După turele de schi din Austria la Moltaller Gletscher și Zillertal/Hintertux din anii trecuți nu credeam că voi mai putea fi impresionat de vreo altă zonă de schi. Doar nu te poți pune cu perfecțiunea austriacă și cu tradiția lor în materie de sporturi de iarnă de orice fel, mai ales când sunt dublate de frumuseți naturale și tradiții ca în zonele amintite.
Iată însă că Alpii nu încetează să mă surprindă, iar recenta tură in Dolomiți a depășit (în bine) toate visele mele legate de vacanța de iarnă. Și aici vorbesc despre pârtii (calitatea pregătirii zăpezii, spectaculozitate, lungime și dificultate), transportul pe cablu, frumusețea priveliștilor (Dolomiții pur și simplu îți taie respirația), condițiile de trai (cazare, masă, accesibilitate). La toate acestea voi face referire în povestirea de mai jos, și nu cred că voi folosi vreo bucățică de bila neagră. În plus, "feeling-ul" local italian și Sud-Tirolez a adus un adaos de savoare unei excursii mult așteptate.
Povestirea a ieșit mai lungă decât cea din Zillertal/Hintertux, însă nu am vrut să scap nimic din vedere și am scris cam despre tot ce îmi amintesc despre excursie. Așa ca înarmați-vă cu răbdare, floricele și hai să vedem cum a fost (dacă vă plictisiți - și sunt 99% șanse-, esența o găsiți la sfârșit, la concluzii):