, am consumat tot oxigenul disponibil, iar acum nu sunt apt să mai fac vreun pas. Îmi ia vreo 10 minute să străbat distanța pe care o făcusem în 10 secunde, și realizez și mai bine ce înseamnă lipsa de oxigen asupra efortului; eram la 4900 m iar eu sprintasem ca pe plat la nivelul solului ... . Până ajung înpoi la rucsac și la Răzvan, analizez consecințele lipsei unei supramănuși - rămân cu mănușile Mammut de polar - foarte eficiente, dar cu limite, și o supramănușă de puf. În caz de vânt puternic/frig extrem va trebui să schimb supramănușa alternativ pe mâna mai înghețată, pentru a nu avea probleme de degerături; la cum se simțea frigul aici, pe vreme bună, realizez că în caz de vreme rea va fi și mai rău - dar totuși mi se pare realizabil. Și acum, și la restul antrenamentelor, doar la câte o mână simțeam frig, cea care avea degetele expuse vântului. Mâna cu dosul către vânt nu-mi înghețase niciodată.

20160521_145008Împăcat că am găsit o soluție, cu regrete însă după mănușă, îmi pun colțarii și ne urnim să vedem ce este movila de sus pe care o văzusem de pe traseu mai înainte. Cu colțari căpătăm siguranță în călcătură și reluăm urcușul ritmat și sincronizat cu fluxul de oxigen pe care îl putem aspira. Adică lent :) Pas cu pas, depășim un punct de pantă maximă, iar movila se concretizează a fi un obiect mare îngropat în zăpadă - un ratrac. Oxigenul e tot mai puțin, vântul tot mai tăios, dar urcăm lent și sigur. Mă intersectez cu un nou grup venit de pe vârf, una din fete vorbea engleza, vorbim de strategie de urcare și mă avertizează că vremea se va strica luni - ziua noastră de vârf. Sper însă că doar spre după-amiază, pentru a nu ne încurca planurile, ea ma aprobă, și apoi coboară lăsându-mă pe gânduri.

20160521_142620

 

20160521_151052Deasupra ratracului îngropat ne oprim și citesc altitudinea pe ceas: 4965 m . Am urcat deja suficient, am putea rămâne aici, dar după pauza de rigoare pentru poze, Răzvan împinge limita - să ajungem la 5000 m pe altimetru. Nu aștept invitație suplimentară, estimez cam încă 4 fanioane de urcat. După vreo 20 minute și 4,5 fanioane (!) cifra este rotundă pe ceas: 5000 m ! Mai fac 2-3 metri mai sus (să fiu sigur ;-) ), și trecem la un nou set de poze, de 5000 m ;-) . În sus, la cca 50-70 metri diferență de nivel, începerea traverseului este marcată de o mică platformă, nu foarte departe, dar decidem să nu mai insistăm cu altitudinea, ci savurăm din plin senzația de "urcare pe acoperiș" ! Începem coborârea atunci când corpurile noastre relaxate nu mai produc suficientă căldură pentru a combate frigul generat de vântul constant. Coborârea e lungă, cu atenție sporită până la Pasthukov Rocks - unde ne dăm jos colțarii. Răzvan folosește din plin tehnica de coborât pe fund, eu găsesc mai comod să cobor cu pași mari în zăpada mai moale; în plus, am mâinile libere și pot butona la telefonul, care, surpriză, se conectase la Internet cu semnal 4G!. Am acoperit astfel timpul coborârii dialogând online cu fetele de acasă, și am primit chiar și urări de La Mulți Ani. Nu am "compilat" în timp util pentru ce sunt, dar Iulia mi-a adus aminte în ce zi eram: 21 mai - Sfinții Constantin și Elena ... :)

 


20160521_124208

Și așa mi-am "tras" cadou de onomastică atingrea a 5000 m altitudine :-D 

Am vorbit online pe telefon până aproape am terminat bateria. De fapt mai ținea, dar în frigul de afară nu mai avea putere suficientă de emisie. Ajunși înapoi la containerele noastre, intrăm la bucătărie pentru a pregăti cina și îl găsim acolo pe Max - un olandez venit solo, tot prin Pilgrim Tours, cu programul defazat cam 1 zi în urma noastră, dar cam pe aceeași idee. Max e medic rezident și vorbește o engleză excelentă, prilej să ne întindem la povești și chat toată seara. Max urma a doua zi să facă aclimatizarea la 5000, când noi aveam ziua de pauză; cu gândul la posibilitatea stricării vremii analizez posibilitatea de a sări ziua de pauză de refacere și de a urca a doua zi pe vârf, dar mult prea multele necunoscute mă fac să abandonez ideea. 20160521_194322Vorbim până târziu de expediții, munți, echipament, aflăm că Max a fost în Nepal în Anapurna Trek Tour - chiar cu 3 luni înainte de furtuna de zăpadă care a făcut victime printre turiști și chiar și șerpași. Așa și-a atras porecla de Mad Max de la Răzvan :-) . Eu povestesc de ideile mele cu Pamir, cu munți neaglomerați și neatacați de occidentalii cu bani fără vreo idee despre ce înseamnă muntele. Kostya, administratorul containerelor, revenit la "bază", ne soarbe vorbele - nu vorbește bine engleza, dar părerea mea este că înțelege chiar foarte bine. Max e cazat în același container cu noi, dar cealaltă cameră, și ne retragem într-un târziu împreună. Beneficiem și de 2 ore de curent de la generatorul pornit de Kostya, prilej să reîncarc la 100% bateria externă și telefonul.
20160521_083528Eu dorm bine și în noaptea asta, inițial în zumzet de generator, iar dimineața mă scoală din nou cu raze de soare prin gemulețul de la capul meu. Max a plecat în tura deja pe la 04:30, l-am auzit prin somn, Răzvan doarme, eu îmi găsesc "de coasă" prin bucătărie, fac ceaiuri, supă, încălzesc apă, scriu. Toată dimineața lenevesc în căldura plăcută a ceaiului fierbinte și razele soarelui (off ce vreme aveam dacă urcam azi ...) , mai ies pe afară, mă uit după Max să-l văd urcând. Pe la Stâncile lui Pasthukov văd un punct negru cu ritm foarte bun, mai sus aproape de ratracul îngropat un alt punct urcă mai încet, Nu mă lămuresc care din ele e Max, dar e clar că nu va avea probleme. Apare și Răzvan la un moment dat, somnul i-a fost mai bun în noaptea asta, dar discutăm despre curgerea de sânge din nas. Teoria zice că e ok, că se scade tensiunea astfel, evitându-se presiunea internă, dar e totuși un semn de întrebare.

20160521_081714Până acum ne-a mers bine - excepțional la aclimatizare în cazul meu, nu am avut nici o durere de cap, nici o problemă, în afara senzației de sufocare atunci când ritmul era prea alert comparativ cu inspirația de oxigen. Și atunci am avut resurse nebănuite - vezi sprintul la 4900 m după mănușă! Răzvan a prezentat ceva dureri de cap, ce au trecut cu pastile normale, și aceste sângerări ocazionale - dar acestea i se întâmplă și când zboară cu avionul - par legate de diferențele de presiune atmosferică. Altfel însă, și Răzvan a suportat foarte bine altitudinea, ritmul a fost adecvat. Nu a avut senzații de vomă sau alte simptome. Iar în ziua de relaxare la 4070 m chiar și simptomele curente s-au ameliorat vizibil.

20160521_142518Imediat după prânz apare și Max la bucătărie - a urcat până la ratrac a stat un pic și apoi s-a întors - a spus că i s-a făcut frig la mâini. Ne încălzim cu toții la o nouă porție de supe/ceaiuri și apoi ne și gospodărim un pic: se terminase apa din vasul mare, astfel că îl scoatem afară, îl umplem îndesat cu zăpadă, și îl punem pe primul aragaz la topire. Mai adăugam vreo 2-3 blocuri de zăpadă când se mai tasează prima tură, apoi începem să planificăm urcarea pe vârf de a doua zi. Actualizăm starea vremii pe telefonul lui Max - se pare că fereastra de a doua zi dimineață (luni) s-a păstrat, cu aceeași furtună zdravănă anunțată pe după-amiază, ce urma să țină 2 zile. Încă o fereastră îngustă de vreme buna urma miercuri dimineață - apoi 1 săptămână de vreme rea. Decidem clar să atacăm a doua zi de cu noapte, fereastra de miercuri fiind problematică. Max decide să vină și el cu noi, și, în caz că nu iese, să mai încerce eventual miercuri. Trecem apoi la sincronizare: eu și Max am optat să urcam pe jos până la Stâncile lui Pasthukov - Răzvan, sătul după 2 urcușuri de porțiunea 4070 - 4770 - alege să urce cu ratracul. Aranjează cu Kostya - ce sună "un prieten" - și se rezolvă, prețul e standard - 60 USD. Întrucât ratracul trecea la 03:30 să-l ia pe Răzvan, eu aleg să plecăm la 02:00 (cel târziu) pentru a ajunge aproape simultan cu Răzvan la Pasthukov Rocks - unde se întorcea ratracul.

20160521_111414Ne culcăm devreme, pe la 19:00, pentru a prinde somn bun înainte de efort.
De data asta adorm greu - îndoielile mă încearcă, am o senzație stranie că ceva nu merge bine, în ciuda succeselor de până acum; apropierea furtunii, instabilitatea atmosferică celebră a Elbrusului, frigul și lipsa unei mănuși, necunoscutul de după traverseu / coarda fixă, toate îmi provoacă gânduri intense. Până la urmă, mă relaxez, obiectivul nr. 1 fusese deja atins - eram perfect aclimatizat și adaptat la altitudinea Elbrusului, mă simțeam chiar în formă și cu ritm bun în mine. Am dormit totuși în etape, verificând ceasul - nu cumva să nu aud telefonul.

20160521_124302
contentmap_plugin

Imagini

Ultimele comentarii

  • Primul pas

    gabila 13.11.2013 20:03
    Super!!!!!!
     
  • Zillertal - HinterTux - schiind cu zeii - ian 2011

    Eu 03.07.2011 00:17
    Hei! mi-au placut povestile tale. :)) M
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Bogdan Avadanei 23.12.2010 17:01
    He he he, Long time no see !! Da, am început să (re)fac ce îmi place și ce știu (mai corect știam ;-) ...
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Andrei Miau 21.12.2010 03:24
    Bravo! I really enjoyed reading it ;) si in plus de asta ma bucur sa vad ca faci ceva ce multi nu mai ...

MOVESCOUNT Button