Vacante

Autentificare

Căutare Smart

Open Panel

User Rating: 5 / 5

Star ActiveStar ActiveStar ActiveStar ActiveStar Active
 

Article Index

6. Ziua 4: Sella Ronda orange

DSC00883Ne trezim în aceeași ordine, activitățile de dimineață par că au devenit o rutină automată. Somnoroși, ne bem ceaiul în liniște. Vremea se anunță "crystal clear" - deci nu vom mai avea blocări de instalații pe cablu. Cu același stres să nu rămânem pe traseu, presez ușor să ne mișcăm vioi; din nou nu prindem prima mașina către instalații, însă mergem cu al doilea transport. Sus, la Bec de Roces ne strângem clăparii, ne aranjăm complet, și aștept - sucindu-mă nerăbdător pe schiuri- pe Monica să facă poze / panorame.  Pâna în pasul Pordoi traseul este același ca ziua anterioară. În Arabba prindem totuși strecurătorile de ceai către Marmolada și Sella Ronda portocaliu - semn bun, acum merg toate instalațiile. Ajungem dintr-o suflare la telescaunul care fusese blocat cu o zi înainte și , uraaaaa, e pornit ! Mă sui repede în el, nu cumva să se răzgândească operatorii :) Telescaunul e lung, ne duce chiar până in creasta ce separa valea Arabba de Val di Fassa / Canazei, trecem pe deasupra drumului auto ce trece Passo Pordoi (deschis circulației, la cca 2200 m altitudine, pe 1-2 metri strat de DSC00901zăpadă ninsă ....).

Deja am memorate numerele de pârtii de urmărit și instalațiile pe care trebuie să le luăm până în Val Gardena. Însă micul mare japonez, proaspăt descoperitor de cum se fac panorame direct cu aparatul foto (Sony HXV5) - a se citi Monica -, ne mai ține sus un pic până iese poza așa cum vrea ea :) Deși atunci fierbeam de nerăbdare, acum îi suntem recunoscători pentru pozele frumoase. Lângă noi niște compatrioți români zgomotoși  (într-o adevărată română de autobază) își baga și scot diverse uimiți de frumusețea zonei; apoi se strigă răcnind pe pârtie și își dispută variantele de coborâre într-un limbaj mult prea colorat. Sunt singurii care urlă pe pârtie, din păcate au mai pus o cărămidă la fundația renumelui prost de român ajuns în occident.

DSC00910Coborâm o roșie luuungă, ba largă, ba îngustă, și luăm niște strecurători care ne ridică deasupra Canazei, direct către Sassolungo - celebrul grup stâncos înfipt deasupra Val Gardena/Val di Fassa - rămân aproape hipnotizat cât timp ne apropiem de el. Deja suntem la jumătatea Sella Ronda - diametral  opus față de Passo Campolongo, și nu e nici ora 11. Încep să ma relaxez - e clar că avem timp să ajungem înapoi în timp util. Mai luăm un telescaun scurt, care ne scoate deasupra pasului către Val Gardena, chiar între Sassolungo și Sella. Ne pozăm din toate pozițiile - de aici drumul cel mai scurt zice că urmăm o pârtie albastră de vreo DSC009314-5 km urmată de o roșie mai scurtă până în Selva di Val Gardena. Însă întrucât albastra dădea semne că vom avea de dat la bețe pe ea, preferăm să urmăm alternativa Sella Ronda, și ne suim cu telescaunul pe creasta ce duce și către Santa Cristina și către Selva. La urma urmei timp aveam suficient, soarele era îmbietor, pârtia excelentă - iar noi am venit să ne simțim bine nu să facem recorduri de viteză. Așa că urcăm cu vreo 2-3 telescaune alternativ, ba de 2 persoane stil vechi, ba moderne. De parte opusă Sassolungo, deasupra unei bucăți de pârtie neagră, alți compatrioți de-ai noștri se înjurau de zor: " Pe unde c... meu a luat-o p... ăla ? Ce, el crede că eu pot coborâ pe aici? .... " Și discursul a durat cca 3 minute făra să se repete până nu l-am mai auzit deoarece 20120111_038ne-am urnit rapid la vale.

Zona asta dinspre Val Gardena este vizibil mai aglomerată ca în orice alta zonă am schiat până acum. În afară de "civilizații" noștri compatrioti, era plin de ruși (sau poate ucrainieni, sau alți vorbitori de limbă slavă).  După o frumoasă secțiune roșie, mai luăm un telescaun ce ne ridică chiar deasupra Selva di Gardena, în vărful Ciampinoi. Atenți să nu greșim direcția (de aici părtiile o iau în toate părțile) luăm o neagră (parcă nr. 3) lungă și superbă (și liberă ;-) ). Las fetele un pic în față și savurez câteva secțiuni de schi "la liber" în viteză, pe înclinare mare. Mușchii lucrează precis, canturile mușcă imediat din zăpada tare, las viteză mare, mă înclin mult în viraje accelerate, mamăăăăă ce bine e !!!! Pârtia ne scoate chiar pâna în Selva, unde traversăm în 50 de metri strada și luăm întâi un telescaun scurt, apoi o strecurătoare de ceai către Passo Gardena. Suntem singuri în cabină, mai facem ceva poze. Sus întreb trupa de masă, în 20120111_058eventualitatea că e cuiva foame însă fetele sunt dornice să mai mergem ! Super, atacăm o părtie roșie interminabilă ce ne coboară mult, până în dreptul Colfosco, și chiar mai jos, până aproape în Corvara di Badia. În partea superioară suntem umbriți de Muntele Sella, așa că dăm drumul mai repede la viteză și ridicăm fermoarele la haine până sus de tot. La capătul pârtiei, luăm telescaunul "orizontal" ce ne plimba dintr-o parte în alta parte a Corvara, deasupra versanților, drumurilor și a unui parc de rulote,- asta fiind singura legătură posibilă între zonele de schi. Facem cca 10-15 minute, ne distrăm recunoscând urmele de animale în zăpada de sub noi.  Ajunși jos, mai "pedalăm" cu bețele cca 100 de metri apoi luăm "strecurătorile de ceai " către Piz Boe / Crep de Munt.

20120111_070Când ajungem sus este aproape ora 12; pâna în Passo Campolongo - punctul de plecare - mai avem o singură pârtie de coborât - max 10 minute ! Dimineață plecasem pe la 09:10 cu telescaunul, deci în mai puțin de 3 ore facusem Sella Ronda ! Si asta fără grabă, lungind traseul pe alternative, și cu stat la poze pe îndelete ! Waw. Sunt un pic surprins de performanță, și de faptul că acum trebuie să mă gândesc ce facem încă jumătate de zi - alte 4 ore !. De aici, de pe Boe, descopăr că mai este o pârtie neagră - Vallon - ce intră mult în coasta muntelui Sella - practic cel mai înalt punct ce se poate atinge în Muntele Sella pe schiuri. Așa că ne hotărâm să ne suim și până la 2530 m, unde rămânem din nou surprinși de frumusețea peisajelor (deși deja ne obișnuisem cu imaginile splendide din Dolomiți !). Practic telescaunul ne duce într-un amfiteatru format din pereți stâncoși; de jur împrejurul nostru, stâncă spintecată de văi înguste înzăpezite; în partea cealaltă, sub noi, toată zona Badia ni se DSC00982înfățișează însorită, senină, cu vedere până în pasul Falzarego și Monte Cristallo din Cortina d'Ampezzo, la cca 30 km distanță; jos, mici, se văd clădirile din zona Passo Campolongo; pârtia pleacă chiar de pe "scena" amfiteatrului, ocolește o crestuță și apoi se prăbușește în 3-4 ziduri succesive incredibil de faine ! Prind zăpada bătută și neatinsă pe sub telescaun, și mă arunc într-o șerpuire rapidă, închizând virajele numai când viteza devine un pic prea mare (adică "prea foarte mare" :) ) Yupieee, entuziasmat, ajung jos și agreem să mai facem vreo 2 ture pe Vallon.

Foamea începe să ne dea târcoale, și după un scurt brainstorming decidem să mâncam unde am mâncat și cu o zi înainte, din Passo Campolongo, peste Monte Cherz. Pâna acolo, coborâm o roșie aglomerată și ușor denivelată, unde Iulia îmi dă primele emoții din excursie: După o zonă îngusta și aglomerată cu schiori, unde ne chinuisem să virăm să trecem de ei când mușchii ne protestau obosiți, pârtia se deschide într-un zid abrupt ce se îndulcea după cca 30 m. Eu trecusem de Iulia ceva mai devreme și începusem o șerpuire frontala pe zid, când brusc trece Iulia pe lângă mine ca trenul Intercity pe lângă o haltă ! Obosită, văzuse o rută directă pe zid și lăsase viteză fără să mai facă viraje ! Plec imediat ca racheta 20120111_090după ea, cu inima cât un purice să nu se împrăștie la viteza asta, (șansă destul de mare la schiurile scurte pe care le are, la forța de copil cu care apasă pe ele și la denivelările și urmele de pe pârtie). Spre ușurarea mea, se oprește fără probleme la începutul următorului zid, făcându-mă mândru, dar plin de transpirație pe frunte ! Vorbesc cu ea, și-i atrag atenția că trebuie să construim treptat schiatul la viteză mare, să nu-și mai dea drumul brusc la viteze mari. Deși ușor nedumerită (ea chiar controlase schiurile !) e de acord, și răsuflu ușurat.

Mâncăm cu poftă și, întrucât și acum mai simțeam în mușchi efortul de "pedalare" cu bețele pe dealurile către San Cassiano/ DSC00985La Villa, nu o mai luăm în partea aceea ci după masă ne ducem iar peste pasul Campolongo, la Bec de Roces - unde după câteva ture pe roșiile către Arabba sărbătorim încheierea Sella Ronda cu delicatese sud-tiroleze și vin brule/bere/ceai după dorință.

Satisfăcuți de o zi superbă, coborâm din nou varianta către reședința noastră, și acasă servim o binemeritată cină.

 

Imagini

Ultimele comentarii

  • Primul pas

    gabila 13.11.2013 20:03
    Super!!!!!!
     
  • Zillertal - HinterTux - schiind cu zeii - ian 2011

    Eu 03.07.2011 00:17
    Hei! mi-au placut povestile tale. :)) M
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Bogdan Avadanei 23.12.2010 17:01
    He he he, Long time no see !! Da, am început să (re)fac ce îmi place și ce știu (mai corect știam ;-) ...
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Andrei Miau 21.12.2010 03:24
    Bravo! I really enjoyed reading it ;) si in plus de asta ma bucur sa vad ca faci ceva ce multi nu mai ...

MOVESCOUNT Button