Vacante

Autentificare

Căutare Smart

Open Panel

User Rating: 5 / 5

Star ActiveStar ActiveStar ActiveStar ActiveStar Active
 

Article Index

8. Ziua 6: Boe/Colfosco/Passo Gardena

DSC01250Ultima zi ne rămăsese să mergem la Val Gardena. Planul meu era să ajungem prin Santa Cristina/Ortisei pentru a acoperi și pârtiile pe care nu ajunsesem când am făcut Sella Ronda. Așa că, urmând ritualul deja de dimineață, mâncăm, ne echipăm și luăm microbuzul pensiunii până la instalațiile din Pasul Campolongo cu scopul de a lua circuitul Sella Ronda pe sensul verde până în Val Gardena.

DSC01256Urcăm printre primii pe telescaunul către Boe și prindeom o pârtie impecabilă, fără alte urme în afara celor de ratrac. Coborâtul este o plăcere, ne lăsăm purtați de entuziasm și ducem schiurile într-o goană rapidă până jos, în Corvara.  Aici luăm telescaunul ce ne poartă peste localitate către intrarea în pasul Gardena. Mai luăm un telescaun scurt, mai o conexiune rapidă pe o albastră și ... surpriză: strecurătorile de ceai către pasul Gardena sunt oprite - probabil pe motive de vânt - după cum intuim simțind câteva rafale reci și puternice. Ca să nu mai pierdem timpul cu drumul înapoi până în Corvara, sau Alta Badia, alegem să încercăm și pârtiile din Colfosco, chiar deasupra Corvara, spre care pornea o instalație chiar la cca 200 metri mai jos de noi.

DSC01262Ajunși acolo, constatăm că nu suntem singurii care am avut această idee, dar în ciuda "aglomerației" (de fapt o adunare veselă și politicoasă de diverse feluri de schiori) în nici 30 secunde prindem o cabinuță ce ne duce la baza unui intrând între pereți de stâncă pe umerii cărora se sprijineau pârtii spectaculos amenajate. Pe hartă, una din pârtiile din dreapta, din spatele refugiului Col Pradat este marcată neagră și îmi atrage imediat atenția printr-o pantă amețitoare mai ales către una din margini. Fetele sunt de acord să mergem pe acolo și mai luăm o cabinuță până în spatele refugiului Col Pradat. Un pic plictisită, (stătusem iar cca 10 minute pentru poze, și eu și Monica) Iulia preferă să o ia înainte, și ne întreabă dacă poate să se ducă singură. O las, dar pe o roșie/albastră din exteriorul pârtiei negre, și-i spun să ne aștepte la baza pârtiei. Dispare în secunda doi, nerăbdătoare să se dea. După sesiunea de poze, cobor cu o plăcere nespusă pârtia, una din cele mai frumoase din toată excursia, pe marginea stângă unde nu se încumetaseră prea mulți. Aplic diverse tehnici, închid și deschid virajele alternativ, atac mai de sus sau accelerez la ieșire, îmi iese și o piruetă dublă mai jos, ce mai, parcă aveam iar 20 ani !DSC01267

Ajungem la punctul de întâlnire cu Iulia și mă răcesc instantaneu: nu e acolo și nu se vede pe nicăieri ! Simt cum Monica își ascute ghearele, așa ca iau viteză și mintea începe să lucreze la turație maximă; ochii îmi devin telescop și scanează metru cu metru traseul pe unde trebuia să coboare, scanez toate figurile și toți schiorii pitici, focalizez pe alte instalații de transport (să nu fi făcut vreo vitejie să mai încerce vreo altă pârtie), apoi logica îmi spune că dacă nu e în zona de sus, atunci a coborât mai mult; așa că ocolesc sosirea de la cabinuțele din vale și mă uit în lungul pârtiei. Când o văd hăt departe, la 300 metri mai jos, parcă îmi cresc motoare la schiuri și ajung la ea ca zmeul din poveste, chiar înaintea buzduganului ce-l aruncasem. Evident îi servesc șmotrul de rigoare, încă mai aveam broboane reci pe spinare de teamă. Îmbufnați, trebuie să coborâm până aproape în vale de tot ca să luăm iar cabinuțele să ne întoarcem. De data asta, după ce ajungem la refugiu la Col Pradat ne oprim să mâncăm.

DSC01277 Ca și la refugiile de până acum, trebuie să spun că și refugiul Col Pradat mi-a lăsat o impresie de poveste; aici sigur chiar mai mult decât în altele. Este poziționat superb, deasupra unui perete de stâncă, având Corvara la picioare, masivul Sella vis-a-vis, și alți pereți de stâncă în spate și în lateral. Singura ieșire accesibilă este o brână lată pe care sunt amenajate pârtiile. Luăm o masă copioasă - doar era ultimul prânz pe pârtie din excursia asta, apoi urmează o nouă sesiune de poze, pe îndelete, în toate direcțiile. Monica mă surprinde admirând schiurile visurilor mele: o pereche de Atomic Race GS D2 de 174 cm - asta după ce m-am amuzat că schiurile noastre de 190 cm erau cele mai lungi din cele cca 150 perechi ce se odihneau lângă refugiu (și cam din toată excursia, am mai văzut numai odată o altă pereche de 190 cm, în rest numai mai mici).

O rog pe Monica să mă filmeze pe pârtia neagră, se pune în poziție optimă și îmi face semn să pornesc. Mă rup în figuri vreo 100 m, 40 deasupra DSC01303Monicăi și restul mai jos ca să aflu la sosire că n-a funcționat :( - nu mai știu ce, butonul, expunerea, aparatul, whatever. Mai facem o încercare, înțeleg că parțial reușită, apoi recuperăm piticul - care ne așteptase cuminte de data asta - și facem o tură și pe pârtia de vis-a-vis de cea neagră. Monica descoperă lângă pârtie o căbănuță ce părea ruptă din Hansel și Gretel. Apoi coborâm în vale, deoarece observasem de sus că se dăduse drumul la instalațiile către Val Gardena. Prima, în cabinuțe închise, a fost OK. Următoarele 2 telescaune, lungi, erau expuse unor rafale crunte de vânt care făceau ca temperatura să pară arctică; cel puțin pentru fete. La primul am rezistat, dar când am văzut că nici al doilea nu are protecție la vânt, am avut un deja-vu apropos de frigul îndurat de fete anul trecut în Zillertal, suspendați pe fir, așa că - deși nu mi-au cerut iar eu nu sufeream de frig - am luat-o la vale către Corvara înapoi. Pârtia era o albastră luuungă, însă din păcate la umbră și frig iar după mormăielile și nervozitatea fetelor plus graba cu care au coborât, am înțeles că luasem decizia corectă.

DSC01308Traversând iar deasupra Corvarei, speram să nu se fi închis strecurătorile de ceai către Boe - ar fi însemnat să mergem la ocazie până în Campolongo sau să pedalăm iar din bețe pe dealurile de pe versantul opus; spre bucuria mea instalația mergea așa că mă gândeam că ne vom da câteva ture înainte de retragere pe pârtia neagră Vallon - descoperită în ziua în care făcusem Sella Ronda. Însă nici aici socoteala nu s-a potrivit. Telescaunul spre Vallon era închis, nu ne rămăsese decât Bec de Roces ca alternativă de dat până se închid pârtiile.DSC01328

După ce am stors ultimele fărâme de energie din mușchi, ne-am oprit pentru un ultim popas înainte de plecare la Bec de Roces, unde ne-am delectat cu Vin Brule, bere, ceai, și prăjiturele după care am necăjit un turist să ne facă o poză de grup :) Apoi am luat, încet20120113_031 și cu tristețe, varianta de coborâre ce ne-a scos direct la Residence Campolongo în față. Gata, sejurul de schi luase sfârșit; ne așteptau bagajele și a doua zi drumul către casă. Parcă niciodată n-a fost așa de greu să scot echipamentul de pe mine. Ufff, da' mai facem sigur de astea ! Iar în Dolomiți SIGUR vom reveni.

Până la bagaje, luăm mașina și facem o tură în Corvara pentru ceva cumpărături, apoi plătesc cazarea (cu cardul), împachetăm și mă culc imediat, a doua zi aveam drum lung de făcut.

Imagini

Ultimele comentarii

  • Primul pas

    gabila 13.11.2013 20:03
    Super!!!!!!
     
  • Zillertal - HinterTux - schiind cu zeii - ian 2011

    Eu 03.07.2011 00:17
    Hei! mi-au placut povestile tale. :)) M
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Bogdan Avadanei 23.12.2010 17:01
    He he he, Long time no see !! Da, am început să (re)fac ce îmi place și ce știu (mai corect știam ;-) ...
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Andrei Miau 21.12.2010 03:24
    Bravo! I really enjoyed reading it ;) si in plus de asta ma bucur sa vad ca faci ceva ce multi nu mai ...

MOVESCOUNT Button