Weekend

Autentificare

Căutare Smart

Open Panel

Star InactiveStar InactiveStar InactiveStar InactiveStar Inactive
 

20101212_012 Se pare că anticipez bine. Așa cum sperasem după tura din Valea Albă, pe 12 decembrie am venit iar pe munte.

M-am urnit cam ezitant: cu o zi înainte "am socializat" intens, cu multe beri; după show-ul de data trecută pe Iulia nu vroiam să o mai iau, nu mai vorbisem cu nimeni ca merg.

Așa că sâmbătă seara, pe la 22:00, am mai pus 2-3 haine în rucsacul pre-pregătit cu echipament, am făcut vreo 2 sandwich-uri, am înjurat iar în gând ghinionul de a nu fi găsit pioletul când am fost la Piatra Neamț (în condițiile de iarnă la care mă așteptam, pentru mine valora greutatea lui în aur), și m-am lăsat pe seama dispoziției de dimineață: dacă mă trezeam fără efort, OK mergeam pe munte, dacă nu, nu.

Spre surprinderea mea, m-am trezit la 05:10 înaintea ceasului, în stare "up and running smoothly" , așa că  .... valea pe munte !.

 

 

Pornesc motorul înainte de 06:00,  -7.5 grade Celsius în București - friguț, oare câte or fi la munte? - și "Hit the road, Jack !".

De data asta bezna mă însoțește până pe la Comarnic - deh, noaptea s-a făcut mai scurtă - însă e senin și drumul destul de liber (incredibil totuși câte mașini pot fi pe drum duminica între 06:00 și 07:00 mai ales către București. Vreo idee, cineva ?)

La 07:35, parchez lângă Căminul Alpin, căutându-mi loc prin zăpadă - yummy, aici a nins deja !!! La bord, de pe la Câmpina, termometrul arată -14 grade Celsius, cât aranjez mașina se actualizează la -15 grade. Brrr, cam la temperatura asta am dormit cu vântul pe față în Diana în Piatra Craiului, pe vremea când eram și eu crai și voinic, dar acum mai pot oare ?

Mă dau jos din mașină (unde făcusem cca 25 grade - să fie !), și nu pățesc nimic. Ba chiar a fost OK și la piele, când mi-am pus monitorul cardiac pe mine. Soarele lucea deja vesel pe creste - știam din prognoze că numai după-amiaza urma să se înnoreze.

Conform tradiției, mă pun să manânc, și încep să mă gândesc pe unde mă duc.  Planul era fie "long run" până la Mălăiești,  ori până la Refugiul Coștila, și în caz că aveam timp, să mai urc ceva pe Valea Coștilei, poate până la hornuri. Întrucât prima jumătate de oră de urcuș era identică, las pe mai târziu decizia.

Pe la 08:00 termin de mâncat, închid mașina și o iau la deal, butonându-mi N900 ca să monitorizez traseul și pulsul. Frigul de afară îmi amintește că am uitat să-mi iau mănuși și că întotdeauna trebuie să uit câte ceva ca să găsesc soluții. În concluzie, ar trebui să mă mișc vioi, "să pornesc centrala".

20101212_001 20101212_002O iau la pas pe traseul cu triunghi roșu, observând în zăpada aproape proaspătă numai câteva urma, ultima de coborâre, ce totuși păreau cam de 1 zi vechime. Dau drumul la un ritm constant - destul de alert dar fără sa forțez - și în 10 scot mâinile din buzunare, în 20 încep să desfac fermoarele la hanorac și polar. Altă viață, acum am timp să admir natura, să ma bucur de zăpada proaspătă (max 1 zi) .

 

20101212_003

Urmele din zăpadă merg pe stânga pe poteca către Valea Alba și Valea Coștilei, eu aleg să mai merg pe poteca marcată, unde singurele urme sunt făcute de animale (veverițe, vulpe, și s-ar putea și unele să fi fost de lup - din cauza liniarității perfecte, însă erau prea șterse ca să pot fi sigur).

Soarele sclipește printre arbori, zăpada scânteiază și nu mă abțin să fac câteva poze.

Din cauza vremii și a peisajului mă hotărăsc să merg pe varianta Refugiul Coștila - e splendidă zona - în loc să pedalez prin pădure până la Mălăiești. Îmi dau seama ca e cam scurt, însă ma păcălesc că voi urca eventual pe Valea Coștilei mai sus.

Fermecat de frumusețea și puritate peisajului, uit să fac stânga în al doilea loc unde se desprinde potecă spre Refugiu. Când mă uit pe N900 să verific ritmul, observ abaterea așa că mai fac câteva poze și o iau oblic în stânga sus către poteca spre Coștila.  20101212_004

Prind poteca, regăsesc și urmele, și încep partea grea a urcușului . Pe ici pe colo apare gheață, panta devine abruptă, alunec uneori (bocănceii mei ușori "all seasons" fac și ei ce pot), dar trag constant la deal. Urmele de coborâre constat că sunt cu colțari pe porțiunea mai grea, dar nu invidiez posesorul. Pe zăpadă mică ca asta, și cu numai câteva bucăți de gheață, poți să te împiedici cu colțarii, iar efortul nu e mai mic. Ce câștigi ca aderență, pierzi la fiecare pas prin ridicare mai sus a piciorului, așezarea verticală a piciorului pe sol, prin efortul depus să așezi piciorul atunci când sunt și pietre.

20101212_005 20101212_007 Trec pe lângă bolovanul cu tăblițe comemorative  - îl pozez la întoarcere - pădurea se rărește și încep să se observe pereții stâncoși.

La un cot se vede și refugiul, dar pare încă departe, traversez vreo 2 vai mai mici, "et voila", Valea Coștilei !

Cu soarele în spate, nu am răbdare să ajung la refugiu ca să încep să pozez.

Apoi, nostalgic, urc pe platforma refugiului, dau jos rucsacul, hanoracul, polarul și tricoul, și fac o "baie" cu zăpadă la bustul gol, iar apoi poze în toate direcțiile :)

 

20101212_008 20101212_010 20101212_009 20101212_011

 

Deschid refugiul în căutarea unei mese și a unei bănci, însă e muult mai bine afară. În bătaia soarelui frigul nici nu se mai simte, însă în refugiu parcă intră în oase. Așa că, după ce fac un tur interior al refugiului (observând originalitatea sobiței pe motorină), pun baza tot afară, mai beau ceva Isostar, mai mănânc un sandwich, mai fac o poză, mă uit la trasee, la pereți, și mai ales la zapadă. Pe vale e multă, cred ca cca jumătate de metru, iar la bază e înghețată bocnă. Mai sus, pe vale, se văd urme de dat pe fund - tipul care a fost ieri s-a distrat un pic :)

Încep să fac calcule: am ajuns la 10:05, deci am urcat în cca 2 ore. Se face cam 10:40, m-am cam plictisit de stat. A mai rămas numai să ma dau și eu pe fund - așa ceva nu se ratează ! - și eventual să încerc să urc un pic pe vale. Mă gândesc că aș putea să urc cam 1 oră (dacă terenul îmi permite), și apoi să o iau la vale fără să fie nevoie să mă grăbesc.

20101212_013 Drept care strâng rucsacul, și o iau la deal.

Urc cam 50 m pe urmele vechi ale celui care s-a dat pe zăpadă; urmele se termină, și încep să sap trepte cu vârful bocancului; aici valea e abruptă, iar sub zăpada proaspătă, moale, cca 10 cm, este cea veche, tare, în care abia reușesc să înfig bocancul. Simt din plin lipsa pioletului, a colțarilor, măcar a unor bocanci specializați de iarnă. 20101212_014

Mai urc cca 10 m, bulgări mici de zăpadă lasă urme rostogolindu-se ușor la vale, fapt care-mi sugerează din nou că panta e destul de mare. O iau mai aproape de stânci, stratul de zăpadă veche se rupe iar piciorul se scufundă până la șold, făcându-mă să simt și lipsa parazăpezilor ! Cam multe lipsuri pentru o zi .....

Așa că am considerat că mi s-au dat suficiente semne că nu e momentul să o fac pe flăcăul și să forțez inutil - e plin muntele de plăcuțe și cruci, nu e momentul încă să fie și a mea - așa ca am schimbat sensul, și am folosit turul pantalonilor ca un mijloc foarte comod de transport pe vale în jos. Evident de vreo 10 ori :)

Observ ca soarele dispăruse deja după ceva norișori, de pa văi începe să se ridice un pic de ceață, n-am de ales și o iau încet la vale. La urcare pe alunecuș a mai fost cum a mai fost, acu' la coborâre mă țin de arbuști, arbori, craci , iarbă, rădăcini, alunec cumva controlat pe bocanci, și încerc să nu dau de prea multe ori cu fundul de pământ.

Înainte să intru în pădure, aud voci și văd 2 persoane urcând către refugiu. Erau ca din Neckerman: echipament modern, de la bocanci, colțari, parazăpezi, la rachete de zăpadă și căști prinse de rucsaci, bețe de tură în mâini. Sunt impresionat de echipamentul lor dar tot mă întreb: la ce bocanci aveau, pe zăpada asta de 15 cm,  colțarii la ce le mai trebuiau în picioare?  Și păreau antrenați, nu ca mine care de 6 luni am reînceput să ies pe munte. Pe Valea Coștilei, da, echipamentul ăsta e folositor, dar aici .... poate se antrenau.

Schimbam 2 vorbe, și apoi continui sa cobor. Fac poze cu cascada de gheață de la bolovanul cu tăblițe comemorative, și nu pot să nu mă minunez când văd după urme ca cel puțin unul din cei 2 care urcau mai devreme au folosit rachetele de zăpadă la urcare până aici; pe zăpadă de 10 cm. Din nou, nu găsesc altă explicație decât că se antrenau pentru folosirea echipamentului.

20101212_016 20101212_018 20101212_017 20101212_019 20101212_020 20101212_021

Încet ajung din nou în poteca marcată, deja aproape se vedea Bușteni printre arbori, când mai am parte de una: mă intersectez cu unu' care urca pe cei 4-5 cm de zăpadă de aici cu schiuri de tură și piei de focă în picioare. Mi se rupe inima când mă gândesc câte pietre, craci, conuri sunt ascunse sub zăpada subțire, cât costă niște schiuri de tură și pieile de focă de pe talpă, și, aducându-mi aminte de cei 2 de mai devreme, încep să ma gândesc dacă eu sunt normal; se pare că restul lumii are alte păreri .

La 12:20, ajung la mașină, aproape nevenindu-mi să cred ce repede am terminat tura. Însă norii de pe munte îmi confirmă ca am luat o decizie bună, și că am profitat de partea cea mai frumoasă a zilei de azi.

20101212_023 20101212_022

Și dacă tot am terminat repede, înainte sa plec din Bușteni, trec pe la pârtia de schi Kalinderu, să văd în ce stare e. Frustrarea mea e deplină: pârtia e aranjată super, are zăpadă proaspătă naturală și de la tunuri, se schiază excelent. Dacă mă gândeam, luam schiurile cu mine și completam ziua de munte și cu schi.

Întorc mașina, și la 14:30 intru în casă, la timp ca să luăm masa de prânz cu toții.

Urmează sărbătorile de iarnă, revelionul, așa ca probabil asta a fost ultima ieșire pe anul ăsta. Dacă toate merg bine, sper ca pe 9 sau 16 ianuarie să fac prima ieșire de anul viitor ;).

 

 

 

 

Imagini

Ultimele comentarii

  • Primul pas

    gabila 13.11.2013 20:03
    Super!!!!!!
     
  • Zillertal - HinterTux - schiind cu zeii - ian 2011

    Eu 03.07.2011 00:17
    Hei! mi-au placut povestile tale. :)) M
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Bogdan Avadanei 23.12.2010 17:01
    He he he, Long time no see !! Da, am început să (re)fac ce îmi place și ce știu (mai corect știam ;-) ...
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Andrei Miau 21.12.2010 03:24
    Bravo! I really enjoyed reading it ;) si in plus de asta ma bucur sa vad ca faci ceva ce multi nu mai ...

MOVESCOUNT Button