Vacante

Autentificare

Căutare Smart

Open Panel

Star InactiveStar InactiveStar InactiveStar InactiveStar Inactive
 

Article Index

2. Drumul dus

20110123_020Dimineața pe la 04:50 mă trezesc singur și nerăbdător uitându-mă cu dușmănie la ceasul care nu mai suna. El nu știe că eu abia aștept să plec, cum adică să sune la 05:00 că așa l-am pus eu ? În nici 5 minute sunt up & running, plin de energie (de unde naiba că m-am culcat la 23:30 ??) , ceaiul e făcut, mă spăl, și încep să-mi trezesc leoaicele. Cea mare se trezește imediat, pe cea mica o lăsăm să doarmă, urmând să o trezim numai pentru transferul în mașină unde urma să continue somnul. Duc bagajele pe rând la mașină, le așez ca la tetris, rămâne loc suficient pentru a sta toți comozi, dar jumătate din bancheta din spate este zidită cu jucărele, pernuțe, păturici, cărticele, maimuțoi, mâncare/băutură pentru drum. Pe deasupra punem și hainele groase.

Ultimele drumuri cu bagaje, duc și stația radio CB și o montez, transferam și puiuțu', motorul era deja încălzit în prealabil de mine, bag în viteza, și .. suntem pe drum la schi în Austria ! Toți trei ! Yuppiiieeeeeee !!! E ora 07:04.

DSCN0050Orașul încă nu se aglomerase, ajung destul de repede pe autostradă, și ii dau pedale. În stație se anunță liniște până la Pitești, așa că, plin de entuziasm încep să ridic treptat ritmul. După cum agreasem cu Răzvan, urma să ne auzim la telefon până în Pitești pentru a ne sincroniza. Depășind vijelios un TIR, parcă văd o mașină oprită pe banda de urgență, înainte să-mi fie mascată de TIR, dar nu dau importanță; datorită lipsei de spații de popas, pe A1 lumea oprește frecvent pe banda de urgență pentru nevoi extrem de urgente .... Peste 20 secunde, mă sună Răzvan: era oprit pe A1, rămăsese fără ambreiaj ! Din poziționare îmi dau seama că el era cel oprit de mai devreme. Îmi spune că a chemat asistența rutieră, nu am cu ce să-l ajut acum, așa că îi dau bice în continuare. Trec de Pitești - bine că au terminat centura și se merge decent pe aici - pe Dealu Negru sus trebuie să fac un prim stop pentru toți, apoi Valea Oltului curge și ea, plăcut de liberă. La Sibiu scap iarăși de aglomerația din oraș ocolindu-l pe noua centură - parte tot a autostrăzii A1, trec de Orăștie, Deva; Răzvan era și el din nou pe drum, scăpase ușor: se rupsese un suport de plastic al pedalei de ambreiaj - i-a fost montat altul în câteva minute, însă a făcut drumul până la service cu asistența rutieră.

DSCN2486După Deva, începe o ploaie/lapoviță destul de susținută, drumul se murdărește, ștergătoarele merg în continuu. Depășesc TIR-urile unul câte unul, ne înțelegem și prin stație și mă mai lasă să trec, înauntru e cald și bine, Iulia doarme. Și la un moment dat se aude POC ! și ștergătorul din dreapta rămâne la baza parbrizului. Mormăi niște înjurături discret în barbă și hotărăsc ca până la Arad pot să merg fără el, urmând ca acolo să văd ce are ori la un service ori să mă uit eu. Din bord se aude și un hârâit enervant când se rotește singurul ștergător care mai merge, îl simt de parcă zgârâie pe creierul meu direct. Fentez vreo 2 radare (anunțate din timp în banda radio CB) și intru în Arad unde mă opresc direct la Petrom pentru plinul planificat și ca să văd ce e cu ștergătorul. Mă uit la mecanismul ștergătoarelor și constat că brațul interior de antrenare a ștergătorului din dreapta e sărit de pe suportul de prindere. Reușesc să îl prind, șterge de 5-6 ori și sare iar. Îl fixez ceva mai bine (din cauza poziției nu puteam să-mi dau seama dacă se rupsese vreo piesă sau lipsea ceva), mai leg cu niște sârmă, pare să țină. Afară nu mai ploua, nici nu mai ninge deși e încă înnorat tare. Mă pun așa pe drum, în speranța că dacă nu am de folosit ștergătorul, nici nu mai sare. Mă urnesc întâi către centura, unde după nici 100m, prind coada de mașini oprite din cauză de trafic. În pragul disperării, mă întorc și o iau prin oraș. Soluția a fost bună, reușesc să ies din Arad fără să mai dau de alt blocaj. Se așterne însă o ceață deasă, iar drumul ud face ca parbrizul să se murdărească destul de rapid. După încă 10 km, și 3 defectări ale ștergătorului dreapta, mult înainte de Nădlac, trag dreapta într-o parcare să găsesc altă soluție de prindere pentru brațul ștergătorului. În parcare, mai încolo un TIR, un depozit, și un paznic de depozit beat mort, care intră politicos și incoerent în vorbă cu mine în speranța să-mi vândă motorină. Ieftin de tot. Sunt de acord cu el, numa' că eu nu vreau motorină, eu vreau să-mi meargă naibii ștergătorul ! Sunt neprietenos și îl ușui, dar problema mea rămâne; analizez pe îndelete în ceață și în frig problema. Brațul interior al ștergătorului cade deoarece trebuia să fie prins de o tijă deasupra. Evident vibrațiile, gravitația și lipsa unui blocator (rupt? absent?) fac ca brațul să iasă de pe tijă. Privirea îmi alunecă pe o sticlă de Pepsi de 0.5 l pe care tocmai o golisem și mi se aprinde beculețul ! Dacă aș pune ceva sub brațul ștergătorului să îl împingă în tijă să nu mai cadă, ar trebui să aibă dimensiunea potrivită sau o formă variabilă, și să alunece cu brațul ștergătorului pe placa despărțitoare de compartimentul motor; sticla de 0,5 l de Pepsi, poate fi deformata cât să intre în locașul respectiv, iar apoi pot sa o umflu cât să împingă exact cât trebuie brațul ștergătorului; astfel nici nu va ieși de pe suport, va ține brațul în tijă, și va aluneca cu brațul fără să zgârie nimic, fiind de plastic ! În 2 minute soluția e implementată și rezistă la toate testele ! Într-adevăr, plasticul hârâie un pic când se freacă de placa despărțitoare, dar funcționează ! (De fapt a funcționat fără greș așa încă 3 luni după aceea, până când am făcut revizia mașinii și am cerut repararea :) )

DSCN2505Bucuros, mai liniștit, mă avânt iar în ceață către graniță. În vamă, mai să nu nimeresc intrarea de ceață. Nu se vedea aproape nimic, mergeam cu 2-3 km/h . Într-un final nimeresc culoarul de verificări pașapoarte, trecem fără probleme, iau și vigneta de HU (mai scumpa cu 2 Euro decât știam eu, dar nu mai stăteam să caut unde e mai ieftin) și mă pun pe drumurile ungurești cu dorința de a ajunge repede la autostradă, de unde condusul devenea foarte ușor. Nu fac nici 300m din vama, și poliția ungurească îmi face semn să trag pe dreapta, în spatele unei Skode de București. Îmi cer actele mașinii, se uita foarte (foarte foarte !!) atent la cum e prinsa Iulia în scaun, și dacă are centura de siguranță pusă, mă întreabă de triunghi reflectorizant/trusă medicală/stingător. Ies din mașină, i le arat în portbagaj (noroc că sunt la vedere, într-un compartiment separat), noroc că nu se uită la trusa medicală - cred ca e expirată de vreo 2 ani, e mulțumit, îmi dă drumul să plec. Realizez că am avut mare noroc cu jumătatea mea - dacă nu insista ca Iulia să fie în scaun ȘI legată în centură (după cum tocmai ce aflasem ca e legislația în HU) urma să plătesc o amendă.

DSCN2534Plecăm, și prind un camion ușor din urmă, ce mergea cu viteza decentă, așa că îl las să deschidă drumul prin ceață. Un pic înainte de Szeged, scăpăm și de ceață, traversam Szeged, și URAAA, am ajuns pe autostradă - pe drumuri civilizate; urma să mai părăsesc autostrada numai cu 70 km înainte de destinație, după alți cca 820 km.

Parcurgem rapid și fără probleme drumul până la Budapesta, intrăm pe înserate pe M0 de unde, în apropiere de intersecția cu M1 fac dreapta și ajungem la Drive Inn.

La Drive Inn, 3 mașini în parcare. La recepție o tânără, în lobby un client cu laptop (au Wi-Fi gratuit lângă recepție ;-) ). Plătesc și îmi dă imediat camera, are vedere către parcare, către mașină. Un pat mare jos, unul mic suprapus, o băiță foarte curata deși stil vapor/tren - cu mult plastic. Una peste alta este perfectă pentru un stop de somn pe drum, mai ales la 27 Euro toți 3 la un loc. Bazându-mă pe review-urile defavorabile de pe site despre mâncare nu luasem și masa de dimineață, și în idea să putem pleca când vrem noi.

DSCN2580Relaxat, încerc să văd când ajunge și Răzvan - însă el a dat de alt ghinion: imediat după graniță, ceața și drumul ud au înghețat pe carosabil astfel că atunci când a ajuns el, seara, nu puteai să stai în picioare pe drum de alunecos ce era; autoritățile au blocat traficul, așa că s-a întors în Arad și a 2 -a zi a continuat drumul trecând granița prin Timișoara - pentru a evita alte blocaje.

20110128_038Obosit de nu vedeam bine, ronțăim câte ceva din păpică, iar eu trag la somn imediat spre dezamăgirea Iuliei care, dormind aproape tot drumul, era în forma maxima și doritoare de diverse jocuri.

Dimineața le 07:00 trezirea, spălare, masa, la 08:00 Hit the road, Jack ! Drumul pana la Viena îmi este arhicunoscut (am mers de vreo 4 ori pe el, de vreo 2 ori conduceam eu). La Nickelsdorf oprim pentru vigneta de Austria, nu stăm mult, îi dau drumul iar în continuare. Trecem rapid pe lângă Viena și iau A21 și apoi A1 către Vest. Mă stabilizez pe la 140 km/h aproximativ constant, o las la 130 când trec de camere video sau când văd mașini de poliție. Cam asta e viteza tuturor pe aici, nu ies cu nimic în evidență, chit că am parte de comentarii apostrofatoare de fiecare dată când GPS ul de pe telefon mă anunță cu un bip că am depășit viteza legală cu 10 km/h (cine m-o fi pus să-l setez la atât ? ). Timpul parcă stă în loc, ore întregi, sute de km stau și schimb banda numai din când în când pentru ceva depășiri. Aștept răbdător intrarea în Germania (drumul are o porțiune de câteva zeci de km prin Germania) unde nu exista restricții de viteză ;)20110128_043

20110128_067Înainte de Salzburg, pe lângă Mondsee ni se face tuturor foame, și sătui de mâncare ambalată, hotărâm să oprim să mâncăm la un popas. Găsesc un OMV, destul de aglomerat de altfel, fac și plinul, și apoi intrăm în zona de servire mâncare. Surpriză: toată lumea era lipita aproape de perete sau grupată în jurul televizoarelor, unde se uitau cu atenție, iar din când în când scoteau exclamații de bucurie sau supărare; și musca se oprise și se uita la TV, curioasă ce găsesc oamenii ăștia așa important; ce să fie, era etapă de cupă mondială la schi alpin, și evolua austriacul Michael Walchhofer ! Nici chelnerii, nici turiștii nu mișcau, cu gâturile sucite să vadă ce face favoritul probelor de viteză :)

DSCN0038Terminăm masa și continuăm drumul; pe centura Salzburgului prindem din spate o mașină de poliție, astfel că toată lumea rula cuminte la 100 km/h la cât era restricția de viteză. Mai trec ceva km, mașina de politie se oprește și văd indicatorul: intram în Germania. În fața mea, un BMW M3 portocaliu cu numere de Germania, atât așteaptă: pleacă de lângă mine de parcă ar fi stat pe loc; demarez și eu mai greu, dar urc pana pe la 160-170, în reprize mici, întrucât drumul era încă aglomerat iar mașinile de Austria tot nu urcau mai sus de 130 km/h și stăteau mult pe banda din mijloc.

DSCN0051După încă câteva ore, și un schimbat de autostradă, prindem coada pe ambele părți ale autostrăzii; se merge cu cca 80-90 km/h, în reprize mici, după reintrarea în Austria se revine aproape la normal. Ne uităm deja emoționați pe ecranul GPS-ului, unde distanța până la destinație scăzuse sub 100 km ! Pas cu pas mai avem 40, 30, 20, 10 km până la ieșirea de pe autostradă, și apoi iată ieșirea ! Las bucuros încă ceva viteza, ieșirea e în curba și nu se vede ce e după, iar surpiză: e coada pe breteaua de ieșire; reușesc să opresc în timp, un Golf cu un Mercedes în spatele meu mai că erau sa schimbe datele de asigurare. Facem 5 km în cca 30 minute, după care, deodată, drumul se eliberează destul de mult și începem să mergem la viteze relativ normale. 30 km pana la destinație !! Abia așteptam; pe fundal încep să se ridice munții.

DSCN2488Încet încet trecem prin Fugen, Kaltenbach, Zell am Ziller - unde începem să vedem pârtiile de schi și semnele către telecabine, apoi Hippach, Mayrhofen. De îndată ce ieșim din Mayrhofen drumul o ia pieptiș pe versant, în pantă destul de abruptă. Serpentine, una după alta, dar lumea merge repede pe aici, inclusiv localnicii. Iată, Finkenberg ! Încă un pic. Finkenberg constatăm că este în pantă, cred că sunt cca 100m diferență de nivel de la intrarea în Finkenberg până la ieșire ! 6 serpentine în stațiune ! Trecem pe sub cablurile de telecabină, se termină Finkenberg, urma Vorderlanersbach; merg încet, tiptil aproape,iar drumul o ia pe un versant, pe sub copertine de protecție. Încă o curbă și apare scris: Tux, Vorderlanersbach ! Mă așteptam ca drumul către pensiune să fie totuși destul de lat și de vizibil, astfel că în centrul satului, în ciuda indicației GPS-ului am refuzat să o iau pe o străduță pe care încăpea o singură mașină, gândindu-mă că trebuie să fie alta, mai încolo. Greșit. DSCN2614După 200m mă întorc, era evident pe GPS că nu am nimerit drumul secundar către pensiune. Îmi dau seama unde e greșeala, și o iau pe o străduță stil italian, în pantă, printre clădiri, aproape atingându-mă de ele, pe lângă stația de cabină Rastkogelbahn. Drumul acoperit cu zăpadă complet, nu încăpea decât o mașină pe sens ! Din loc în loc, câte un refugiu, pentru intersectare cu mașinile ce coboară de sus; imediat după stația telecabinei, trec un podeț de lemn, iar drumul ia o înclinare zdravănă, tot acoperit cu zăpadă, însă măcar erau urme făcute. Ma străfulgeră în fundul minții că ar fi trebuit să pun lanțurile la roți, însă numai gândindu-mă de unde trebuia să le scot, să mă murdăresc punându-le, renunț la idee. În stânga mea, prăpastie, suntem drept deasupra drumului principal, suspendați pe versanți, pe drum cu zăpadă, 3,5 m lățime ! Încurajat de priza anvelopelor mele de iarnă și de faptul că am cuplu bun la motorul diesel, urc cu elan să nu pierd avântul și să derapez - nu aș mai fi putut singur nici porni de pe loc, nici să mă întorc, nici să cobor cu spatele ! Drumul se mai orizontalizează un pic, cât să ai spațiu să iei serpentina de 180 grade și apoi iarăși pantă zdravănă ! Trec printre 2 case care aproape blochează drumul, iar în fața mea un pic lângă drum, un tun de zăpadă artificială funcţionează din plin pe pârtia din imediata vecinătate a drumului ! O cotesc iarăși la stânga, transpirația mi se mai usucă de pe frunte, mă rog iar să nu vină nimeni de sus, prind o bucată ușor 20110126_001mai dreaptă, iau viteză; în fața mea a treia serpentina, tot la 180 grade; în spatele meu m-a ajuns un localnic cu un Subaru 4x4 și invidia mea îl înconjoară pentru siguranța dată de tracțiunea integrală. Imediat după serpentină, panta iar crește, înregistrez cu colțul ochiului semnul de atenție intersecție cu pârtie de schi și deodată niște puști pe schiuri nu reușesc să frâneze la timp și trec în viteză drumul prin fața mea la 3-4 metri; rămas perplex, ezit și încetinesc un pic; Subaru din spate claxonează turbat pe puști, eu mă rog ca la taluzul de zăpadă format la intersecția cu pârtia să nu rămân pe drum, dar cuplul fantastic al mașinii mă scoate din necaz și trec. Nu am curajul să mă uit în dreapta unde la 30 cm de roata mea e practic gol, fără bare de protecție, și îmi opresc pornirea de a trage prea mult stânga, spre amonte, spre a nu ieși de pe urmele de cauciucuri și a nu mă afunda în zăpadă. Subaru s-a oprit la o casa de lângă pârtie. Mă răsucesc cu drumul din nou în stânga, panta s-a mai înmuiat acum, urmează încă una iar GPS-ul îmi indica 100m până la destinație ! Îmi iau iarăși avânt cât e panta mică, observ un alt tun de zăpadă în fața mea, și din nou schiori care intersectează drumul ! Învățat de le Subaru, claxonez și eu și păstrez viteza; trec vioi peste pârtie, iar în 30 m văd semnul salvator: Haus Edelweiss. "Ați ajuns la destinație" îmi spune GPS-ul cu o voce ce pare și mai caldă ca de obicei, de parcă ar fi știut ce drum am avut până aici  !!!

 

Click for video

 {videobox}images/stories/videos/20110123_021.mp4{/videobox}

 

 

DSCN2433După ce îmi trag sufletul și ne felicităm pentru sosire, ne dăm jos să vedem unde am ajuns. Haus Edelweiss nu este super-luxoasă, însă este construită în stilul austriac de munte, și ornată cu multiple lucrături superbe în lemn. Toată partea superioară, garajul și dependințele din spate sunt lucrate cu măiestrie în lemn. Frau Geisler ne întîmpină cu zâmbetul pe față, neoprindu-se din vorbit; a vorbit numai în germană, așa că eu am fost simplu spectator; am prins însă explicațiile cu depozitarea echipamentului de schi și descălțarea - chiar la intrare erau amenajate spații speciale pentru schiuri, clăpari, încălțăminte, căști, etc. Urcăm după dânsa până la mansardă, ne înmînează cheia și intrăm în apartament: parcă eram în Hansel și Gretel, un apartament lucrat în lemn superb, cu un dormitor pentru adulți, o camera pentru 2 copii, și o sufragerie/bucătărie cu fereastra în mansardă și ieșire la un balcon. Baia era excelent amenajată, aveam și un televizor cu receiver satelit și acces la zeci e programe. Frau Geisler ne propune livrarea în fiecare dimineață a unor pâinici proaspete (gustoasele "brotchen") și acceptam bucuroși.

DSCN2502Încet, încet, car bagajele sus, le aranjăm în dulapurile încastrate în perete, mâncăm, dăm telefoane, facem câteva poze, și iau echipamentul Iuliei la reglat. Când să-și încalțe clăparii ... surpriză: îi intrau foarte greu pe picior, eu uitasem cât de mult a crescut în ultimul an și că îi luasem clăparii când avea 2 ani .... Mi-am amintit că jos, chiar în centru, imediat după ce am ieșit de pe drumul principal am trecut pe lângă un magazin cu echipament sportiv. Ne suim cu toții în mașină, și coborâm la cumpărături - era clar ca dacă nu găsesc în seara asta, o parte din ziua de mâine o pierdeam umblând după clăpari pentru Iulia în loc să schiem ... Respir adânc, îmi aduc aminte că am anvelope foarte bune, că s-a închis programul de schi și nu mă mai intersectez cu schiori, că mașina e mai ușoară acum, și nu în cele din urma că sunt un șofer foarte bun (sic!) și o iau înapoi pe "potecă" către centrul satului. Am ajuns fără probleme jos, am găsit parcare iar la magazinul cu echipament sportiv i-am găsit Iuliei niște clăpari excelenți, care au satisfăcut atât criteriile tehnice (pentru mine) cât și cele de design și estetice (pentru Iulia). Lângă parcare, intrăm și la un supermarket SPAR și facem și ceva aprovizionare cu diverse de-ale gurii pentru zilele următoare, după care urcăm la pensiune - deja aveam experiență - și filmăm urcarea. Pe bord, termometrul indică un friguros -11 grade Celsius. Urcăm în apartament, Răzvan mă anunță că a ajuns și el, după ce a tras tare pe drum, și ne dăm întâlnire ziua următoare la 08:00 la stația telecabinei de la ghețarul Hinterux.

10 minute mai târziu adormeam cu telefonul în mana.

 

Comments   

# Eu 2011-07-03 00:17
Hei!

mi-au placut povestile tale. :))

M

Imagini

Ultimele comentarii

  • Primul pas

    gabila 13.11.2013 20:03
    Super!!!!!!
     
  • Zillertal - HinterTux - schiind cu zeii - ian 2011

    Eu 03.07.2011 00:17
    Hei! mi-au placut povestile tale. :)) M
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Bogdan Avadanei 23.12.2010 17:01
    He he he, Long time no see !! Da, am început să (re)fac ce îmi place și ce știu (mai corect știam ;-) ...
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Andrei Miau 21.12.2010 03:24
    Bravo! I really enjoyed reading it ;) si in plus de asta ma bucur sa vad ca faci ceva ce multi nu mai ...

MOVESCOUNT Button