In order to provide you with the best online experience this website uses cookies. Delete cookies
By using our website, you agree to our use of cookies. Learn more
Cookies are short reports that are sent and stored on the hard drive of the user's computer through your browser when it connects to a web. Cookies can be used to collect and store user data while connected to provide you the requested services and sometimes tend not to keep. Cookies can be themselves or others.
There are several types of cookies:
So when you access our website, in compliance with Article 22 of Law 34/2002 of the Information Society Services, in the analytical cookies treatment, we have requested your consent to their use. All of this is to improve our services. We use Google Analytics to collect anonymous statistical information such as the number of visitors to our site. Cookies added by Google Analytics are governed by the privacy policies of Google Analytics. If you want you can disable cookies from Google Analytics.
However, please note that you can enable or disable cookies by following the instructions of your browser.
De Nusu sunt legate cam toate amintirile mele de la CSU Brașov, din prima zi când la a 10-a manșă pe hornuri, se uita cu mila la antebrațele mele umflate si mă ajuta cu coarda, la o cățărare hibernala pe Milenei in Prăpastiile Urșilor - când a adus veselia si căldura strigând tare: Hai Soare Hai! - la turele de iarna din Bucegi și Fagaras pe colțari și pe schiuri.
Nusu m-a încurajat sa trag și mai tare atunci când am fost uimit că l-am prins din urmă la traditionala tura de Tâmpa și m-a ajutat sa-mi depășesc stresul de cap de coardă in alpiniadele de vara cu calmul lui de nestrămutat. Datorita lui Nusu am făcut pasi mult mai mari decât speram in lumea alpina - iar sângele lui rece ne-a scos din multe situații grele. Nusu ajuta pe toți, fara excepție, iar simplul fapt de a fi în coarda cu el ne garanta reușita turei.
Nusule, mulțumesc pentru tot și îmi pare rău că nu am apucat să-ți spun toate astea la o bere. Credeam că ne vom povesti aventurile la bătrânețe, prin vreo cabana sau refugiu, sau de ce nu, printr-o noua tura. Drumul ți-a fost altul, ne vedem "dincolo", atunci când mi se termina ghemul și mie.
Rămas bun, prietene.
{fastsocialshare}
User Rating: 5 / 5
Se pare că "proprietarul" trebuie să mă vândă. Au început să-mi cadă piese importante. După planetară (ligament) acum o bucșă (menisc) a crăpat; la cealaltă "roată". Nu mai vorbesc de computerul de bord reparat când eram încă aproape nou, și de "șasiul" (coloana vertebrală) ușor hâit și cu tampoanele (discuri intervertebrale) duse la bază. Combustibilul (sângele) circulă încă bine, deși cu ceva impurități (acid uric+ colesterol) dar farurile (ochii) nu mai luminează așa bine fără lentile. Să nu uit de senzorul audio care e înfundat din vremuri imemoriale. Nasol. Deci să detaliem.
Nu știu cum s-a făcut, dar, odată cu accentuarea antrenamentelor de dimineață din timpul săptămânii mi-am zis că o las mai "ușurel" cu ieșirile de weekend. Ori, dacă ies, nu am să trag tare, doar plimbărică; și nu m-am agitat să planific ceva, dar m-am trezit de 2 ori spre sfârșit de săptămână cu mâncărime cruntă în tălpi, ce s-a cerut scărpinată pe "deal". Și uite așa am ajuns sa fac două "plimbărici", una în Bucegi, una în Postăvaru, cam de 30+ km fiecare, de nu mai știam cum să citesc cifrele de pe ceas.
Scriu povestea târziu, știu, dar nu pot spune că mă scald în timp liber deși, paradoxal, nici nu pot preciza exact ce îmi mănâncă timpul :-) . A fost o perioadă nedefinită, cețoasă, din alea de care abia aștepți să scapi. Dar, cândva prin sfârșit de octombrie, într-o formă fizică în creștere, m-am decis să fac o ieșire mai tehnică în Făgăraș. Nu exagerat de lungă - doar dacă mă țin șalele - dar spectaculoasă. Și am avut spectacol, chiar dacă nu ăla la care mă gândeam eu. La urma urmei, îmi ziceam, e doar toamnă, chiar dacă e Făgăraș.
User Rating: 5 / 5
Câteodată lucrurile se aranjează în așa fel încât mă trezesc cu mici ferestre neașteptate în care nu am ceva concret de făcut.
În ciuda impresiei mele generale că surprizele legate de timp sunt în sensul ocupării suplimentare a timpului liber, s-a întâmplat de câteva ori să fie altfel. Într-o perioadă de vară plină de transformări în care cuvântul de ordine este imprevizibilitatea - mai ales datorită diverselor variabile ce nu sunt sub controlul meu - nu speram să apuc să ies pe munte prea des, și am evitat să angajez timp pentru ieșiri când șansa să nu le onorez era prea mare; măcar nu stric programul celorlalți. Iar eu pot merge și singur dacă mi se ivește ocazia, așa cum s-a întâmplat zilele trecute.