Alpinism

Autentificare

Căutare Smart

Open Panel

User Rating: 5 / 5

Star ActiveStar ActiveStar ActiveStar ActiveStar Active
 

Article Index

 

Drumul lung către casă

20160529_052610La 03:30 ceasul ne trezește enervant. Mă ridic însă repede, urma drumul acasă! Zborul era programat pe bilet la 06:30, aranjasem cu recepția să ne cheme taxi la 04:15 - ca să fim în timp, observând modul lent dar sistematic al verificărilor la aeroportul din Nalchik. Bagajele sunt făcute, lăsăm cheia de la cameră la recepție iar taxiul ne lasă în față (de fapt laterala) aeroportului. Observ că nu este lume, și, în inconștiența mea, mă bucur căci nu va fi aglomerat. Traversând parcarea, un gând fugar îmi trece prin minte - nici taximetriștii nu se văd, nici alți călători, o fi ceva greșit? - alungat rapid de speranța ajungerii acasă. Ne târâm bagajele spre intrare; eu sunt echipat cu pantalonii grei și cu bocancii de iarnă pentru a mai ușura bagajul de cală - în mod ciudat pe ruta de întoarcere scrie că am avea voie doar cu 15 Kg (la dus am avut voie 23 kg ). Mă sprijin de clanța aeroportului să intru și ... e blocată. Inițial mă gândesc că au schimbat intrarea, și mă uit după alta ușă. Mai încerc odată, același rezultat. Geamurile opace nu lasă să se vadă nimic înăuntru, dar se aude o voce strigând - și nu am avut nevoie de traducere pentru asta: "Niet rabota, niet rabota".

WTF ? Speranța mă face să mă gândesc întâi la intrare pe alta parte a aeroportului, apoi că am greșit noi data. Mă uit pe ceas, mă uit pe biletul electronic, ambele indică aceeași zi: 29 mai. Alternativa logică mă face să mă așez slăbit pe treptele de la intrarea în aeroport: zborul nu există în ziua curentă, în ciuda biletului emis.
20160528_164649Dacă o amânare de zbor nu este o problemă în mod normal, efectul situației îmi activează toți neuronii adormiți: vizele noastre expiră pe 29 mai, ora 24:00, iar încercarea de a ieși din Rusia, cu viza expirată, indiferent de motiv (!) - se lasă cu arestări și complicații diplomatice. În plus, e duminică, nu avem servicii consulare deschise. O singură chestie e bună - este 04:45, mai avem ceva ore să putem să analizăm situația și opțiunile, așa cum sunt ele. Stăm în fund pe trepte și identificăm:

- deplasarea la Mineralnye Vody -> Moscova și ieșit din Rusia de acolo, până la ora 24:00, chiar cu prețul unor bilete noi, pe alta rută.
- contactarea vânzătorului de bilete (Kiss and Fly) și a companiei aeriene (Onur Air) pentru rezolvarea situației.
- ieșirea formală din Rusia în aeroportul din Nalchik, în "zona liberă" - până la ora 24:00, și așteptat acolo avionul următor.
- încercarea de a comunica situația autorităților de graniță, și de a obține păsuirea pentru depășirea perioadei de viză, până la zborul următor către Nalchik.
- prelungirea vizei - cumva

20160528_145101Cea mai mare problemă, pentru oricare din aceste opțiuni, era problema comunicării. Deși aeroport internațional, după cum am observat și în Moscova, doar puțini vorbesc engleza, în general o parte din tineri și nimeni din oficialități. Nici măcar nu puteam comunica problema noastră cuiva. Aveam ca și contact posibil pe Anastasia, dar era la Cheget la distanță, era mai greu să ne traducă prin telefon comunicarea ...
Răzvan a sunat la Kiss and Fly pentru a lămuri problema biletului; cu voce candidă, operatorul ne anunță că în sistemele lor apare că zborul se va efectua conform biletului, pe 29 mai, 06:30. Răzvan insistă și după un timp suntem anunțați că oferta cu 29 mai a fost postată greșit în sistemul companiilor aeriene, și că zborul este pe 30, și că pot încerca să ne reprogrameze pentru 30. Răzvan explica și mai insistent situația exactă, inclusiv cu vizele, folosind cuvinte ceva mai dure, primim însă doar promisiunea că vor încerca să vadă ce pot face, dar că e problema companiei aeriene Onur Air.

Nu mi-am pus problema să ne mișcăm de acolo până nu avem problema rezolvată, așa că m-am apucat să scriu în engleză un text ce descria situația noastră, și am folosit google translate pentru varianta în rusă. Nu apuc să-l termin bine, că și am ocazia să-l folosesc: probabil se schimba tura de polițiști locali de la pază, căci 3 persoane în uniforma acestora ies din aeroport; se opresc în dreptul nostru, vorbind în continuu, în rusă, bineînțeles. Le arăt textul de pe telefon, care suna cam așa:

"Am venit în Rusia pentru a urca Elbrus. Avem bilete de avion emise pentru 29 Mai - astfel că și viza am obținut-o până în 29 mai. Azi dimineață am aflat că zborul spre Istanbul este mâine. Am putea intra în aeroport și să trecem în zona liberă până la ora 24:00 ?"

20160529_172728Polițistul ne cere pe rând, toate actele: pașaportul cu viza, immigration card (cel completat la sosirea în Rusia), confirmarea înregistrării în localitatea unde am stat, biletele de avion, voucherul - invitație în Rusia de către o entitate recunoscută. Le arătăm pe toate, polițistul mormăind aprobator la în timp ce verifica pe fiecare. Apoi mai citește odată textul de pe telefon și face semn aprobator. Mai scriu odată separat întrebarea și cerința de a trece în zona liberă până expiră viza și îmi face semn că da. Mă mai liniștesc puțin, însă băieții o iau spre casele lor, lăsându-mi un număr de telefon al reprezentantului Onur Air, apoi strigând ceva în rusă din care Răzvan a înțeles că putem intra când se deschide aeroportul.
Sun la numărul respectiv, dar este închis - sau în afara rețelei. Ne mutăm cu bagajele de pe trepte, pe 2 bănci stinghere la 10 metri de intrare, iar eu mă întind puțin cu capul pe rucsaci; am nevoie de "putere de procesare" și mai târziu, iar la ora asta nu mai putem face altceva.

20160527_121121În jur de 08:00, apare o tipă în uniformă alb albastru, de companie aeriană - dar nu mă prind care anume. Încearcă să intre, dar nu e deschis încă; se așează lângă noi pe bancă, iar Răzvan profită de ocazie și încearcă să comunice cu ea întâi în engleză - evident nu știe - apoi în ceva rusă de bază. Ajungem să-i arătăm textul meu de pe google translate, citește, dar din păcate nu se poate exprima în mod inteligibil pentru noi :( . Renunțăm, și reluăm demersurile - eu să sun la numărul de la polițiști, Răzvan reia apelurile către Kiss and Fly. Eu obțin același mesaj de telefon închis, Răzvan află că trebuie să intrăm online pentru a valida schimbarea biletului de pe 29 pe 30 mai și că nu este altă soluție. Noroc cu cartelele SIM cu trafic inclus pe care le-am luat în prima zi - Răzvan intră online, aprobă modificarea și urmează să așteptăm emiterea noilor bilete. Între timp tipa de le compania aeriană iese vorbind la mobil, se duce la Răzvan, și-i întinde mobilul - adusese la telefon pe reprezentantul local al Onur Air, de data asta vorbitor de limbă engleză (!).
20160527_122749_HDRRăzvan îi explică situația mult mai politicos decât aș face-o eu, însă rezultatul nu e cel dorit: Susțin că e greșeala Kiss and Fly, că ei nu zboară niciodată duminica din Nalchik, și că ne pot ajuta doar eventual încercând să intervină la grăniceri dimineață pe 30 explicându-le situația, dar fără să ne poată garanta că vom putea trece. E clar, grănicerii sunt structuri rigide, armate; chiar dacă înțeleg situația, li se va cam fâlfâi de reprezentantul companiei aeriene în cazul în care viza noastră e expirată, sunt sigur că au proceduri obligatorii în acest sens. Speranța noastră rămâne să putem intră în zona liberă în aeroport.

De acasă, Monica îmi trimite datele de contact ale ambasadei României la Moscova pentru a încerca o rezolvare la nivel mai înalt. Nu apuc să sun, că apare un polițist local, cu un ochi "fugit" într-o parte, cred că e "Garcea" pe care îl remarcasem la venire; vine direct la mine și cere prin semne să se uite pe telefon; ahaa, textul meu e deja celebru :) ; îi arăt, ne ia și el pașapoartele și toate hârtiile la analizat, și pare că dăm bine; vorbește numai rusește dar pare mai "citeț", ne cam prindem ce vrea să zică. Îmi face semn să vin cu el, doar eu, cu telefonul și cu pașapoartele + restul hârtiilor. Îl urmez și ocolim zona în care se lucrează la "extinderea" aeroportului - doar încă vreo 100 m.p.. Trecem printre ceva curți interioare, încuiate, dar face rost de cheie; "Granichki" îmi tot repetă, înțeleg că mergem la grăniceri să negociem o soluție - ceea ce e super; grănicerii sunt cei ce ne vor lăsa (sau nu) să ieșim, deci dacă sunt informați din timp asupra situației sau dacă au vreo alternativă e cel mai bine să vorbim cu ei; la urma urmei nu am făcut nimic rău - am respectat regulile impuse; viza am cerut-o până pe 29, deoarece invitațiile au venit până pe 29 iar cei de la Pilgrim le-au făcut așa deoarece atunci aveam biletul de întoarcere. Nu aveam de unde să bănuim că ar fi o greșeală în datele de zbor.

20160525_144550Cotim și ne apropiem de o casă, de pe al cărei pridvor polițistul sună la un interfon. Întâi deschide o tipă, vorbesc scurt, cred că ne invitase înăuntru, dar polițistul pare că refuză - eu nu am autorizare să intru acolo; sau e imaginația mea, sau cam asta au vorbit; tipa dispare și așteptăm vreo 2 minute până vine un tânăr în tricou, iar polițistul se apucă să descrie în rusește toată povestea. Mă pune să arăt din nou textul de pe telefon, tânărul pare că zice că nu; îmi strâng pumnii a la Pistruiatu' și sper în continuare. Tipul mi se adresează, dar sunt tufă în rusa lui; dă să scrie ceva pe google translate pe telefonul meu, dar renunță deoarece nu am caracterele rusești pe tastatură; mai bagă ceva comunicare cu "Garcea" al meu și apoi dispare înăuntru; polițistul îmi face semn să aștept, eu între timp, prevăzător, caut și downloadez caracterele rusești pe telefon. Tipul apare cu o foaie, explică ceva în rusă polițistului, apoi îi arăt telefonul și tastatura rusească și îmi scrie acolo : "Vom extinde viza aici dar trebuie plătită la bancă taxa de extindere; veniți cu chitanțele de plată și noi vom extinde pe loc viza". Îmi vine să-l iau în brațe de bucurie ! E o rezolvare legală, corectă. Mă urnesc cu polițistul cu care continui dialogul pe telefon / google translate:

- Unde e cea mai apropiată bancă unde pot plăti ? - scriu eu
- E duminică, banca e închisă - mă sperie inițial; dar puteți plăti la ATM
- "Siuda, tojî siuda" îmi zice apoi nerăbdător, și-mi face semn să-l iau și pe Răzvan cu mine.

Îl aduc, laolaltă cu bagajele, pe care ne aranjează să le lăsăm la o gheretă cu paznic.

20160525_143609Apoi apare un alt tip mai tânăr, civil, și ne face semn să ne urcăm într-o mașină. Pornim spre oraș, polițistul și tânărul vorbind acum o rusă cu accent ciudat; "Niet ruski, îh Kabardino-Balkaria !" spun mândri - cumva că nu sunt chair ruși, ci Kabardino-Balkarezi - mai apropiați de ceceni/kirghizi, de obicei musulmani și diferiți față de rușii care îi conduc acum. La un mall pe care îl observasem în drumurile trecute ne oprim în parcare, intrăm și băieții se apropie de 2 rânduri de ATM, analizând la care să opereze. Aleg unul, dar nu e bun; se opresc la altul, și încep să butoneze prin el vorbind animat; pe ATM scrie doar cu litere chirilice, și ce apuc să descifrez nu are nici o noimă/sau echivalent inteligibil pentru mine. Apoi, cu foaia de la grăniceri, unde observ ca sunt trecute cca 5 numere de conturi/ID-uri, whatever, s-au chinuit timp de cca 20 minute pentru a face prima plată, contrazicându-se asupra ce trebuie scris, apoi rezolvând erorile de interfață. Când să le dau să bage banii - sesiunea se resetează și procesul trebuie luat de la capăt !! Dar de data asta e mai rapid - deja știu ce trebuie făcut! Cam 45 minute ne-a luat toată treaba, dar ne întoarcem victorioși la mașină, cu chitanțele în mână!

20160525_134545Mă duc cu polițistul din nou în spate la grăniceri, cu chitanțele, sperând să fie bune, să nu fi greșit băieții ceva; grănicerul îmi ia chitanțele și apoi pașapoartele cu toate hârtiile zâmbind; aștept 10 minute, iese cu 2 formulare pe care trebuie să le semnez - cereri pentru mine și pentru Răzvan - dispare iar 10 minute, iar apoi iese și ne arată în pașapoarte peste viza rusească o ștampilă mare, pe care era trecuta atât data de 29, cât și 01 iunie 2016 - data până la care se prelungește. Aproape am lacrimi în ochi de bucurie - odată ce putem ieși din țară, aranjarea biletelor de avion devine în cel mai rău caz doar costisitoare, nu și limitativă ! Le mulțumesc cum pot și îmi arăt cum pot mai bine recunoștința pentru amândoi - tocmai ieșisem din "big doo doo" !

Am încercat să-l răsplătim financiar pe polițist măcar, camuflând bancnote în pașapoarte, dar a refuzat categoric. Jos pălăria !
Ne adunăm la rucsaci, e aproximativ 1 PM, și, obosiți, stabilim să mergem la un hotel să dormim până la zborul de a doua zi. Alegem alt hotel, rezervăm pe booking.com - e mai simplu decât să încercăm să vorbim cu recepționerii ... . Taxiul ne duce pe lângă la o clădire părăsită, dar cu termopane (!) în curtea unui bloc cu zugrăveala dărăpănată, doar geamurile arătau întreținute. Nu mai contează, deja problemele de cazare sunt minore față de posibilitatea de a fi blocați în Nalchik ... . Evident recepționista nu știe engleză, rezervarea booking.com face minuni, și iată-ne în noua cameră, prăbușiți în patul dublu, deși cerusem cu paturi separate ... din nou, detalii nesemnificative; vederea e superbă, spre parc și munți; nu că ar conta. Liftul ne stârnise chiar un zâmbet: butoanele rămân apăsate și sar cu un pocnet atunci când destinația e atinsă. Eu nu am chef de mâncare de prânz, Răzvan iese să vadă de un fast-food.

20160521_194322Mai rămâne să vedem ce se întâmplă cu re-emiterea biletelor de avion - online nu se întâmpla nimic. Reluăm o serie de apeluri către Kiss and Fly; până la urmă, ne spun să facem noi online o nouă rezervare, iar ei vor muta fondurile și vor emite noul bilet. Se pare că nu pot să o facă în numele nostru, chiar cu aprobarea verbală (de ce naiba mai înregistrează apelurile atunci ?), așa că facem operațiunea cu telefonul. Din nou, mulțumesc ideii de a lua SIM-uri cu trafic internet suficient inclus ... . Fără internet, nu știu cum am fi putut face operațiunile online, nu mai vorbesc de google translate!

Într-un final, spre seară, în Inbox-ul lui Răzvan ajung noile bilete de avion! Gata, suntem cu formalitățile la zi. Optimist, fac chiar și check-in online pentru zborul Tarom de la Istanbul - pentru a nu mai trebui să ieșim din aeroport, neștiind ce surprize vom mai avea până ajungem acasă ...
Ieșim la o pizza, iar în drum tipărim la recepție noile bilete și boarding pass-urile - e mai sigur și mai simplu să le avem pe hârtie.

20160521_111433Dormim încordați, apelul de trezire de la recepție ne prinde pregătiți deja de plecare. Un nou drum cu taxiul către aeroport, păstrăm o liniște mormântală - oare azi reușim să ieșim din Nalchik/Rusia ? La aeroport sunt multe mașini și multe persoane deja - semn bun, deci chiar zboară ceva. Încep formalitățile: acte plus scanare de securitate la intrare în aeroport; "Garcea" al nostru era pe acolo și le zice ceva în rusește tipelor de la verificare și acestea ne dau actele înapoi fără să mai insiste; ne punem la coadă la check-in după aceeași coadă de mamașe cu 10-12 pașapoarte odată. Ajungem la ghișeu, unde este chiar tipa care ne pusese în legătură cu reprezentantul companiei aeriene. E și acesta acolo și ne întreabă de vize, dacă să ne ajute, face pe "niznaiu'" din nou legat de emiterea biletului inițial, ba chiar ne spune că avem 3 kg în plus la bagaje, cca 20 USD. Îl contrăm cu politicile Onur Air - ce prevăd 20 kg / pers pentru zborurile internaționale, nu 15 kg. cât ne spunea acum că ar fi. Ne lasă așa, fără să insiste, dar altă surpriză locală: după check-in, bagajele sunt etichetate, dar ni se dau înapoi - pentru a trece prin vamă cu ele !!!! Vreau să plecam odată, așa că ne luăm cuminți bagajele și ne punem la coada de la camera cu vameși; aceștia nu au început încă verificările, deși zborul urma să decoleze peste cca 1h30 min. Când încep, ritmul e de cca 3 persoane la 5-6 minute - deja mă resemnez că va dura... totuși mă întreb dacă se vor încadra în timp, suntem mai mult de 100 persoane ce trebuie să treacă pe acolo ...
20160520_100659Cât stăm la coadă, apare tânărul care ne-a condus să plătim la ATM cu "Garcea" cu o zi înainte, și mă trage deoparte să scrie pe telefon - inițial am impresia că vine sa îmi ceară acum bani pentru ajutorul de cu o zi înainte - dar vrea doar sa sublinieze că modul în care s-a rezolvat problema nu e standard, și că banii nu au fost pentru ei ci taxă pentru stat. E clar ca vrea ceva, dar insistă că nu bani - până la urmă ne lămurim - vrea date de contact, în caz că vine prin București :) Răzvan le pune numărul lui de telefon în telefonul lor, eu le mulțumesc cât de recunoscător pot pentru ajutor, și ne întoarcem la coada pentru zona de vamă. Evident pașaportul ne este scanat și copiat înainte de intrare. Când intrăm, punem iar bagajele pe un banda unui scanner, vameșa, zâmbitoare (oricum cred că întreg aeroportul știe deja de problema pe care am avut-o ...), ne întreabă de dolari, euro, lire, răspund cu niet și apoi ne luăm iar bagajele și intrăm în camera următoare unde, de ce nu mă mir, punem iar bagajele pe un banda unui scanner de securitate! La ieșirea de pe bandă, de data asta, bagajele cu eticheta de cală, sunt preluate de un operator ce le zidește cu mâna într-un colț al încăperii, în timp ce noi ne punem la coada de la ghișeele grănicerilor, pentru controlul pașapoartelor; dincolo de acest control este mult dorita "zonă liberă" unde se așteaptă îmbarcarea. Este a treia coadă, ritmul e incredibil de lent - cam 1 persoană la 5-7 minute, dar apoi ne așteaptă doar avionul și plecarea.

20160520_115644Cât așteptăm, o tipă în uniforma grănicerilor ne pre-verifică actele; întâi dă aprobator din cap, apoi intră prin ghișeele cu grăniceri. Nu apuc să mă liniștesc, că am avea actele în ordine, când tipa se întoarce, îmi face semn să ies din rând, cere pașaportul și-mi zice ceva în rusă. Răspund în engleză că nu înțeleg. Atunci îmi deschide pașaportul la viză, îmi arată ștampila nouă, și zice de-mi îngheață sângele: "Viza, problem , problem !!" Mai zice ceva în rusește, arătând cu degetul data de pe ștampilă: 29.05.2016 -> data punerii ștampilei de fapt. Cu o inspirație divină, pun și eu degetul mai jos, unde scria (în rusește !!) un text ștampilat și apoi "01 iunie 2016" cu stiloul. Dă să zică ceva în continuare, dar rămâne cu gura căscată, recitește ce îi arăt, apoi mormăie ceva în rusă în stația radio. Primește răspuns, și îmi înapoiază actele : "Ok, ok" . Abia când mă așez înapoi la coadă simt fiorii de panică traversându-mi spatele. Am fost aproape. La ghișeul grănicerului așteptăm cele 5 minute de manipulat hârtii și computer de către operator, suntem pozați, dar primim într-un final pașaportul înapoi - gata, am ieșit din Rusia !!!

20160520_101445Nu am curaj însă să mă relaxez - până nu mă văd în zbor, cine știe ce se mai poate întâmpla - mintea mea încearcă să imagineze diverse scenarii dezastruoase și soluții posibile pentru a fi pregătit atunci când se va întâmpla. Însă ușile către pistă se deschid, și ne urcăm din nou în autobuzul care ne transportă 50 m până la avionul parcat pe pistă. Boardingul se face la scara avionului - ne sunt rupte boarding pass-urile și rămânem doar cu copia. Stăm ultimii, restul pasagerilor se înghesuie aiurea, oricum e evident că mai trebuie să vină cel puțin un transport cu autobuzul, este timp pentru aranjare pe scaun suficient. Am primit locuri chiar în față, 2A și 2B - cred că tipei de la check-in i se făcuse milă de noi. Ne așezăm, și așteptăm, mai relaxați, plecarea. A trecut deja ora decolării - avem deja cca 30 minute întârziere - nu mă îngrijorez încă - legătura la Istanbul este la 1h30 min, și avem deja check-in făcut, iar bagajele se transferă automat. După încă 45 minute, Răzvan deja se agită - dacă mai stăm, riscăm să nu prindem legătura în Istanbul. Întreb stewardesele (ce vorbesc engleză cât de cât !) și ne spun că de ce le mai multe ori așteaptă cale de 3 autobuze până la plecare. Îngheț, nici al doilea încă nu apăruse ! Îi arăt boarding pass-urile de Tarom pentru legătură, dă din umeri și spune că nu știe când plecăm. Dar e clar că așteptam să li se dea liber pentru decolare; iar asta o fac cei de la aeroport, doar după ce probabil verifică temeinic potențialii dușmani ai poporului rus. În mintea mea se naște întrebarea - dacă știi că verifici lent, de ce nu începi formalitățile mai devreme astfel încât să termini în timp util? Și-mi dau singur răspunsul - pentru că unicul zbor internațional de aici este oricum evenimentul săptămânii, și îi doare în bască de pierderile financiare cauzate de întârzieri - aș vrea să văd oricum compania aeriană care solicită despăgubiri unui aeroport rusesc, și care mai primește autorizare de zbor ... . Pentru rușii de la Nalchik, pur și simplu programul lor și verificarea temeinică trebuie avute în vedere, restul sunt detalii, prostii ale capitaliștilor. Rusia e centrul lumii, și trebuie să ne reglăm ceasul după ea; cam asta pare a fi atitudinea. 

20160520_101652Între timp apare și al doilea autobuz, lumea urcă, și sper că e ultimul; din atitudinea personalului de pază îmi dau seama însă că nu e cazul. Zborul durează 2h5 min, "gate close" pentru zborul Tarom este 10:10 , 08:10 ar fi ora limita de plecare ca sa avem șanse să prindem zborul. Răzvan se agită, eu încerc să nu ma mai gândesc - nu putem face nimic, din nou: "trecem podul când ajungem la el". Mă uit deja pasiv, lipsit de reacție când vine al treilea autobuz, apoi scara este trasă, ușile sunt închise, procedurile de decolare rulate de personalul de bord.

Decolăm într-un final la 08:40 în loc de 06:30 pentru unicul zbor al zilei din aeroportul Nalchik - mintea mea "compilează" greu informația asta; cum naiba, ai un singur zbor toată ziua, și îl întârzii 2 ore și 10 minute că nu ești în stare să verifici toți pasagerii în timp, ci folosești metode ca în epoca de piatră a aviației. Dacă nu vor să se trezească mai devreme pentru formalități, de ce nu au aprobat o oră mai târzie de zbor? Ca să termine și ei procedurile în timp, să plece și zborul în timp? Uitasem de lipsa de interes pentru binele individual, pentru optimizarea unui proces ce ar aduce avantaje oamenilor, atât de des manifestată în comunism! M-am obișnuit deja cu confortul drepturilor de cetățean european, era momentul să-mi fie readus aminte faptul că sunt un vierme nesemnificativ pentru marea nație rusă, perfectă, aducătoare de binefaceri pentru toate popoarele lumii!

20160530_102531Răzvan se chinuie să pozeze pe geam ceea ce ar putea fi vârful Elbrus în nori, dar reușesc să mă relaxez într-un final doar pe la mijlocul zborului, cam când am depășit spațiul rusesc (oi fi simțit ceva). Cumpărăm de la bord sandwich-uri, cafea, prăjitură și apă și bateriile parcă îmi revin pe plus. Analizez acum la rece ce aș mai putea face să prindem totuși zborul de București, și rog o stewardesă să încerce să anunțe aeroportul și zborul Tarom că venim, în caz că aterizăm foarte aproape ca timp de decolarea Tarom. Îmi zâmbește cu politețe, dar după ce se uită la ore pe boarding pass e clar că nu crede că avem vreo șansă. Ne apropiem de Istanbul, dar suntem puși în coada de aterizare și ne învârtim de 2 ori în jurul capitalei turce până ajungem pe pista de aterizare. Este 10:45, Tarom era programat la 10:40 pentru decolare. Ultimele speranțe, o întârziere Tarom, sau la aeroport, ceva, sunt distruse în timp ce rulăm către terminal și ne intersectăm cu aeronava Tarom în drumul ei spre pista de decolare. E clar. Nu ajungem acasă în timp și nici prea ușor.

20160530_104948Suntem tăcuți până intrăm în aeroport - mă îndrept spre primul ghișeu de informații / transferuri și suntem lămuriți de acolo că trebuie să ieșim în Turcia, să luam bagajele (ce vor fi scoase pe bandă întrucât am pierdut legătura) și apoi să ne adresăm Onur Air pentru reprogramare. Trecem de control pașapoarte, iar la banda de bagaje, ne despărțim: Răzvan o ia înainte sa dea de Onur Air să încerce să aranjeze reprogramarea zborului, eu rămân să preiau bagajele. Încet încet, pe bandă derulează bagajele zborului din Nalchik, dar ale noastre nu apar. Apoi banda rămâne goală și se oprește, eu gândindu-mă, resemnat, că va trebui să merg la bagaje pierdute să le declar; anticipasem deja asta ca posibilă "surpiză"; dar după cca 10 minute banda pornește din nou, și apar doar cele 2 bagaje ale noastre! Le ridic, și mai stau să-l aștept pe Răzvan. Îmi ia vreo 15 minute până realizez că probabil Răzvan nu mai are acces la Sosiri, odată ce a fost la Plecări la terminalul Onur, așa că mă înham cu toate bagajele (și de bord și de cală) și mă târăsc încet către zona Plecări un etaj mai sus. Ne sincronizăm cu telefonul și ne întâlnim la Plecări, unde aflu situația: Onur nu știe nimic, nu reprogramează nimic; obținem doar un email unde putem raporta problema, cu răspuns în 30 zile ... . Nu că mă așteptam la ceva mai bun, după cum am văzut că lucrează compania aeriană.

20160530_105115Ne așezăm la o cafenea, iau sandwich, clătite și cafea, și începem să facem planuri; sunt relaxat, deoarece acum suntem în Star-Trek, comparativ cu Nalchik, și în cazul cel mai rău, ne putem lua bilete la alt avion Tarom la 18:30, la care sunt locuri libere. Răzvan face o vizita la Tarom, unde află că ne pot reprograma la noul zbor, dar doar contra unui cost ceva mai mic decât prețul un bilet nou. Singura șansă să mai reducem din costuri este să sunăm la Kiss and Fly și sa cerem reprogramarea, dar ei ne anunță că zborul de la Nalchik este anunțat "on-time" pe sistemele electronice de raportare; nu acceptă flight24, flight-aware sau alte servicii online care toate anunță ora târzie de sosire; ne pot reprograma eventual dacă facem dovada întârzierii printr-o hârtie oficială de la aeroport - opțiune imposibilă după cum aflăm de la informații. Nu mai avem nervi să ne luptăm cu sistemul, ne răfuim ulterior, așa că la 16:00 luăm decizia și ne reprogramăm la Tarom. Obținem biletele și într-un final mă relaxez - acum sigur ajungem acasă.
Zborul de întoarcere este pe bune on-time și apreciez acum altfel îmbarcarea în 10 minute executată precis de Tarom! La 20:00 aterizăm, la 21:00 sunt acasă, unde apuc doar să dau cadourile, să mă spăl și adorm buștean. A doua zi urma sa fiu "proaspăt" la birou, doar veneam după 2 săptămâni de concediu !!!

20160530_105135

 

contentmap_plugin

Imagini

Ultimele comentarii

  • Primul pas

    gabila 13.11.2013 20:03
    Super!!!!!!
     
  • Zillertal - HinterTux - schiind cu zeii - ian 2011

    Eu 03.07.2011 00:17
    Hei! mi-au placut povestile tale. :)) M
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Bogdan Avadanei 23.12.2010 17:01
    He he he, Long time no see !! Da, am început să (re)fac ce îmi place și ce știu (mai corect știam ;-) ...
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Andrei Miau 21.12.2010 03:24
    Bravo! I really enjoyed reading it ;) si in plus de asta ma bucur sa vad ca faci ceva ce multi nu mai ...

MOVESCOUNT Button