In order to provide you with the best online experience this website uses cookies. Delete cookies
By using our website, you agree to our use of cookies. Learn more
Cookies are short reports that are sent and stored on the hard drive of the user's computer through your browser when it connects to a web. Cookies can be used to collect and store user data while connected to provide you the requested services and sometimes tend not to keep. Cookies can be themselves or others.
There are several types of cookies:
So when you access our website, in compliance with Article 22 of Law 34/2002 of the Information Society Services, in the analytical cookies treatment, we have requested your consent to their use. All of this is to improve our services. We use Google Analytics to collect anonymous statistical information such as the number of visitors to our site. Cookies added by Google Analytics are governed by the privacy policies of Google Analytics. If you want you can disable cookies from Google Analytics.
However, please note that you can enable or disable cookies by following the instructions of your browser.
Nu știu cum s-a făcut, dar, odată cu accentuarea antrenamentelor de dimineață din timpul săptămânii mi-am zis că o las mai "ușurel" cu ieșirile de weekend. Ori, dacă ies, nu am să trag tare, doar plimbărică; și nu m-am agitat să planific ceva, dar m-am trezit de 2 ori spre sfârșit de săptămână cu mâncărime cruntă în tălpi, ce s-a cerut scărpinată pe "deal". Și uite așa am ajuns sa fac două "plimbărici", una în Bucegi, una în Postăvaru, cam de 30+ km fiecare, de nu mai știam cum să citesc cifrele de pe ceas.
Scriu povestea târziu, știu, dar nu pot spune că mă scald în timp liber deși, paradoxal, nici nu pot preciza exact ce îmi mănâncă timpul :-) . A fost o perioadă nedefinită, cețoasă, din alea de care abia aștepți să scapi. Dar, cândva prin sfârșit de octombrie, într-o formă fizică în creștere, m-am decis să fac o ieșire mai tehnică în Făgăraș. Nu exagerat de lungă - doar dacă mă țin șalele - dar spectaculoasă. Și am avut spectacol, chiar dacă nu ăla la care mă gândeam eu. La urma urmei, îmi ziceam, e doar toamnă, chiar dacă e Făgăraș.
User Rating: 5 / 5
Câteodată lucrurile se aranjează în așa fel încât mă trezesc cu mici ferestre neașteptate în care nu am ceva concret de făcut.
În ciuda impresiei mele generale că surprizele legate de timp sunt în sensul ocupării suplimentare a timpului liber, s-a întâmplat de câteva ori să fie altfel. Într-o perioadă de vară plină de transformări în care cuvântul de ordine este imprevizibilitatea - mai ales datorită diverselor variabile ce nu sunt sub controlul meu - nu speram să apuc să ies pe munte prea des, și am evitat să angajez timp pentru ieșiri când șansa să nu le onorez era prea mare; măcar nu stric programul celorlalți. Iar eu pot merge și singur dacă mi se ivește ocazia, așa cum s-a întâmplat zilele trecute.
User Rating: 5 / 5
După ce am mai făcut o "baie" de 4 zile de schi la Borovets, cu vreme/zăpadă/condiții perfecte, m-am scufundat o perioadă în activități administrativ casnice; și deoarece tentativa de Parâng din ianuarie mi-a întărit nevoia de echipament de tură (pentru a evita pierderea de timp și energie cu urmele în zăpadă mare ... ) am purces în paralel la un proces de procurement pentru cele trebuincioase alpinistului hibernal.
Am găsit schiurile tocmai la Odorhei (de unde m-a ajutat Geza cu un discount și achiziția - mulțam !) iar cu ocazia unui weekend de Brașov, am planificat să merg să le iau. Și dacă tot urma să fiu la Brașov, de ce nu aș face o tură rapidă în Piatra Craiului ? Nu am găsit nici un motiv contra, ci dimpotrivă. Timp este, ziua e mai lungă; avalanșe nu e cazul, zăpada (teoretic cel puțin, eu uitând de specificul nordic al Craiului ....) ar trebui să fie dură, tasată, nu de rupt urmă; aș testa și colțarii, aș folosi din plin și pufoaica, sus fiind frig bine; aș fi cu rucsac ușor, și mai ales ar resimți plăcut greutatea pierdută în ultimul timp ...
Deci, am decis: de echinocțiu voi urca în Crai.
User Rating: 5 / 5
Nu mai știu exact când - dar toamna asta - Iunia aruncă o provocare: cum ar fi să urcăm pe acoperișul Balcanilor, cel mai înalt vârf, Musala, 2925 m ? Un timp, scufundat în treburi, am ignorat ideea, dar, odată cu primele "arome" de frig și de iarnă, gândul a revenit intens, împreună cu o completare: să urcăm vârful, dar în condiții de iarnă ! :)
M-am documentat câteva zile despre masivul Rila, vârful Musala, trasee, cabane, refugii, timpi de deplasare, vreme și condiții meteo, condiții de urcare iarna, și, pas cu pas, am construit un plan de bătaie cu 2 variante, diferențiate de ora de plecare. Perioada aleasă a fost sfârșit de noiembrie,28,29,30 astfel prindeam weekendul prelungit cu 1 decembrie.
Planul cu plecare vineri după amiaza a căzut - evitam astfel o noapte suplimentară în Borovets - așa ca în mare a rămas pe acest schelet: sâmbătă dimineața: București -> Borovets cu mașini, Borovets -> Cabana Musala cu gondola și cu piciorul. Cazare la cabana Musala (eventual refugiul Everest - Ledenoto Ezero), apoi duminică - vârful Musala cu coborâre la cabană, și apoi la alegere: ori încă o noapte pe munte, urmând să mai facem 1-2 ture pe creste la colțari și piolet, ori să coborâm și să mergem înapoi acasă.