Personale

Autentificare

Căutare Smart

Open Panel

User Rating: 5 / 5

Star ActiveStar ActiveStar ActiveStar ActiveStar Active
 

thoughtsE clar că nu pot să mă bucur de faptul că a trebuit să mă operez la genunchi. Mai ales ținând cont de cheltuielile aferente legate de operație. Însă pare să se adeverească vorba veche: "tot rău-i spre bine". Mai ales că - cel puțin teoretic vorbind - refacerea este de 100%, adică voi fi exact ca înainte. Asta nu e în nici un caz o invitație să vă trozniți genunchiul. Numai ca dacă tot am pățit-o, de ce să ma tot lamentez ? Mai bine să scoatem părțile bune - cred că găsesc câteva.

 

 

Oricum, am avut timp să privesc lucrurile din perspective inedite pentru mine. Să stai în pat tot timpul, simplul mers la budă fiind un efort semnificativ îți schimbă zdravăn opțiunile pentru petrecut timpul. Cea mai mare parte din timp stai; stai; da; stai; au mai trecut 2 minute; stai; ce să faci? stai. Intrat din plină încărcare de la birou și de acasă, în primele minute din prima zi de stat la pat am terminat de citit știrile online, de vizualizat postările necitite pe google+/facebook/twitter. Două ore mai târziu terminasem de citit și cărțile cu care venisem. Ce să fac ? O emisiune despre natură la TV, și ... somn. Daaaaaa, somn somn cât încape. Încet încet, am reușit să mă relaxez și să reduc ritmul alert din care venisem; nu aveam nici o responsabilitate, pentru orice nevoie aveam la dispoziție buton cu sonerie pentru asistentă; acasă am folosit un clopoțel. La început abia așteptam să se mai întâmple ceva: o injecție, exerciții, masa, o pastilă, ceva. Apoi, mă trezeam morocănos că trebuie să fac injecția chiar la 7:00 si exercițiile chiar la 8:00 :( . După 3 zile am început să dorm după amiaza, și a fost așa de bine. Deși din păcate nu puteam dormi cât vroiam, tot trebuia să mă trezesc pentru următoarea serie de exerciții. Am recuperat totuși o buna parte din odihna necesară, cercănele s-au mai micșorat. Am început să fiu relaxat, optimist; în programul accelerat dinainte - casă - muncă - treburi - (ceva) somn - nu cred că aș fi reușit. Chiar și în concediu de odihnă, caut ceva de făcut, caut să optimizez investiția în vacanță, să obțin maximul de plăcere în timpul scurt de "odihnă" și să eficientizez din banii cheltuiți. Așa, imobilitatea m-a forțat să mă odihnesc și zău că a fost bine.

Când nu dormeam, am vizionat filme. Tot ce nu apucasem să văd din colecția de acasă a fost pus. Și apoi s-au terminat. Începusem să fiu mai odihnit, nu mai puteam nici dormi. Eram singur în casă, relaxat total, până și gândul de a deschide laptopul mă obosea. Mă plictisiseam de butonat la telefon, aveam căte 3 ore și jumătate interval între cele 4 serii de exerciții. M-am plimbat în cârje prin casă - rezistam doar 4-5 minute. Citisem un teanc de cărți, nici asta nu mă mai atrăgea. Am actualizat serverul de acasă, au mai trecut 20 minute. Am mai vorbit la telefon cu tata, încă 10. Fiind legat de pat nu puteam să fac foarte multe lucruri ce ar mai putea umple timpul. Sau eram legat de ajutorul altcuiva - atunci când era acasă.

Într-un final am spart monotonia luând bărbătește laptopul în brațe și trecând la treaba de la birou. Și dacă inițial mă gândeam să încep lent, să ridic ritmul treptat, visele mi-au fost spulberate din minutul 2 când am "moștenit" serverele Oracle "în pioneze", încărcate, mișcându-se greoi. Două zile am fost aproape non-stop cu degetele pe ele, cu presiune ca nu merge nici aia, nici aia, nici aia, (și era și închidere de lună), am făcut exercițiile cu laptopul în brațe, până am stabilizat situația și am realizat care a fost filmul evenimentelor (ca să evităm altă dată).

Apoi, când am prins curaj și genunchiul era tot mai bine, am ieșit din casă; la restaurant (de 2 ori), 1 vizită, și un drum la Brașov și înapoi cu trenul. Și oricât de concentrat eram să nu fac vreo mișcare greșită în cârje, să nu cumva să alunec, odată ajuns în mijlocul oamenilor, nu am putut să nu simt amabilitatea și căldura cetățenilor ce s-a remarcat în 99% din cazuri prin LIPSĂ. Probabil cerșitul a avut un așa impact asupra vieții zilnice a bucureșteanului de rând căci orice persoană cu cârje merită tratată ca un cerșetor insistent. Altfel nu pot să-mi explic indiferența față de o persoană (îmbrăcată decent, v-o jur, n-am fost la cerșit) cu probleme evidente, astfel încât, deși mă chinuiam să am echilibru cât mai sigur, am fost și împins, și rotit, mi s-au pus obstacole în față (genți, bagaje) astfel încât să fac alți 5 pași țopăiți ca să ocolesc, mi s-a tăiat calea la milimetru sau mi s-au proptit în față obligându-mă să mă opresc sau să ocolesc; nu mai vorbesc de banalul eliberat loc pe scaun (pe peron, sau pe vreo bancă) căci obiceiul ăsta e deja un mit în București- chiar nu e sigur că a pornit de la o faptă adevărată. Înteresant a fost și cazul domnului din tren, care, după ce ne-am lămurit că trebuie să trec de el ca să ajung la locul meu, m-a ținut cam 5 minute țopăind în echilibru pe culoar până și-a aranjat și împachetat meticulos haina, bagajele, revista, și și-a scos apa. Eu neavând unde mă duce sau sta. În toate cazurile cârjele mele fuseseră clar observate, deci nu pot să mă amăgesc nici cu scuza asta. Și așa a mai murit o speranță de a mă integra într-o așa comunitate.

În sens opus, cea mai surprinzătoare acțiune a fost a conductorului de tren cu care am ajuns la Brașov, care, observând cârjele mele când încă stăteam jos, a avut grijă să vină și să mă ajute enorm la coborârea de pe treptele vagonului (în mod tradițional, peronul era jos de tot). Jos pălăria. A fost unicul (în afara familiei) care a făcut ceva să mă ajute.

Astfel că, dintr-un punct de vedere, exercitiul cu cârjele a fost extrem de interesant. E fantastic să observi diferența dintre ce speri sau ce ți se pare ție normal și care e realitatea din comunitate.

Imagini

Ultimele comentarii

  • Primul pas

    gabila 13.11.2013 20:03
    Super!!!!!!
     
  • Zillertal - HinterTux - schiind cu zeii - ian 2011

    Eu 03.07.2011 00:17
    Hei! mi-au placut povestile tale. :)) M
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Bogdan Avadanei 23.12.2010 17:01
    He he he, Long time no see !! Da, am început să (re)fac ce îmi place și ce știu (mai corect știam ;-) ...
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Andrei Miau 21.12.2010 03:24
    Bravo! I really enjoyed reading it ;) si in plus de asta ma bucur sa vad ca faci ceva ce multi nu mai ...

MOVESCOUNT Button