Vacante

Autentificare

Căutare Smart

Open Panel

Star InactiveStar InactiveStar InactiveStar InactiveStar Inactive
 

Article Index

 

3.4 Ziua 4 - Zillertal Arena - Gerlos

20110126_002În dimineața asta ne resimițim un mușchii un pic, așa că eu aleg să mergem către Zillertal Arena - o zonă de schi situată mai excentric față de valea Zillerului. Ca să putem acoperi o zonă mai mare mă hotărăsc să luăm telecabina de la Gerlos.  Ninge iar molcom, mâncăm "brotchen" și ne punem pe drum.

20110126_008Pentru a ajunge la Gerlos, trebuie să coborâm până la Zell am Ziller pe vale, apoi să urcăm pieptiș pe serpentine, după care urmează o să prindem o altă vale. Ajungem in Zell am Ziller, mă descurc ușor să prind drumul spre Gerlos; ninge mai intens, drumul nu mai e nici așa umblat nici așa curățat ca cel de pe vale. Pe marginea drumului, câteva mașini cu număr de Austria își pun lanțurile antiderapante. Uuuuups  ! Înseamnă că drumul e abrupt tare mai sus. Lenea de a scoate lanțurile mele mă face să adopt soluția leneşă: urc cât pot, dacă alunec, mă întorc și mergem la cabina din Zell am Ziller.  Ridic ușor viteza ca să am avânt, încep serpentinele, însă mă țin bine; ajung un Land Rover din urmă, îl depășesc (el, cu 4x4 își permite să se și oprească, eu trebuie să țin ritmul ... ). DSCN2557După cca 10 serpentine la 180 grade şi urcuș susținut dispar și ultimele case de pe versantul văii Zillerului, panta se potolește și parcă intrăm într-un ținut de poveste, cu troli, gnomi, elfi și zâne. Fascinați, facem câteva poze din mers (nu prea aveam unde opri din cauze de drum îngust și zăpadă multă). Apoi, după încă cca 4 km, parcăm la Gerlos la telecabină.

DSCN2564Răzvan a renunțat să mai urce până la Gerlos - a urcat în Zillertal Arena din Zell am Ziller - urma să ne întâlnim sus, pe creste, fiecare venind de pe alt versant.

Urcăm cu cabina; pe munte e ceva ceață - de fapt sunt norii de ninsoare - destul de joși. Ne dezmorțim destul de greu, și luam telescaunele către creastă. Primul are geam de protecție, însă - culmea ! - cele de pe creastă nu au, și se fac simțite rafalele de vânt, plus frigul pătrunzător, amplificat și de umezeala ceții și a norilor. "Pipăim" pârtiile, să nu cumva să ieșim de pe traseu, dar marcajele sunt dese și foarte vizibile, profesionist amplasate, așa că ne descurcăm ușor - la viteză mai mică.

Din telescaunul in care vom inghetaPentru a ajunge pe versantul către Zell am Ziller ca să ne întâlnim cu Răzvan, trebuia trecută o creastă, coborât pe pârtie într-o vale între munți, apoi luat un alt telescaun ca să trecem ultima creastă. Ajungem înghețați (fetele) și puţin zburlit - eu la ultimul telescaun. Din păcate, nu era încă în funcţiune, dar se lucra să-l dezgheţe. Mai facem câteva ture înapoi pe pârtia pe care venisem - destul de plăcută, ne mai încălzim un pic.

DSCN2572La un momenta dat observăm că se dă drumul şi la ultimul telescaun, iar eu, entuziast, împing fetele să ne suim. Telescaunul este deschis, fără protecţie. Ne punem pe banda de urcare, scaunul e încetinit un pic ca să se poată urca şi Iulia (întotdeauna operatorii de la telescaun au fost foarte atenţi la copii), şi iată-ne pe ultimul cablu înainte de trecerea pe versantul celălalt. Frigul începe să devină iarăşi muşcător, dar - mă gândeam eu - în maxim 10 minute ajungem iar sus sau pe versantul celălalt şi mergem la prima cabană să ne încălzim şi să mâncăm. Abia făcusem 10 metri pe cablu, că se opreşte; hmm, trebuie că nu l-au dezgheţat complet - liniştesc fetele - imediat ne urnim. Aşa şi e: dar după cam 5 minute (de ciocăneală după cum auzeam); mai facem 15 metri, iarăşi stop. E prima tură, continui eu să fiu optimist, o să mergem imediat. Da, mergem, însă după cam fiecare 10-15 metri, stăm cca 2-6 minute ! Ne-a luat cca 15 minute să ajungem la primul stâlp, după care am intrat iar în ceaţă şi nori; nu mai vedeam nici următorul stâlp, numai cablurile ce dispăreau suspendate ireal în aer. Mai trec 15 minute, pare că ajungem undeva, se întrevăd nişte clădiri în ceaţă; ne pregăteam să răsuflăm uşuraţi că am ajuns, când am observat că de fapt era un "cot"  la 90 de grade, practic treceam de pe un cablu pe altul, şi era doar o staţie de control, nu destinaţia. Clanţănind uşor din dinţi, fetele mă bodogănesc - nu mai bine ne dădeam noi către Gerlos, ce mi-o fi trebuit mie să ne suim la cucuieţii din deal ? În speranţa că staţia e în cel mai rău caz la jumătate, le mai îmbărbătez un pic, şi aşteptăm cuminţi să mai urcăm. Şi aşteptăm , şi aşteptăm, şi mai urcăm 20 metri de data asta, şi iarăşi stop. 20110126_011Deja aici panta e mai mare - pot să simt, că nu prea se vede nimic. Ocazional se aud voci pe sub noi - probabil e şi pârtia prin apropiere. Câştigăm pas cu pas altitudine, fapt ce ne scoate din protecţia crestelor astfel că vântul devine tot mai tăios. Pe Iulia încep să o doară mâinile de frig şi îi dau şi mănuşile mele. Suflu şi aer cald în ele - măcar o secundă două să fie plăcută senzaţia. Monica nu mai vorbeşte prea mult - semn rău pentru mine - dar rezistă mai bine la frig. Mai facem 2 "salturi"; Iulia e în pragul panicii: încep să-i îngheţe picioarele în clăpari şi la asta nu am nici o soluţie :-( . Ar trebui să facă genoflexiuni - dar pe telescaun nu avem cum; nici nu-i pot scoate picioarele din clăpari să i le încălzesc. Încerc să o amăgesc cu vorba, că mai e un pic, dar îmi simte îngrijorarea din voce. Până şi eu abia mai pot vorbi, buzele sunt ţepene şi uscate de la vânt şi frig. S-a cam îngroşat gluma. Ocazional se mai sparge ceaţa şi văd următorul stâlp, dar nu sosirea. 20110126_012Iulia se plânge iar de dureri tot mai mari la picioare, eu încep sa evaluez distanţa până la sol, să văd dacă e fezabil să sărim în siguranţă, mai ales că ne apropiasem un pic de versant. Urcarea e în acelaşi stil: 10-20 metri, stop 2-6 minute. Când eram aproape gata să ridic bara de protecţie să sar, printr-o gaură în ceaţă observ creasta dintre versanţi şi acoperişul staţiei de sosire - mai aveam cca 30-40 metri, adică cam 2 salturi. După cca 1 oră pe telescaun, reuşim să ne dăm jos la sosire. Iulia era aşa de îngheţată că abia am reuşit să o susţin să ne dăm jos. Ceaţa ne acoperă din nou. Cu degetele îngheţate, încerc să desfac harta zonei, să văd în care parte e cea mai apropiată cabană. Între timp fetele se dezmorţesc într-o latură a pârtiei. Găsesc cabana, direcţia şi numărul pârtiei de urmat, găsesc semnele pe teren, şi îî dăm drumul la vale mâncând pământul. Mă rog, cât de repede puteam ţinând cont că eram toţi ţepeni ca nişte bâte. 20110126_015Pârtia e îngustă, e frecată bine, a ieşit gheaţa şi s-au format taluzuri, nu mai avem flexare pentru viraje aşa că îi dăm înainte cu plugul. După 3-4 minute observăm prin ceaţă mai multe clădiri: cabanele ! La trecerea pe lângă telescaunul care urca înapoi în creastă, ne auzim strigaţi: era Răzvan cu jumătatea lui, care tocmai ce luaseră telescaunul spre creastă să vină ei pe versantul către Gerlos! Apuc numai să-i strig şi să-i fac semne că ne ducem la cabană că suntem bocnă, apoi ne dăm schiurile jos şi urcăm până la prima clădire care avea aspect de cabană; ne invârtim în jurul ei, găsim intrarea şi gata, ne revenim încet încet la căldura dinăuntru. Găsim o masă lângă geam, stăm încă cca 5 minute cu hainele pe noi, până simţim că ne-am încălzit suficient. Monica se aşează la coadă pentru a lua mâncare, apoi apar şi Răzvan cu Florentina.

20110126_020Deja relaxaţi, luăm o masă copioasă, ceai şi vreo 2 "gluhwein" pentru mine. Ne povestim aventurile unii altora, şi aflăm că versantul ăsta, spre Zell am Ziller are pârtii excelente - Răzvan era chiar încântat de ele, că e soare şi bine, ceaţa apare numai de aici şi până pe creastă. Cât stăm de vorbă, observ la geam că dispare ceaţa şi apare valea în toată splendoarea ei. Într-adevăr, acum e soare şi plăcut. După ce lenevim suficient, ieşim afară şi parcă nu ne vine să credem: nu mai era nici un pic de ceaţă sau de nori, era superb afară ! Aşa că - la recomandarea noastră că n-au ce căuta să vină către Gerlos unde nici pârtii deosebite nu erau şi riscau şi să se chinuie la întoarcere - Răzvan ne arată pârtiile din partea asta a versantului; într-adevăr, sunt excelente, Iulia parcă nici nu a avut probleme, zburdă cu entuziasm şi începe să-şi dea drumul tot mai bine şi mai repede la vale; mai lucrăm un pic la tehnică - e o zăpadă super atât pentru schi cât şi pentru învăţat.

20110126_054Într-un final, aproape de ora închiderii, ne luăm rămas bun, luăm telescaunele înapoi până pe creastă şi coborâm la pas către maşina din parcarea de la Gerlos. Profit de coborârea lungă ca să mai lucrez cu Iulia; îmi mai face figuri, dar nu pot să remarc că are un ritm mult mai bun acum, şi are ambiţia să meargă la fel de repede ca mine. Ceea ce nu e rău de loc, căci se va motiva să poată controla schiul ca să meargă repede. Mă dau pe un slalom cronometrat public, şi cu filmare, însă plăcerea atacului la fanion este umbrită de gheţa şi taluzurile de aproape 1m adâncime formate; întrucât sunt obosit şi tot n-am apucat să ascut canturile, fac virajele larg, aşa că s-a dus plăcerea.

Ajungem obosiţi dar fericiţi acasă, la pensiune; mâine atacăm tot versantul de la Zell am Ziller.

 

3.5 Ziua 5 - maraton Zell am Ziller / Gerlos / Konigsleiten

DSCN0020După deja ritualele "brotchen" de dimineaţă, ne echipăm repede - deja aveam experienţă - şi fuga la Zell am Ziller. Ajunşi la cabinele de plecare, alegem pe cea mai lungă, şi ne suim în ea. Începem aproape imediat să facem poze ca japonezii în toate părţile - atât de frumos se vedea prin geamul cabinei. Practic, versantul fiind foarte înclinat, cabinele urcă aproape vertical şi câştigă altitudine foarte repede; pe vale câţiva norişori aproape formează o "mare alpină". Stabilesc prin telefon cu Răzvan - ce a fost mai matinal ca noi - la ce telescaun să ne întâlnim, ne dăm jos din cabină şi coborâm o pârtie oblic spre punctul de întâlnire. Unde stăm, şi stăm şi stăm, până realizez că deja schiorii ce se urcă în telescaun au mai fost de câteva ori pe acolo. Îl sun iar pe Răzvan ca să ne dăm seama că fiecare aşteptam cuminţi la alt telescaun - numele astea germane cam seamana între ele - în plus nici unul din noi nu ştim o boabă germană.DSCN0033

Ne întâlnim într-un final la telescaun, şi facem încălzirea pe rând pe cam toate pârtiile din zonă. Reuşesc să o fac pe Iulia să nu mai atace virajele din plug, şi să încline corect ambele schiuri - super. Pârtiile sunt într-adevăr excelenete, o simt în tot corpul; poţi alege diverse variante, sunt şi mai lungi şi mai scurte, nu e aglomeraţie, zona de schi e imensă, brăzdată de teleschiuri, telescaune şi telecabine.

20110127_016Norii sunt la altitudine mare, creasta nu mai e în ceaţă, nu mai bate nici vântul, aşa că punem la cale cu Răzvan un plan ambiţios: să trecem creasta către Gerlos, să coborâm tot versantul, şi să urcăm în continuare către Konigsleiten. Apreciem că avem timp, dar urma să ne uităm la ceas pe traseu să nu rămânem pe versantul greşit când se opresc instalaţiile ! Deja zona fiind cunoscută (partea spre Zell am Ziller de Răzvan, partea spre Gerlos de mine), alegem traseul şi ne urnim cu toţii. Revedem - acum relaxaţi - traseul pe care am coborât îngheţaţi ieri apoi ne avântăm pe pârtia de sub linia de telescaun unde cu o zi înainte ne chinuisem atât de tare. Azi telescaunul mergea fără întreruperi - speram noi că şi seara la întoarcere va fi la fel. Traversăm destul de repede crestele şi ajungem la coborârea spre Gerlos.

DSCN0045Se făcuse prânz, aşa că intrăm la o cabană şi mâncăm; înlocuiesc vinul fiert cu bere de data asta, şi în timp ce o beau studiez curios 2 membri ai poliţiei montane într-o uniformă cenuşie, dar cu echipament complet de schi - inclusiv cască şi suporţi de protecţie pentru spate.

20110127_030Uşor grizat, cobor în viraje "valsate" până în fundul văii, de unde luăm un telescaun către Konigsleiten; e primul pe care îl văd pentru numai 2 persoane. Găsim o pârtie foarte faină în jumătatea de jos a versantului, şi facem câteva ture pe ea. Ajutat şi de berea de mai înainte, îmi aduc aminte de vremea când făceam Serbările Zăpezii cu clubul de schi şi încep să fac figuri pe schiuri, piruete şi ceva sărituri la marginea pârtiei unde se formaseră mici trambuline de zăpadă; îl învăţ şi pe Răzvan să sară, pocnim amândoi schiurile de zăpadă - tare bine mai e iarna la schi. Iulia chiar ascultă ce îi zic (hmmm, oare vrea ceva de la mine?) şi îi ies foarte bine virajele; încearcă şi ea să facă piruete, dar mai are până să-i iasă.

20110127_057Apoi luăm şi cabina către vârful Konigsleiten şi bifăm o cursă destul de lungă până aici. Lumina e deosebită în acest moment al zilei în vârf şi se vede superb.

DSCN0057Apoi cu regret că trebuie să plecăm, facem tura înapoi, către Zell am Ziller; suntem cam în întârziere, însă spre uşurarea noastră, telescaunul în care îngheţasem cu o zi înainte încă funcţionează şi acum merge fără opriri. În 10 minute suntem sus, însă .....iar în ceaţă !!! O ceaţă deasă, care se lăsa tot mai tare odată cu înserarea. Începem să coborâm pe pipăite, printre zeci de schiori întârziaţi şi blocaţi în ceaţă. Unii au scos schiurile, noi ne ţinem tari, şi stăm aproape - la 4 metri deja nu se mai vede. Coborâm încet prin derapaj controlat, ne strigăm tot timpul ca să nu ne pierdem; la un moment dat rămânem aproape singuri în ceaţă, cât pe ce să ratăm cabina de coborâre; se întunecase deja, însă reuşim să ne suim în telecabină. Ajunşi jos, sărbătorim "maratonul" la o halbă de bere împreună cu Răzvan şi Florentina, în afara unui "after-ski" unde zgomotul depăşea nivelul de decibeli acceptabili de noi.20110127_062

Ne despărţim după ce stabilim că ultima zi o dedicăm tot gheţarului Hintertux - unde a fost mai frumos (deşi friguros) sau la fel de frumos ca în zona Zell am Ziller.

 

3.6 Ziua 6 - Hintertux - cea mai bună zonă

20110128_014Ne trezim destul de vioi dar cu regretul că e ultima zi de schi. Se anunţa o zi însorită, soarele strălucea de dimineaţă vesel peste crestele înzăpezite. Cunoscând deja zona, urcăm repede până la 3250, unde eu ma sui pe platforma de deasupra staţiei telecabinbei ca să fac poze. Monica şi Iulia nu au curajul să se pună cu frigul şi vântul de sus, aşa că, deşi mai cald ca in prima zi, rămân jos să bată din picioare pentru a se încălzi. Fac un tur panoramic, pozez în toate părţile până îmi îngheaţă degetele de nu mai pot apăsa declanşatorul. Jos, în faţa staţiei, ne adunăm cu toţii (inclusiv Răzvan & co ) şi mai facem un set de poze, aşa, ca de ultima zi.20110128_020

Într-un final ne aruncăm cu duşmănie parcă pe pârtie la vale, şi ne îndreptăm către zona din spatele unei crestuţe unde nu apucasem să mergem în prima zi. Însă acolo nu sunt decât teleschiuri duşmănoase cu bară, aşa că fetele mele au luat-o către staţia de la 2600. Eu urc o tură cu Răzvan, deoarece vroiam să fac o pârtie neagră pe care o ratasem în prima zi. Sus, la ramificaţia pârtiilor mai facem un set de poze, apoi eu mă îndrept către neagră. La buza pârtiei doi puşti cu snowboard-uri stăteau în zăpadă şi nu prea se îmbiau să coboare. 20110128_052Eu, fără inhibiţii (doar făcusem şi Harakiri cu 3-4 zile înainte), studiez traseul, observ o buză de pantă după care nu se mai vedea în jos decât finalul pârtiei. Tot fără griji, îi dau drumul tare la vale; zăpada e un pic îngheţată dar canturile prind bine; după ce trec de buză îmi dau seama că am de muncă ca să stăpânesc situaţia; era o zonă mai umbrită şi deci îngheţată zdravăn, dar canturile încă ma ţin; solicitarea în picioare e cruntă, îmi propusesem să nu fac oprire până jos dar estimez că nu mă vor ţine muşchii; când să caut un loc să opresc observ un fenomen ciudat: zăpada dislocată de mine la viraje o lua la vale în plăci şi mă intersecta la virajul următor, deşi aveam ceva viteză; asta spunea ceva despre înclinarea pantei, astfel că, aproape ajuns în partea finală a pârtiei am continuat să dau drumul la viteză mai mare pe schiuri şi m-am oprit după ce am ajuns pe pantă "normală" - adică pe o pârtie roşie.20110128_054

Ne adunăm cu toţii la 2600 şi coborâm uşor către staţia de la 2100. Până acolo e un traseu mai îngust şi un pic întortocheat, dar la fel de plăcut ca şi restul pârtiilor. Ajunşi la 2100, începem să lucrăm pe o pârtie care îi plăcuse mult Iuliei în prima zi, şi pe care azi şi-a dat aşa de bine drumul că aproape îmi depăşea şi mie ritmul. Iulia deja face virajele corect, nu simte întotdeauna greutatea şi unde să o aşeze, dar este incredibil ce mult a evoluat in 6 zile. De la un pisoi speriat şi îngheţat, la un tigru iute care mârâie şi strigă în continuu pe pârtie în timp ce lasă schiurile să curga la limita stabilităţii. Ţine corect mâinile, face şi viraje deschise şi rapide şi mai închise şi mai largi, mă uit la ea cum merge în faţa mea şi fac reale eforturi să o ajung. Mândria dă să-mi spargă pieptul.20110128_065

Obosiţi, ne adunăm cu toţii să mâncăm de prânz la staţia de la 2100. Ne pozăm iar, apoi Monica decide să ne aştepte la masă să venim de pe pârtie; restul trupei mai atacăm o dată vârful, şi facem o coborâre cu regrete şi cu poze multe. Pe ultimul telescaun începem (în glumă) să plângem de tristeţe că plecăm acasă de era să ne ia Slavamontul la întrebări dacă am păţit ceva !

O luăm pe Monica, apoi ne suim în cabină pentru coborâre şi iată-ne jos la baza muntelui. Nu se ratează pozele cu mascota Hintertux - o furnicuţă gigant, apoi predăm skipass-urile ca să recuperăm garanţia.

20110128_080Gata, pentru noi se încheiase sezonul. De-acum începeam iar celelalte griji legate de călătoria înapoi: bagaje, combustibil, traseu, trafic, etc. Seara coborâm la un alt SPAR din Lanersbach, mai mare de unde cumpărăm şi nişte castori care atunci când îi apeşi pe piept cântă un cântecel tirolez cu yodlere . Le-a plăcut aşa mult fetelor, că în următoarea săptămână aveam să regret decizia - în fiecare secundă unul din castori era pus să cânte, şi pe drum, şi în casă, şi pe afară ....

Probabil (şi aşa s-a şi dovedit) nu vom mai apuca să mergem la schi în România - programul ne este infernal, traficul este prost, pârtiile aglomerate şi prost întreţinute. Deşi aş încerca şi in condiţiile astea, dar depinde de timpul disponibil ....

 

Comments   

# Eu 2011-07-03 00:17
Hei!

mi-au placut povestile tale. :))

M

Imagini

Ultimele comentarii

  • Primul pas

    gabila 13.11.2013 20:03
    Super!!!!!!
     
  • Zillertal - HinterTux - schiind cu zeii - ian 2011

    Eu 03.07.2011 00:17
    Hei! mi-au placut povestile tale. :)) M
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Bogdan Avadanei 23.12.2010 17:01
    He he he, Long time no see !! Da, am început să (re)fac ce îmi place și ce știu (mai corect știam ;-) ...
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Andrei Miau 21.12.2010 03:24
    Bravo! I really enjoyed reading it ;) si in plus de asta ma bucur sa vad ca faci ceva ce multi nu mai ...

MOVESCOUNT Button