Vacante

Autentificare

Căutare Smart

Open Panel

User Rating: 5 / 5

Star ActiveStar ActiveStar ActiveStar ActiveStar Active
 

Article Index


20120831_140133_DSC00619Ziua 1 - București - Brașov - Zărnești - Rudărita - vf Lerescu (06:15 -> 17:50)

De bucurie că chiar plec pe munte (de 2 săptămâni adormeam gândindu-mă la cum va fi în creastă :) ) mă trezesc cu cca 15 minute înaintea ceasului, pe la 04:15. Sar nerăbdător din pat, duș, ceai, echipare, mut mâncarea perisabila din frigider în rucsac, îl iau în spate - et voila, sunt în drum spre munte. La 05:20 sunt prin Gara de Nord, așteptând trupa - la 05:30 trebuia să ne întâlnim la casa de bilete, caci la 06:15 pleca trenul. Încet încet se face 05:25, 05:29, 05:30, 05:32, 05:35, 05:38 - pauza; nici un semn, nici un telefon, tot singur în gară. Fac o tura de gară, poate nu s-a înțeles unde e locul; mumu, nimeni. Trimit SMS lui Alex - precizez iar locul de întâlnire; pe la 05:42, pe când îl sunam, apare Sorin - evident cu telefonul închis, să păstreze baterie. Mă sună și Alex, acum era în taxi, mergea să îl ia pe Nicu și să vină la gară, dar vor ajunge în timp, cu siguranță ... ; iau bilete cu Sorin, apoi pe la 05:55 mă sună Alex să le luam și lor bilete căci s-ar putea să ajungă la mustață să prindă trenul - se întorseseră acasă, evident 20120831_140155_DSC00621uitând ceva.20120831_142722
La 06:14, Alex și Nicu alergau pe peron de săltau rucsacii, îi strig și în final ne aranjăm comod în vagon.

Încercăm să moțăim până la Brașov, să mai adunăm ceva forțe, dar pe mine bucuria drumului mă ține activ. La Brașov ne dăm vioi jos din tren și fuga în gară să luăm bilete pentru Zărnești. Ne testam forțele când în pasaj urcăm prima pantă cu rucsacii grei în spate. Apoi facem o incursiune într-un mall de lângă gară pentru hrană, sucuri și pâine pentru creastă. Vine și trenul de Zărnești, mai țăcănim încet pe sine și cu el, și peste 1 oră ne dăm jos în gara Zărnești. Acum, speram să găsim un taxi ce să ne ducă până la Rudărita (nu numai Plaiul Foii) economisind astfel cca 2 ore de marș pe drum forestier. Lângă gară, e pustiu. Ne ordonăm în sir indian și mărșăluim către centru, 2 km, numai buni pentru încălzire. Prin centru, iarăși, cam pustiu (dpdv taxiuri). Când să-mi exprim mirarea, observăm un panou mare: Dispecerat TAXI - o cămăruță într-o casă săsească cu pereții la stradă, în care trona o doamnă trupeșă peste 2 birouri și vreo 4 telefoane. Iese când ne apropiem, iar Sorin întreabă direct, dacă putem obține o mașină să ne ducă la Rudărita. Spre ușurarea noastră doamna sună imediat la cineva, apoi se întoarce către noi ferm: 100 lei ultimul preț; facem semn fericiți că da (la 25 lei de căciulă e chiar super !) și apoi ne anunță că în 5 20120831_142924min vine taxiul, și ne duce până în Rudărita. Înainte sa ne bucuram complet, Sorin are o sclipire logistică, astfel că o întreabă:

- Nu vă supărați, dar cu ce mașină vine, căci vedeți, suntem 4 și cu 4 rucsaci foarte mari, o să încăpem ?

La care doamna, cu o dezinvoltură dezarmantă, ne replică imediat:

- normal că încăpeți, doar e Logan !

Asta cu tonul de parcă am fi încercat insinuant să punem sub semnul întrebării capacitatea Loganului ! Asta nu se face, doar Loganul la români e cât un transportor cu capacitate de 20 locuri !20120831_144050

Deja avem revelația asupra modului în care vom călători în următoarea oră, cu rucsacii în brațe, într-un Logan care troncănește, cu un șofer care îi dă bice. Nu am greșit cu nimic în aprecieri, am reușit să băgăm 2 rucsaci în portbagaj, Nicu (mai subțire) a încăput cu rucsacul lui în față, iar restul de 3 am stat pe bancheta din spate cu rucsacul meu în brațe. S-au făcut ceva urme de catarame pe picioare, dar au trecut :) . O oră am privit cu broboane de sudoare pe frunte (în față s-a deschis geamul numai când nu era praf de la altă mașină) cum derulează încet panorama Pietrei Craiului pe lângă noi, apoi am rămas mască la noile construcții de la Plaiul Foii; apoi drumul s-a îngustat, am început să agățăm bolovani cu podeaua, fără ca șoferul să pară deranjat, și într-un final, la o răscruce, s-a întors și a zis: aici e Rudărita.

20120831_144618_Fagaras_2012_00420120831_142858Țepeni, ne dăm jos cu grijă, extragem și rucsacii, ne încordăm mușchii și ne punem pe cei 2 km de drum forestier pe care ii mai aveam în față. E ora 12:18 și deja am plecat de la Rudărita, ne-a mers foarte bine până aici ! Trecem de o trupa de puștani la iarbă verde, aduși cu căruțe acolo (!), apoi observăm semnul către creastă și ne oprim la baza pârâului să ne umplem sistemele de hidratare și bidoanele cu apă. Nicu decide să continue în pantofii de trekking, cu bocancii noi nouți agățați de rucsac, restul suntem în bocanci; Alex îi scoate și el prima dată la munte, astfel că e risc de bube la degete -și din păcate am avut mare dreptate .....

Încă odihniți, ne cam grăbim, nerăbdători să dăm de creastă, și luăm în piept cu elan panta de cca 40 grade pe care unduiește poteca. Sorin o ia în față, Nicu se lipește de el, eu rămân ultimul ca să 20120831_145742închei plutonul, după Alex. Panta e pieptiș și poteca o atacă direct, cu foarte puține serpentine, astfel că după câteva minute suntem cam fără suflu, fără glas, uzi de transpirație; rucsacii ce ni s-au părut "acceptabili" la plecare, acum atârnă ca niște bolovani. Începem să facem popasuri scurte, ne revenim și 2 ore muncim serios la deal până ieșim în creastă. Ne prăbușim și stăm la primul popas mai mare; facem poze, filmulețe, stăm la povești - timpul a fost excelent pentru forma noastră și greutatea din spate. De acum, pe creastă, drumul ar trebui să fie o poteca șerpuită, cu urcuș puțin și priveliști mărețe (credeam noi) - entuziasmul ne cuprinse. Ne urnim într-un final și după cca 50 m drepți, coborâm brusc printr-un parchet - noroc de Sorin că a observat că drumul de TAF nu duce bine, marcajul rămânând undeva mai sus. Revenim pe potecă, și apoi slalomăm printre resturi de exploatare, arbori doborâți, iarbă înaltă, trupuri de pădure, ba coborâm, ba urcăm. La un moment dat intrăm cu totul în pădure - semn că începem să urcăm către vf Lerescu, ținta noastră pentru prima zi. Înmuiați de efort, ritm și greutatea din spate, poposim încă un pic într-o poieniță de unde nu se văd în jur decât arborii și poteca abruptă semn că vom urca iarăși susținut. Vf Lerescu, împădurit, se simte aproape dar refuză să apară. De sus coboară o echipa de culegători de afine, iar o tanti mai rotundă, neîntrebată de nimeni, se simte datoare să ne radă bruma de speranță afirmând:

20120831_152205- Ohooo, da' mai aveți muuult, muuult de urcat !20120831_165046

După 2-3 secunde de stupefacție, îmi dau seama că probabil crede că urcăm la unul din refugiile din creastă - n-are de unde să bănuiască că noi avem țintă doar liziera pădurii pentru foc. Oricum afirmația ne toarnă plumb în picioare, și abia ne târâim picioarele, gâfâind, pe poteca în sus, Viraj cu viraj, treaptă cu treaptă, cu capul în piept, punem cu efort un picior în fața celuilalt, rugându-ne să apară odată Lerescu ăla; începem să divagăm pe seama etimologiei numelui vf. Lerescu, poate poate mai trece timpul. Când aproape ne resemnasem cu efortul, poteca cotește spre stânga, iese din pădure, și deodată avem în față 20120831_165037barajul de la Pecineagu, munții Piatra Craiului și Iezer-Păpușa. Ajunsesem pe Lerescu ! Ne20120831_195315_DSC00631 trântim pe iarbă, scăpăm de rucsaci, și după 5 minute, când începe să ne revină suflul și vocea, realizez că imediat, în max 200m vom ajunge în poienița unde vom campa ! Așa că stăm pe îndelete, făcând poze, filme, telefonând acasă și uitându-ne cu binoclul la munții din jur și la stâna de mai jos (buuun, asta înseamnă că avem și apă pe aici pe undeva). Transpirația încă mai curge pe noi, când facem ultimul efort și ridicăm rucsacii pentru a alege locul de campare. Într-adevăr, 200m mai încolo, într-o poieniță aproape imediat înainte să se termine pădurea găsim un loc numai bun, cu vatră de foc, și cu ultimele puteri ne apucăm să ne gospodărim și să ridicăm corturile. Ne împărțim sarcinile, Nicu și cu Alex merg să aducă apă, eu cu Sorin facem focul și pregătim mâncarea. Gândul la slana afumată ne dă viteză, adunăm lemne uscate cu repeziciune, pregătim costița și țepușe, aprindem focul și așteptăm să se facă jarul. Într-un târziu apar și Nicu cu Alex cu jumătate din bidonul de apă - din cauza secetei izvorul de la stână abia picura încet. Așa că trecem la faptele vitejești cu care se mândresc romanii, și băgăm slana în țepușe, o prăjim la jar colectând zeama pe pâine și înfulecam de parcă nu mâncasem de 3 zile. Sorin scoate și tărie, astfel că se încinge un chiolhan, de la care cu eforturi am reușit să ne retragem rupți în corturi, după ce am stins focul și am strâns lucrurile.

20120831_171350_DSC00624

 

 

 

Imagini

Ultimele comentarii

  • Primul pas

    gabila 13.11.2013 20:03
    Super!!!!!!
     
  • Zillertal - HinterTux - schiind cu zeii - ian 2011

    Eu 03.07.2011 00:17
    Hei! mi-au placut povestile tale. :)) M
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Bogdan Avadanei 23.12.2010 17:01
    He he he, Long time no see !! Da, am început să (re)fac ce îmi place și ce știu (mai corect știam ;-) ...
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Andrei Miau 21.12.2010 03:24
    Bravo! I really enjoyed reading it ;) si in plus de asta ma bucur sa vad ca faci ceva ce multi nu mai ...

Ultimele evenimente

No events

Calendar Evenimente

Last month July 2020 Next month
M T W T F S S
week 27 1 2 3 4 5
week 28 6 7 8 9 10 11 12
week 29 13 14 15 16 17 18 19
week 30 20 21 22 23 24 25 26
week 31 27 28 29 30 31
Last month August 2020 Next month
M T W T F S S
week 31 1 2
week 32 3 4 5 6 7 8 9
week 33 10 11 12 13 14 15 16
week 34 17 18 19 20 21 22 23
week 35 24 25 26 27 28 29 30
week 36 31

MOVESCOUNT Button