Schi

Autentificare

Căutare Smart

Open Panel

Star InactiveStar InactiveStar InactiveStar InactiveStar Inactive
 

Odată echipamentul de tură achiziționat (SH, cu buget de criză :) ), și apoi reglat, acesta se cerea, normal, și testat. În București înfloresc arborii, vegetația explodează primăvăratec, căldura crește, iar eu urmăresc cu ciudă cum la munte ninge un strat proaspăt de zăpadă, peste cel deja existent de peste 2 m ! E clar, este loc încă de o tură de testare, mai ales că temperaturile la peste 2000 m rămân încă negative ... Aștept doar ocazia potrivită pentru a evada la munte pe zăpadă pentru prima dată cu echipament de tură corespunzător.  Tinerețile au fost sărace în buget, schiam pe munte cu schiurile/legăturile/clăparii de pârtie și totuși cu performanțe deosebite :)Balea_skitour15_17

Momentul declanșator s-a ivit odată cu deplasarea la Brașov de Paști și pentru a o duce pe Iulia în vacanță. Clar puteam "fugi" măcar o zi undeva pe vreun "deal" să-mi testez mobilitatea pe echipamentul și forma actuale. Și ce putea fi mai potrivit, decât o tură la Bâlea Lac (mai ales dacă prindeam o urcare cu telecabina) - de unde se deschid nenumărate posibilități de trasee mai ușoare/mai grele, după tehnică și echipament  :)


Balea_skitour15_5Cu Bâlea în minte, îl invit și pe Geza, cu o propunere inițială de 1 zi plină de schi, cu dormit la Bâlea Lac (cabană sau cort de iarnă - prilej de teste în mod hibernal) și coborâre + retragere a doua zi. Asta însemna o zi de "muncă", plus una de soare și retragere.  Vremea se prognoza a fi bună, soare cu ușoare înorări, zăpada teoretic trebuia să fie stabilă, ultima ninsoare din cursul săptămânii fiind prognozată la 20-30 cm, ce se puteau tasa suficient până în ziua în care ajungeam pe munte. 

Îmi fac rucsacul pentru 2 zile, cu tot tacâmul în el; iar duminica dimineață, pe 12, mă intersectez cu Geza și Gyuri la Cârțișoara - luând drumul Transfăgărășanului. Până la urmă stabilim că facem o tură doar de o zi - băieții nu puteau sta mai mult. Ajunși la Bâlea Cascadă, scot pe fugă din rucsac sacul de dormit, pantalonii și bluza de dormit, plus semicoarda (avea și Geza una) - dar rucsacul nu rămâne foarte ușor. Asta e, vreau - nu vreau, am să mă antrenez în condiții mai dure :)

Balea_skitour15_11Balea_skitour15_33Pe la 09:45 pleacă prima telecabină a zilei, și noi cu ea. Încerc iarăși ceva emoții, și amintirile încep să curgă stimulate de peisajul familiar: ăsta e culoarul pe unde am coborât cu Dorin (cu rucsac de 30 kg - de o săptămână) pe lângă cascadă; m-am chinuit ceva la coborârea aia, dar acum nu-mi aduc aminte decât ce bine a fost. Apoi, ultima dată când am schiat cu Geza la Bâlea a fost în anul 3 de facultate, în sesiunea de vară în iunie, între 2 examene; am dormit la cort, iar în ziua plecării, în timp ce schiam, am avut a doua criză de dureri de spate - noroc că am apucat să ajung pe schiuri până jos, lângă lac; cei 150 m până la mașină i-am făcut în aproape 1 oră, țipând de durere la fiecare vibrație. Dintr-un plan și mai îndepărtat al amintirilor țâșnesc imaginile primei mele alpiniade de iarnă cu CSU Brașov; în ziua premergătoare concursului, Nea Mircea Noaghiu ne-a pus să alergăm contra cronometru până în Șaua Caprei și înapoi la lac, pentru a stabili echipele; la coborâre toți eram aliniați pe fund și frânam cu pioletul când Nușu, primul de jos, se ridică și întreabă: "Ați văzut careva pioletul meu ? ". Perspectiva unui vârf de piolet piolet înfipt în partea dorsală ne-a făcut pe toți să ne ridicăm brusc, înjurând de mama focului, căci de-acum trebuia să coborâm - mai încet - pe picioare, și cu grijă la un piolet îngropat în zăpadă.

Balea_skitour15_4

Balea_skitour15_12

Clopotul de sosire al telecabinei mă scoate brusc din râul amintirilor: urma să "muncesc" iar la zăpadă la Bâlea Lac, ca acum mulți (două zeci +) de ani! Sus e soare, cald, și muuuultă zăpadă. Mă echipez, focile sunt deja pe schiuri, fixez legăturile, simțind inconfortul aplecării până jos; încă nu mi-e ușor să mă aplec, mai e și greutate de ars, dar și problemele de spate le simt tot mai acut. Stabilim să începem cu o urcare în Șaua Doamnei, mai ușoară, de unde să ne orientăm apoi ori către Valea Doamnei, ori să schiem către Bâlea Lac, ori să luăm drumul crestei. Știu că sunt cel mai lent - nu mai am nici forma fizică, nici îndemânare pe schiuri de tură - așa că mă cer să rămân ultimul, ca să nu-i încurc pe băieți la ritm. Gyuri "dă tonul" și ne urnim în linie pe urmele deja existente. Focile îmi prind exemplar la urcare, din exces de zel îmi las treapta de la călcâi ridicată, astfel că la prima alunecare și schimbare de direcție trag o trânta ușoară. Geza îmi atrage atenția să cobor treapta și apoi parcă am mai multa stabilitate. Prindem și panta de urcare, și începem să șerpuim în șir indian către șa; ritmul e mediu, dar rămân ușor în urmă; descopăr iar că am mai mulți mușchi decât folosesc în mod normal, dar mă țin totuși decent de aproape de ceilalți 2. Mă concentrez asupra mișcărilor picioarelor, simt cumva că sunt nesigur și dezechilibrat parțial când călcâiul se desprinde de schiu, deși efortul fizic este mult mai mic; e clar că trebuie să exersez mișcarea ca să capăt obișnuință. Schiurile sunt ușoare, focile prind bine, le mai scap uneori la vale la schimbarea de direcție, atunci când nu calc pe toată talpa - of, am nevoie de mult exercițiu ... .Balea_skitour15_13

Panta se mărește, e nevoie de și mai multă atenție acum, deși ochii îmi fug și după splendida priveliște a căldării Lacului Bâlea. Încă 2 întoarceri și am ajuns în Șaua Doamnei. Câteva urme adânci (> 50 cm) ne arată cât am fi muncit însă dacă urcam pe picioare. Ne așezăm la primul popas - ritmul a fost totuși bun așa că putem sta pe îndelete la poze și planuri. De aici, panta se cam înăsprește; zăpada e udă, e cald (sunt peste 0 grade și am transpirat zdravăn), iar stratul recent de zăpadă de cca 20 cm nu a făcut priză bună cu stratul vechi, și alunecă destul de ușor. Asta înseamnă că am putea aluneca cu tot cu primul strat atunci când panta crește, căci schiurile nu vor putea prinde stratul de jos. Decidem până la urmă să nu coborâm în vreo vale, ci să urcăm să prindem creasta / Vârful Paltinu și să urmăm creasta până în Șaua Caprei, de unde să tot coborâm pe schiuri. Urma să ne adaptăm schiuri/foci/picioare în funcție de configurația terenului, iar pentru prima pantă ce urma deasupra șeii, să încercăm să urcăm pe schiuri cât se poate.

Balea_skitour15_18În aceeași formație, cu Gyuri și Geza în față, începem din nou să urcăm cu focile. Gyuri atacă o linie de pantă mai abruptă, Geza și apoi și eu urmăm o diagonală mai joasă; ne apropiem de o zonă mai abruptă, când zăpada de sub schiurile lui Gyuri se urnește cu tot cu schior, alunecând ușor; Gyuri se oprește fix în Geza, căruia îi transmite un impuls suficient de mare cât să-l dărâme cu capul către vale. Geza se întoarce pe spate și reușește să se stabilizeze pe schiuri vreo 20 metri mai jos. E clar, trebuia să trecem la mers pe picioare, pe schiuri era riscant. Mă întorc până la niște urme de urcare de bocanci pe care le văzusem 10 m mai devreme, și acolo ne punem schiurile pe rucsac în timp ce Geza recuperează altitudinea pierdută. Urcăm apoi pe picioare până în creastă, aproape de vârful Paltinu, folosind urmele existente ce urmăreau o creastă secundară - singura zonă sigură. Într-un pasaj mai dificil încep să constat că nu am siguranță foarte mare pe călcătură cu clăparii de tură, nici măcar în modul "walk" și cu clapele semi-desfăcute :( Mă descurc însă, și pe la 11:45 suntem în creastă, unde se simte pentru primă data o briză ușoară.Balea_skitour15_19

Stăm bine cu timpul, astfel că facem un popas mai lung. Deja se vede spectaculos și versantul sudic, scăldat de soare, cât și trapezul Viștea - Moldoveanu - undeva în depărtare. Iezerul Caprei se ridică semeț deasupra Bâlei, încercând fără succes să acopere Vânătoarea lui Buteanu - stâncos, pe fundal. Părerile sunt împărțite: eu și Gyuri am schia mai jos, prin vale, Geza ar vrea să mergem pe creasta geometrică; așa că o dăm la jumătate: trecem pe schiuri și coborâm în traverseu în diagonală, sub creastă, până aproape de fereastra Bâlei - unde panta accentuată și zăpada instabilă înmuiată de soare ne determină să luăm schiurile în spate și să urcăm pe o zonă înierbată către creasta geometrică pe care o vom urma în continuare.

Balea_skitour15_22Balea_skitour15_23Nici nu apucăm să ajungem în fereastră, când pe vârful Iezerul Caprei observăm un ciopor de cca 10 capre negre ce, evident, ne observaseră și ne supravegheau atent de la distanță. Reluăm urcușul spre vârf, cu schiurile încă pe rucsac - sunt ceva urme făcute și le urmăm. Mi-e iarăși dificil să merg pe stâncă cu clăparii de tură, trag și o trântă - cred că mai trebuie să mă obișnuiesc cu ei. Urcușul e lung, și ne apropiem de vârf când ultima capră neagră dispare pe versantul opus. Sus chiar se simte vântul ceva mai aspru, așa că nu stăm mult. Am terminat urcatul pe azi, de aici doar vom coborî, pe schiuri. Zăpada e însă grea, udă, a fost prea cald - astfel nu va fi foarte comod.
O mică zonă stâncoasă o parcurgem pe picioare dar apoi trecem exclusiv pe schiuri: întâi până în Șaua Caprei, pentru prânz. E momentul să testez clăparii de tură și la schi și sunt cam dezamăgit; flex-ul e prea moale, mi se par joși, mă echilibrez greu; mi se pare că nu îmi asigură suportul necesar și nici răspunsul la care mă aștept de la ei. Poate sunt prea greu pentru ei, poate și rucsacul de 2 zile e prea greu; am să mai văd.Balea_skitour15_29

Deocamdată, ne oprim la masa de prânz binemeritată, pe 2 stânci mai plate, uscate. Masa e boierească :) ; Geza, ca întotdeauna, are de toate, iar în plus și eu am mâncare de 2 zile cu mine. Așa că ne umplem burțile cu de toate: slănină, ceapă, șuncă, roșii, pește, castravete, prăjituri (!). Coborâm apoi la lac, pe culoarul abrupt din șa; nu-mi place cum simt clăparii/greutatea/schiurile/zăpada udă, iar frica de trosneli la genunchi (am pățit-o odată ...) mă face să cobor extrem de prudent, cu întoarceri pe schiuri când nu am siguranța virajului. Aproape de lac însă prind o porțiune de zăpadă mai bună și-mi ies o serie de viraje legate frumos. Dar rămân cu aceeași impresie - de parcă clăparii ar fi prea joși, prea moi; i-am strâns până au devenit dureroși și tot nu am obținut rigiditatea și precizia la care mă așteptam.  

Balea_skitour15_45Pe lac ne oprim la bronzat la soare. Vremea e de vis, sunt cca 7 grade, zăpadă de 2m +, soare din plin. Au urcat și mulți turiști cu telecabina, majoritatea e în adidași, trening și ochelari de soare; iar distracția favorită este să se dea într-o barcă gonflabilă tractată de un snowmobil în cercuri deasupra lacului.

Ultima dată am coborât pe schiuri direct pe sub cabină; acum o luăm către stânga văii, pe unde putem coborî aproximativ continuu și constant până deasupra cascadei. Ne oprim la stâlpii telecabinei pentru o ultimă baie de soare și înjur din plin când constat că rucsacul s-a murdărit de la petele de ulei/vaselină de sub rolele cablului. Curăț cât pot și apoi atacăm prudent coborârea pe lângă cascadă. Spre deosebire de cum știam, Gyuri ataca primul culoar; zăpada e și mai udă și mai grea, am același rucsac greu în spate, așa că merg ca frunza cea mai mare parte. Când ajungem jos pe o zona mai îngustă, întrucât nu sunt suficient de mobil și de rapid pe schiuri, decid să trec la mers pe picioare. Asta până am trecut pârâul, apoi coborâm și ultima suta de metri până la Complexul Bâlea Cascadă.Balea_skitour15_47

Gata, tura s-a terminat, și sunt extrem de mulțumit, deși m-am cam chinuit cu echipamentul nou (pentru mine). Vorba lui Geza, știu însă acum exact ce să caut să-mi iau ca să mă descurc mai bine :) Pot face față decent și cu echipamentul actual, dar cu rucsac mai ușor / zăpadă mai bună, însă schiurile următoare probabil vor fi mai late și mai scurte cu 10 cm; clăparii de tură vor fi mai înalți și mai rigizi în modul ski. Mușchii  care țipă sunt cei de pe brațe și de pe spate, semn că stau bine cu picioarele.

 

Balea_skitour15_52Una peste alta, pot să "focăresc" din nou pe munți - un vis pe care nu credeam că mi-l voi împlini atât de repede ! Iar la câtă zăpadă este la Bâlea Lac, probabil se va putea schia și în iunie (ca pe vremuri :) ) ceea ce înseamnă că încă e posibil să mai ies pe zăpadă anul ăsta ...

 

"Stay tuned !"

 

12 km, 06:34:31

 

contentmap_plugin

Imagini

Ultimele comentarii

  • Primul pas

    gabila 13.11.2013 20:03
    Super!!!!!!
     
  • Zillertal - HinterTux - schiind cu zeii - ian 2011

    Eu 03.07.2011 00:17
    Hei! mi-au placut povestile tale. :)) M
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Bogdan Avadanei 23.12.2010 17:01
    He he he, Long time no see !! Da, am început să (re)fac ce îmi place și ce știu (mai corect știam ;-) ...
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Andrei Miau 21.12.2010 03:24
    Bravo! I really enjoyed reading it ;) si in plus de asta ma bucur sa vad ca faci ceva ce multi nu mai ...

MOVESCOUNT Button