Vacante

Autentificare

Căutare Smart

Open Panel

Star InactiveStar InactiveStar InactiveStar InactiveStar Inactive
 

Article Index

 

3. Pârtieeeee !

3.1 Ziua 1 - Hintertux

20110122_001Cu chiu cu vai ne trezim a 2 zi dimineață. Beau ceaiul de pe balcon, urmărind ratracurile ce băteau pârtia de lângă vilă.  Somnoroși, înfulecăm câte ceva, scobim după echipament, ne echipăm și, încă adormiți, ne suim în mașină. Cobor până în centrul satului pe drumul suspendat, apoi o iau în sus către Hintertux. Pe la 08:40 reușesc să ajung, însă nici Răzvan nu fusese mai rapid. Cumpăr ski-pass-urile, fetele mă presează că mă mișc încet, e un frig de crapă pietrele: -17 grade Celsius. Eu însă sunt în elementul meu. Nu mi-e frig, ci simt numai bucurie la gândul pârtiilor !! La a doua cabină la 2100 îl așteptăm și pe Răzvan cu trupa lui - apoi urcăm în continuare la 2600, și apoi direct la 3250. Ultima cabină e spectaculos agățată de 2 cabluri de tracțiune - pentru a evita balansarea, trecem pe la 1 m de un perete de stâncă. Sus sunt cca -23 grade Celsius, fetele sunt bocnă. Iuliei îi reglasem legăturile cu o zi înainte, mie și Monicăi nu. Cu mâinile goale le aranjez rapid aici, apoi, grăbit de fetele înghețate iau prima pârtie de lângă mine - fără sa fiu atent la gradul de dificultate. Nu părea mai dificilă decât celelalte, dar ulterior am constatat că o luasem pe o pârtie neagră. Pentru mine și Monica asta nu constituia o problemă, mergem amândoi pe orice fel de teren, fiecare într-un ritm ce i se potrivește; Iulia însă, a fost în pragul de a da chix; nu vroia să coboare de loc, picioarele parcă nu erau ale ei, înțepenise de spaimă și frig; a trebuit să o fac să se teamă mai mult de mine decât de pantă, și după cca 2 minute de răcnete plus un sprint de-al meu către ea - a depășit momentul și a coborât fără probleme ! Cu câteva opriri, cu plug, dar a coborât. De atunci, toată săptămâna, Iulia nu a mai avut frică de dificultatea pârtiei, sau de pantă! Cu curaj, ajunsese în ultima zi să meargă aproape în ritmul meu pe orice teren. Mai jos, pe platoul unde se reuneau mai multe pârtii, deasupra ghețarului, am rămas mut de uimire datorită frumuseții locurilor.

20110123_005Am luat apoi un teleschi cu bară pentru doi pe sub fund pentru a urca să ne dăm pe o pârtie albastră, ca să pot lucra cu Iulia un pic de tehnică. Problema e că bara pe care Iulia și-o pusese sub fund, mie îmi ajungea sub genunchi. În plus trebuia să am grijă să o țin pe Iulia să nu se dezechilibreze, să mă țin pe mine numai pe genunchi, iar în partea de sus erau rafale zdravene de vânt, mai mai să ne doboare. Iar teleschiul mergea cu viteza melcului turbat, simțeam că-mi pocnesc mușchii de la picioare. Monica, singura pe bara de la teleschi, era și ea răsucită și nu părea să savureze momentul; mai târziu a mai refuzat să meargă pe astfel de instalaţii.

20110123_007Teleschiul ne duce spre o parte mai umbrită unde frigul era parca și mai crunt; în plus vântul nu ajuta deloc să ne simțim mai bine. Coborâm albastra până în platou, iar fetele îmi zic categoric că se retrag către adăpost, la stația de la 2600m, din motive de îngheţ şi supravieţuire. Le las să o ia înainte, fac poze, și vin și eu după ele; pârtia era proaspăt bătută, zăpada înghețată bine, se schia ca în vis; las fetele să coboare cum știu ele, erau prea înghețate să lucrăm la stil și tehnica. Plonjăm pe pârtia 3 și impulsionați un pic de frig și de imaginea restaurantului călduros de la 400 m mai jos, dăm drumul la schiuri și ajungem imediat la 2600 m unde găsesc o masă pentru fete. Primesc undă verde să mă dau în continuare urmând să ne întâlnim mai târziu tot acolo, și, plin de energie, mă reped la cabină să mai fac ture. Răzvan se oprise la masă la o cabană mai sus, aproape de platou; urc la 3250, și mă avânt fără să mai stau, tot pe neagră; ca să mai câştig timp nu mă opresc de loc, și las și schiurile să ia viteză la limita controlului; senzația e sublimă, mă simt ca pe vremuri, în concursuri ! Entuziasmat, uit că nu mai am chiar 18 ani, iar antrenamentele din ultimul an mi-au ridicat tonusul dar nu m-au dus la cine știe ce performanță, așa că mă trezesc că mă opresc în poarta cabanei gâfâind ca în bancul cu Bulă ce i-a luat tubul de oxigen bunicului să-l ducă la fier vechi pentru plan. Îmi trebuie cca 5 minute sa-mi revin cât să pot da schiurile jos din picioare, îl iau pe Răzvan din cabana și apoi facem câteva ture pe teleschiurile de pe platou. Îl analizez un pic, e un schior  "self-made" însă nu are nevoie decât de un pic de curaj de a face și altfel lucrurile şi un pic de corecție la poziție pentru a schia așa cum trebuie. Lucrez în acest sens cu el, apoi coborâm la fetele mele.

20110123_014Pentru confort termic suplimentar, coborâm să ne dăm între stațiile de la 2100 m și 2650 m, unde e mai ferit de vânt, a ajuns să bată soarele și e mai cald.

20110123_017După ce lucrez și cu Iulia, și la poziție, și la tehnică pe o pârtie cu care s-a familiarizat și care i-a plăcut mult ( și unde s-a învățat deja să lase viteză mai mare pe schiuri și să o controleze), vine și vremea să ne retragem la mașini. Decidem să coborâm pe schiuri pe o pârtie/potecă trecută pe hartă dar care nu e "oficial" menținută. Deși e trecută cu dificultate medie pe hartă, lipsa de antrenament, ziua lungă de schi, frigul, gheața de drum își pun amprenta pe Iulia, astfel că pe partea mai dificilă avem probleme și trecem cu greu, cu opriri la fiecare viraj. Într-un final, ajungem la mașină, unde ne încălzim bine în drum către casă. Deja nu mai sunt impresionat de urcarea către pensiune, iar ajunși sus, după ce ne facem comozi, o tava de cartofi copți făcuți pe loc ne fac să ne simțim ca în paradis. Încercăm să ne apucăm de un puzzle mai complicat de 1000 de piese, dar renunțăm repede în favoarea somnului; oboseala ne doboară pe toți.

3.2 Ziua 2 - Rastkogel / Eggalm și ... HaraKiri !

20110124_005Mă trezesc surprinzător de ușor după un somn adânc și odihnitor; așa mi se întîmplă de fiecare dată când fac efort fizic. Fac ceai, pun de mâncare, și entuziast pregătesc trupa pentru o nouă zi de schi. Afară ninge ca în povești de frații Grimm.

Mușchii ne amintesc că ieri a fost o zi grea, și decidem ca azi să reducem motoarele; ca să ne fie cât mai comod, lăsăm mașina la vilă și ieșim pe schiuri direct pe pârtie. Coborâm în 5 minute și luam cabina pentru zona Rastkogel. Continuă să ningă liniștit, e mai cald, zăpada se lipește pe schiuri, deci mă opresc sus și dau cu un pic de ceară. Încercăm să ajungem în Penken - unde era Răzvan la un moment dat, dar sosim târziu și nu ne întâlnim. Coborâm într-o văioagă unde se întîlnesc mai multe pârtii, sub vf. Horberg și mâncăm la o cabană din vale.

DSCN2447Mănânc repede şi puţin (cum naiba să lenevesc la masă în mijlocul pârtiilor înzăpezite ?) şi capăt aprobarea să ies mai repede să mai fac câteva ture, cât timp fetele se întind cu masa, urmând să ne întâlnim pe o albastră unde se duceau sa exerseze. Merg cât pot de calm în cabană, apoi, când nu mai sunt vizibil, ţâşnesc pe schiuri şi direct pe telescaunul ce mă duce deasupra ... Harakiri.

Nu ştiţi ce este Harakiri ? Nici nu trebuie dacă nu ştiţi foarte bine să staţi pe schiuri. Harakiri este cea mai înclinată pârtie de schi din toată Austria. Are o înclinare de 78%, lungime 150m; dacă aş urca-o pe jos aş folosi pioletul şi colţari; şi probabil m-aş lega în coardă. La înclinarea asta, nu prea poţi nici să stai, decât dacă ai canturi anormal de bune. O cădere se opreşte întotdeauna după ce se termină pârtia - nu te poţi opri înainte. Odată ce ai intrat pe ea, nu te mai poţi opri până jos. E atât de celebră încât are pagină şi pe wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Harakiri_%28ski_piste%29 . Mai jos am inserat o reclamă a pârtiei de pe youtube. Mai căutaţi Harakiri pe youtube şi veţi găsi şi căderi filmate de amatori: 50-80m alunecare.

Bineînţeles, la momentul în care eram în telescaun urcând fericit, nu ştiam decât că e una din cele mai înclinate şi mai grele pârtii din Austria; nu apucasem să-mi intru în "picior" după numai o zi de schi, însă probabil nu mai ajungeam în altă zi pe aici aşa că era singura mea şansă să văd ce şi cât mai pot pe schiuri. Cablul telescaunului trece chiar pe lângă pârtie şi văd un grup de schiori aparând deasupra zonei abrupte. Îi urmăresc curios să văd cum se merge pe Harakiri, şi mi se par cam începători, aşa ezitanţi cum îi vedeam derapând uşor controlat, dar nesiguri. Primul începe să facă viraje, şi îmi dau seama că e chiar bun; tot nu înţelegeam atunci ezitările de la început. Văd că nu se opreşte decât la baza pantei, şi strigă fericit. Hmm, ce naiba i-a apucat ? Al 2 lea pleacă şi el, face 1-2 viraje, e bun şi el, dar la al 3 lea se dezechilibrează un pic. Îşi revine - e chiar bun - însă vrea să se oprească: dar aşa ceva nu se poate, astfel că schiurile îi devin nesigure, face un salt încercând să se salveze cu un viraj suplimentar, şi deodată cade, sprijinindu-se cu şoldul pe pârtie; atunci am înţeles de ce e pârtia dificilă, şi fiori de gheaţă m-au trecut pe spate: imediat ce a căzut, viteza schiorului a crescut exponenţial, dar necontrolat pe pantă în jos. Din treimea superioară şi până la colegul lui (primul schior) a alunecat în continuu, pe şold, pe burtă, pe spate, cu capul înainte, cu capul în spate, învârtindu-se ca un titrez, aruncat de hopuri, împins de taluzuri de zăpada. S-a ridicat fără probleme, dar nu mai avea nici un schi în picior, nici un băţ în mână, numai casca, clăparii şi îmbrăcămintea; şi toate astea duraseră cca 5-10 secunde !

DSCN2434Amuțisem, și deja mă gândeam că la problemele mele de spate, o căzătură de asta nu cred că mi-ar face prea bine. Iar băieții erau buni, iar eu neantrenat, un moșulică venit să-și amintească tinerețea. Brrrrrr, mi se făcuse frig - iar mie mi-e foarte rar frig. Însă zarurile fuseseră aruncate: nu mai aveam când ajunge pe aici în viitorul apropiat ( ci probabil foarte foarte depărtat ) așa că, cu toate riscurile, trebuia să încerc; la urma urmei erau numai 150 m lungime, iar eu nu degeaba eram renumit pe vremuri că puteam coborî orice, oricând şi oricum (!) pe schiuri fără să cad. În copilărie am rupt 3 sau 4 perechi de schiuri și am căzut în toate felurile, fără să-mi rup nimic (o singură dată de fapt, mi-am spart lentila de la ochelarii de schi :-)) ). Trebuia să am încredere în reflexele mele în caz de ceva; și gata, m-am liniștit. Acum eram doar concentrat la detalii, la tehnică, la starea zăpezii şi la ce trebuie să fac, că nu prea era de glumă.

Ajuns sus cu telescaunul, mă trag într-o parte, ochesc intrarea către Harakiri, mă opresc și-mi reglez clăparii la flexare mare pentru viraje scurte și rapide, strâng bine clapele ca la competiții ca să am precizie în controlul schiului, mă ridic, respir adânc, o dată, de 2 ori, no hai să merem ! Alunec ușor în derapaj controlat și fac câteva viraje pe drumul către buza pârtiei, tatonând terenul; aici e zăpada OK, dar către buza pârtiei e rasă până la gheață - de asta ezitau cei dinainte. Mă trag într-o laterală unde mai e și zăpadă, panta începe să facă mare, deja nu mai am loc de greșeli. Chiar în buza pantei fac un ultim stop, îmi creionez traseul funcție de gheață și îmi stabilesc exact unde virez. Înainte să mă răcesc îi dau drumu' . E incredibil, după primul viraj era cât pe ce să dau cu umărul (!) peste versantul ce deja se ridică amenințător în dreptul şi spatele meu. Parcă eram la cățărat, puteam să pun mâna jos fără să mă aplec ! Mă concentrez pe punctele de viraj pe care mi le stabilisem, fac mișcările un pic mai ample ca să fiu sigur că am timp să reacționez dacă ceva nu merge bine. La fiecare viraj frânez mult dar cât să nu mă opresc - am văzut ce se poate întâmpla. Viteza crește însă după fiecare viraj, trebuie să aplic tot mai multă forță pe canturi; nici nu îndrăznesc să mă gândesc că aș putea obosi. Sunt atât de concentrat că aproape că nu-mi dau seama când am ieșit de pe panta mare. Verific ochiometric, fac virajele mai scurte și mai deschise și mă opresc într-o trombă mare de zăpadă la vreo 20 m sub porțiunea dificilă. Făcusem celebrul HARAKIRI !!! Reumatic, fără 2 discuri din coloana vertebrală, doar un pic antrenat, reușisem să cobor fără probleme cea mai înclinată pârtie din Austria !! Nu e cine știe ce pentru restul lumii, dar pentru mine a însemnat o performanță deosebită în condiţiile date; sunt bucuros că am rezistat solicitărilor fizice; ultimele 8 luni de antrenamente zilnice au fost eficiente, dar n-aș fi ajuns aici fără baza formată în timpul tinereții; acum îmi dau seama ce bine am făcut că am continuat să fac sport de performanță în trecut, că nu m-am lăsat nici când doctorii mi-au spus să mă las (de altfel campionatul național de schi-alpinism l-am câștigat tot reumatic - de la 16 ani fiind - și după prima criză de spate - ce teoretic trebuia să mă scoată din elită ).

DSCN2452Yupiieeee, după ce chiui de 2-3 ori, dau drumul schiurilor să duduie în forţă pe restul traseului care, deși încă e dificil, nici nu se compară cu partea superioară ! Ajung ca o ghiulea jos la telescaune și la cabana unde lăsasem fetele. Le găsesc pe o pârtie albastră din apropierea snow-park-ului pentru snowboard-eri și schi acrobatic. Le povestesc entuziast aventura, apoi, încetișor, fără grabă, luăm pârtiile care să ne ducă către zona Eggalm de unde apoi puteam coborâ direct la pensiune. Toată ziua m-a însoțit euforia coborârii pe Harakiri. Singurul regret a fost că din cauza concentrării pe coborârea pârtiei am uitat să fac poze sau să filmez. Şi că nu m-am mai dus odată. Dar asta e, poate mai trec odată în viitor pe aici.

Se mai înseninează, și mai lucrez cu Iulia de câte ori am ocazia, tehnică/poziție, și atunci când n-are țâfne, fapt care mă scoate și pe mine din sărite. Însă e tot mai sigură pe ea, deși nu știe încă ce să facă cu mâinile și ce bețele. Ne bucurăm pe îndelete de zăpadă, ninsoare, schi, munte, în orice ordine ne vine bine.

Într-un final, spre seară ajungem direct în spatele pensiunii, la mâncare și un somn binemeritat. Nu am reușit nici în seara asta să facem mare brânză cu puzzle-ul, însă a 2-a tură de cartofi copți a mers ca unsă.

3.3. Ziua 3 - Hochzillertal / Hochfugen

DSCN2482Deja ne-am trezit toți mai vioi și parcă mai odihniți. Mușchii nu mai protestau, starea de moleșeală trecuse. Stabilisem cu Răzvan să facem azi o zonă mai din josul văii - am mers cu mașina cca 25 km până la Kaltenbach unde am lăsat-o într-o parcare acoperită - gratuită, special pentru schiori ! No comment, în comparație cu staţiunile din România, că s-ar putea să nu folosesc cuvinte din dicționar.

DSCN2507Cabina urcă brusc și spectaculos pe versant. Nu mai ninge, cel mult fulguiește ușor, dar este destul de înnorat. După prima cabină, alunecăm ușor vreo 300m ca să ajungem la telescaunele către creste. Ne întâlnim și cu Răzvan, și ziua de schi începe.

DSCN2512În primul rând urcăm la o altitudine "demnă" de niște specialiști ca noi (sic!) și facem o tură de încălzire înapoi de unde am plecat. Apoi în timp ce urcăm cu telescaunul studiez harta zonei. Am uitat să povestesc, că la stația de plecare a oricărei cabine se găsește harta pârtiilor de schi, instalațiilor de transport, cabanelor, împreună cu toate informațiile necesare în caz de pericol sau în caz de distracție :) Nu că aș compara cu ce se întâmplă în mirificele noastre stațiuni de schi (obstacole) :P

DSCN2514Observăm că zona schiabilă este destul de întinsă, şi alegem să mergem până către ultima vale, ce coboară la Fugen, urmând un traseu urcat-coborât peste vreo 3 creste. La prima creastă ne dăm jos din telescaun, şi coborâm într-o vale liniştită , neaglomerată, pe o pârtie albastră (eu şi Răzvan ne uitam cu regret la o neagră de lângă). Dat fiind frumuseţea locului, am hotărât să mai facem câteva ture, fetele pe albastră, eu cu Răzvan pe neagră. Aşa că am lăsat un pic schiurile să zburde în viteză pe pârtia neagră, ce sa dovedit a fi excelentă - nu atât dificilă, dar alternând porţiuni grele cu porţiuni uşoare, cotind uşor pe ici pe colo.

DSCN2520Apoi luam iar un nou telescaun şi mai urcăm o creastă apoi coborâm o roşie luuungă până jos. Eu mă opresc cu fetele la masă la Panorama, apoi urcăm ultimul versant, lung şi facem 2 ture pe o albastră şi o roșie întortocheate. Nu reușim să ne intersectăm cu Răzvan, dar luăm crestele înapoi ca să nu rămânem prin munți cu instalațiile oprite :) În valea unde ne oprisem la dus, mă opresc și cu fetele și facem împreună pârtia neagră. Rămân impresionat de progresele înregistrate de Iulia, a venit pe neagră fără probleme, cu câteva opriri; e tot mai sigură pe ea, nu mai face plug, mâinile sunt mai bine așezate. Nu controlează încă în orice situație, dar se descurcă tot mai bine. Mi se umflă pieptul de mândrie când o văd schiind.

DSCN2521Ne ajunge și Răzvan din urmă, și trecem și ultima creastă. Pe ultima coborâre se retrăgea cam toată lumea de pe munte, așa că se cam formaseră taluzuri și gheață . Monica stârnește invidia tuturor, schiind la fel de elegant și pe gheață și pe taluzuri, ca și cum ar fi pe zăpadă normală. Până și eu, obosit, stau rigid pe schiuri, derapez prea mult, și mă opresc des să mă odihnesc. Monica vine cu calmul Titanicului în pași de vals peste valurile de zăpadă. Obosiți, și ținând cont de condiția zăpezii, eu cu fetele mele preferăm să luăm cabina pentru coborârea finală; Răzvan ataca pârtia Stephan Eberharter și a avut timp să regrete; era plină de gheată, îngustă, și s-a chinuit mult până jos.

20110125_019Ajungem în parcarea gratuită, abia târând schiurile după noi. Ne mai revenim în drum către pensiune. Ne oprim la SPAR și mai facem ceva cumpărături pentru de-ale gurii, apoi , acasă progresăm mult la puzzle, totuși fiind departe de realizare. Nici nu știu când adormim buștean.

 

 

Comments   

# Eu 2011-07-03 00:17
Hei!

mi-au placut povestile tale. :))

M

Imagini

Ultimele comentarii

  • Primul pas

    gabila 13.11.2013 20:03
    Super!!!!!!
     
  • Zillertal - HinterTux - schiind cu zeii - ian 2011

    Eu 03.07.2011 00:17
    Hei! mi-au placut povestile tale. :)) M
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Bogdan Avadanei 23.12.2010 17:01
    He he he, Long time no see !! Da, am început să (re)fac ce îmi place și ce știu (mai corect știam ;-) ...
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Andrei Miau 21.12.2010 03:24
    Bravo! I really enjoyed reading it ;) si in plus de asta ma bucur sa vad ca faci ceva ce multi nu mai ...

MOVESCOUNT Button