Weekend

Autentificare

Căutare Smart

Open Panel

Star InactiveStar InactiveStar InactiveStar InactiveStar Inactive
 

20120310_002Într-o evadare imperios necesară din aglomerația metropolitană, am ajuns într-o vineri noapte, la capătul puterilor, în Brașov. La capătul puterilor, deoarece, după câteva săptămâni de eforturi cu mutarea sediului angajatorului, inclusiv a centrului de date cu serverele de producție, plus eforturi de adaptare în noul sediu, noi obișnuințe, o nouă ruta dimineața și seara la și de la muncă, plus adaptarea la atmosfera de open-space și cu biroul chiar "în drum" (deci "centru de informații" pentru toți cei 175 de angajați - indiferent de relația treburile mele vs. problema userului) și în plus cu primăvara bătând la ușă - în final, după toate astea, nu prea mai eram "apt combatant" în afara intervalului 08:00 - 14:30. Seara pe la 21:00 îmi mai țineam ochii deschiși cu scobitori, așa că o tură de relaxare totală la Brașov s-a impus.

 

Dar, cum socoteala de acasă nu se potrivește întotdeauna cu cea din târg, cedez la rugămințile Iuliei și agățăm și schiurile de mașină, pentru o incursiune în nou amenajata Poiana Brașov. Recunosc că eram și eu curios de noile amenajări, apreciate de unii, dar n-aș fi renunțat la somn numai pentru asta.

20120310_003Și uite așa, sâmbătă dimineață, în loc să recuperez la greu, mă trezesc cu ochii lipiți pe la 06:30, când sună alarma de la telefon. Liniștea și somnul adânc al celorlalți din casă mă fac să mai cedez un pic; mi-e milă să o trezesc pe Iulia, așa că mă bag înapoi în pat; la 08:00 însă, mă răzvrătesc și, la gândul cozilor din Poiană, o trezesc pe Iulia și începem să ne echipăm pentru schi.

Într-un final, pe la 09:30 apucăm să ieșim din casă și ne îndreptăm spre Poiana Brașov cu speranța că nu s-a oprit accesul din cauza aglomerației; planul de rezervă era autobuzul, dar parcă nu la fel de comod. Nu ne oprește nimeni și ajungem la destinație unde nu mai găsesc locuri de parcare decât în parcarea mare de jos. Echipându-ne cu clăparii, realizez că în adormirea mea de dimineață am uitat să scot bani cash; totuși, mă gândesc eu mult prea optimist, odată cu investițiile astea sigur au pus și plata cu cardul; la urma urmei, în condițiile actuale de piață, trebuie sa fii idiot să nu ai mijloace să încasezi bani în orice formă !

Ei bine, așa este, sunt complet idioți: după 15 minute de coadă la cabina nouă (Kanzel) - aceasta fiind cea mai apropiată cabină de cea mai mare parcare din Poiana Brașov - mi se spune nonșalant că numai la cabina veche și la gondolă se acceptă carduri !!!! Oscilez între frustrările care dau să-mi iasă pe limbă, înțelegerea faptului că nu vor avea nici un rezultat și explicațiile pe care trebuie să le dau Iuliei folosind cuvinte din dicționar; respir adânc de câteva ori, și printre dinți îi spun Iuliei că trebuie să urcăm cca 300 m cu clăparii în picioare și schiurile în spate deoarece aici nu se acceptă carduri. Să nu fi fost Iulia, în secunda 2 mă duceam acasă  să dorm; dar în același caz, acum aș fi dormit, nu aș fi patrulat ca flăcăul pe cărări de munte cu echipamentul în spinare.

20120310_004Înghițind în sec, după alte cca 10 minute ajungem la cabina veche căci coada de la gondolă era descurajantă. Aici plătesc 160 RON pentru 30 puncte adult, 30 puncte copil și 30 RON garanție skipass. Nu e afișat nicăieri câte puncte ți se ia per urcare/instalație de transport, dar din amintirile mele ar trebui să ajungă să ne dăm suficient, eu și Iulia. Haleluia, cardul funcționează, tehnologia a ajuns și la babuini. Stau 3 cabine (cca 20-30 minute) până reușim să urcăm, este 11:30 când ajungem sus; cabina veche este neschimbată de când o știam, nici măcar vopseaua nu e alta, cu atât mai puțin viteza de deplasare și manevrare. Coada de la gondolă și cea rămasă în spate de la cabină sunt semne de muuult timp că transportul pe cablu de jos este subdimensionat. Fără să vreau, gândurile mi se duc la tura de schi în Dolomiți și încerc să-mi amintesc dacă în vreo zi am prins vreo coadă (la bilete sau intrare la cablu) de mai mult de 1 minut. Reușesc să-mi amintesc foarte clar că nu a fost coada nici măcar sâmbăta și duminica, în maxim de flux de turiști. În condițiile în care prețul skipass-ului este același sau mai mic decât în Poiană. Alung gândurile negativiste, cârcotașe, și-mi impun să încerc să văd partea bună - ce se prefigura prin geamurile cabinei - reamenajarea pârtiilor.

Sus, aștept să-și strângă clapele și Iulia, și privesc nostalgic în jur căutând schimbări. Ultima dată m-am dat pe schiuri venind cu cabina veche acum cca 6 ani, iar vederea este ușor modificată de vederea stației de sosire a unui nou telescaun pe Lupului, undeva în stânga, deasupra ruinelor cabanei Cristianul. Drumul Roșu aici este nemodificat, însă pârtia este bătută și printre arbori, chiar sub cabină. O luăm pe acolo, apoi pe vechiul Drumul Roșu până intersectam Ruia; coborâm pe Ruia, partea de jos e bătută OK.

20120310_005Iulia se sperie de teleschi - n-a mai folosit rondele între picioare de vreo 2 ani, așa că pedalăm un pic spre noua legătura cu pârtia Lupului, în încercarea de a prinde linia telescaunului nou - pe care să îl luăm. Trasarea noilor pârtii e foarte bine făcută, semnele sunt însă puține; inclusiv cele cu numărul și numele pârtiilor; în condiții de ceață, trebuie să cam știi pe unde o iei. Însă calitatea pregătirii zăpezii este superioară anilor trecuți, asta clar. Entuziasmul îmi este domolit de traversarea unei zone cu pietre - amintire a faptului ca ne aflăm în România - și pe aici nu e bine să te dai cu schiurile bune, ci cu alea vechi, la care 1-3 zgârieturi suplimentare în talpă nu se simt stinghere pe lângă celelalte mai vechi.

Telescaunul nou este într-adevăr modern, de 6 locuri, model frecvent întâlnit și în Austria și în Italia. Bara rotitoare de la acces îmi trosnește gamba piciorului imediat deasupra clăparului - cred că ar fi fost bine să mai fi săpat un pic în zăpadă în zona de acces. Sus, suntem toți 6 pasagerii din telescaun agitați să găsim un loc de trecere. Platforma îngustă de la sosire, combinată cu staționarea câtorva schiori, face ca intrarea pe pârtie să fie sport extrem. La a doua tură am și fost luat din plin de un turist care nu a mai avut idee pe unde să o ia - așa ca m-a luat în brațe. Dar să rezumăm pozitiv: suntem fericiți, avem telescaun modern, nou, scapă cine poate.

Lucrez cu Iulia vreo 4 coborâri pe Lupului - până la jumătate, la telescaun - și îmbunătățim evident tehnica; balansul este tot mai evident, au ieșit și niște punctări, mâinile ei mă mai disperă - au tendința de se întinde/strânge aleator determinând răsuciri nepotrivite ale trunchiului. Una peste alta, cu schiulețele ei vechi, de 1 metru, este cam tot ce pot să îi cer; evident în sezonul următor are nevoie de schiuri noi, tehnice. Mai marchez câteva zone unde au înflorit pietrele, și le simt în modul dur, direct în talpă. Mormăi mărunt în barbă, dar mă potolesc; doar văd ce frumos e în rest, și cât s-a investit, și ce realizări mărețe ! Vorba aia, măcar au avut consultant bun la trasat pârtii, că realizarea e integral a noastră !

20120310_006În mod incredibil, deși Lupului a rămas marcată ca pârtie neagra / dificilă, 90% dintre schiorii de pe ea sau merg în plug, sau este evident că sunt în primul an de schi, sau e vizibil pentru oricine că schiul nu este sportul lor în care se simt bine. În plus, densitatea de schiori pe hectar e destul de mare. Chiar și mie mi-era greu în unele locuri să găsesc o trasă sigură printre amarul ăla de lume. Mă întreb ce au în minte când se bagă pe ea. De altfel, la a treia tură intersectăm Salvamontul care dădea prompt prim-ajutor unui rănit, iar mai târziu l-au coborât cu Akia jos.

Mai facem o tură pe Ruia, chiar de sus, unde obiceiul formării taluzurilor s-a păstrat intact, numai că taluzurile sunt ceva mai moderate. În final coborâm pe Canalul Sulinar, facem stânga prin poiana Ruia și luăm chiar de sus Subteleferic. Partea de sus este în mod tradițional deteriorată; măcar aici puseseră semnele de deviere (pe care le-am ignorat) spre deosebire de celelalte 3 zone de unde culesesem bolovani astăzi. Coborâm o Subteleferic super bună (după zidul de sub cabluri) și o luăm pe drumul de legătură către Bradul. În mod surprinzător, nu trebuie să dăm prea mult din bețe - o bilă albă în plus pentru "consultantul de pârtii".

Pe Bradul facem 2 ture iar Iulia e fericită ca s-a descurcat cu teleschiul cu rozetă. E 14:30 și parca ar mai fi mers niște ture, dar 160 RON tocați în 2 ore și jumătate mi se pare destul de mult pentru ce mi se oferă; așa că o lămuresc și pe Iulia, și coborâm pe schiuri până lângă Capra Neagră. Îi observ cu coada ochiului și poziția de coborâre - pe care o adoptă implicit din cauza slabei alunecări a schiurilor ei - și sunt mândru - stă tot mai jos, mai aerodinamic, și deja s-a obișnuit să vireze numai din înclinarea canturilor.

20120310_007Ajunși jos cu poftă de masă de "lup flămând" , mâncam pe nerăsuflate, iar apoi trec la activitatea de bază pentru care venisem: relaxareeeeeee, nani și lene !

În concluzie, da, Poiana Brașov are alt aspect, mult îmbunătățit. Pârtii bine trasate, trasee multiple posibile, zăpada se bate muuult mai bine ca înainte, telescaun modern. În sfârșit schiatul aici e apropie de decență. Însă au rămas multe restanțe, mai ales datorită execuției deficiente sau pur și simplu nepăsării/nesimțirii. Astfel:

- instalațiile ce transportă de jos schiorii sunt mult subdimensionate; telescaunul de pe Lupului e meritoriu, dar un telescaun rapid, tot scurt, care să ducă schiorii undeva la jumătatea muntelui (până în poiana Ruia de exemplu) ar fi fost mai folositor și cred ca și mai profitabil.

- Buba veche cu pietrele ieșite din zăpadă, pur și simplu nu merita comentată. E o insultă să mi se pretindă prețurile actuale pentru transport pentru ca să fiu fericitul câștigător al unui drum suplimentar și costisitor la reparații schiuri. Metodele de combatere cu tunuri de zăpadă, depozite de zăpadă (în apropierea zonelor expuse la acest fenomen cel puțin) care să servească sursă de straturi pentru ratrac - ar trebui să fie arhicunoscute la prețul pretins pentru transport.

- îngustimea platformei de sosire la telescaunul nou, împreună cu soluțiile găsite pentru intrarea pe pârtii mi se par periculoase din punct de vedere a siguranței fizice, Sper ca experiența din iarna asta să deschidă ochii pentru încă un efort de amenajare corespunzătoare a locului.

- semnele cu numărul pârtiei cel puțin mi se par puține, la distanță mare între ele; pe ceață în mod cert va fi dificil de coborât dacă nu cunoști zona, sau dacă te ghidezi după hartă; nu toate intersecțiile de pârtii sunt semnalizate, nu sunt suficiente plase și stâlpi de delimitare a pârtiilor. La telecabina veche nu există nici o hartă a pârtiilor, dacă ești străin de zonă și ai urcat întâi aici, ghinion; cobori și urci mata la sosire gondolă ca să vezi pe unde mergi.

- să nu poți plăti cu cardul (și cu orice metodă de încasat bani) la orice punct de vânzare a skipass-urilor este specific țărilor sub-sub-dezvoltate, sau a regiunilor uitate de lume; probabil că pe acolo pe undeva consideră Ana Teleferic că suntem. Iar în orice țară civilizată care pretinde cca 30 Euro/zi/skipass în acest preț ar trebui să intre și o hartă a domeniului schiabil cu detaliile necesare, și o asigurare minimă pentru accidente. Aici nu; afișarea informațiilor se face pe hârtii tipărite la imprimantă, orice material publicitar/informativ este inexistent. De altfel, atunci când nu ai concurență, sau când cererea e oricum suficientă, la ce să mai dai banii pe așa detalii ? Proștii oricum vin și plătesc.

20120310_008Nu mai vorbesc de aspectul muncitoresc al stației plecare din telecabina veche și de alte detalii de ergonomie - ar însemna să cred că există interes în calitate.

Pe scurt, Poiana este aceeași, doar și-a schimbat părul; năravul ba. Peste ani, dacă totuși va exista un _real_ interes în modernizarea zonei, voi veni cu plăcere să schiez cu familia. până atunci, voi continua să contribui la economia Europei (sau a lumii) pompând bani grei în ture de schi în țări în care plăcerea schiorului este un obiectiv, nu un enunț ignorat.

Imagini

Ultimele comentarii

  • Primul pas

    gabila 13.11.2013 20:03
    Super!!!!!!
     
  • Zillertal - HinterTux - schiind cu zeii - ian 2011

    Eu 03.07.2011 00:17
    Hei! mi-au placut povestile tale. :)) M
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Bogdan Avadanei 23.12.2010 17:01
    He he he, Long time no see !! Da, am început să (re)fac ce îmi place și ce știu (mai corect știam ;-) ...
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Andrei Miau 21.12.2010 03:24
    Bravo! I really enjoyed reading it ;) si in plus de asta ma bucur sa vad ca faci ceva ce multi nu mai ...

MOVESCOUNT Button