Weekend

Autentificare

Căutare Smart

Open Panel

Star InactiveStar InactiveStar InactiveStar InactiveStar Inactive
 

20120526_145913De cu o săptămână înainte de 26 mai ploua întruna. Mă uitam cu jale pe prognoze că, deși la un moment dat părea că chiar pe 26 va fi mai senin și fără ploaie, ziua următoare norișorului i-a apărut o picătură de ploaie, apoi două picături. Iar pe 26 se fac 2 săptămâni de la tura din Călțun, deci musai să ies pe munte, ca să-mi păstrez ritmul de pregătire. Entuziasmul potențialilor însoțitori a scăzut direct proporțional cu cantitatea de ploaie prognozată. Încăpățânat ca un catâr, nici nu m-am gândit să renunț; probabil la prima idee în această direcție aș fi stat să dorm liniștit acasă; însă am început să caut soluții de luptă cu apa din cer. Bocănceii "all-rounderi" de 3-4 sezoane erau bugetați pentru mai târziu, dar așa joi, pe 24, m-am dus și i-am cumpărat; Mammut Mt. Cascade GTX men; roșii. Vânzătoarea mă tot bătea la cap că sunt de Alpi, nu de "munțulucii" noștri, ca sunt de iarnă, nu de 3 sezoane, dar n-am cedat. Talpa mai rigidă se înmoaie la greutatea mea, apoi am nevoie să-i pot folosi și pe ceva zăpadă, și pe stâncă, și prin apă, și pe iarbă; pe site-ul producătorului scrie că sunt destinați "Backpacking, Via Ferrata, Mountain Hiking" - dar noi la magazin știm mai bine, sunt prea "mult" pentru Carpați; poate iarna.

Dacă tot20120526_145848 aruncase o "pastilă" Alin că ar vrea să reînceapă și el turele de munte, am aruncat cu un email după el și s-a întors înapoi pozitiv :). Buuuun, de data asta nu mai sunt singur. Mai ales că vroiam să atac în premieră (pentru mine) Masivul Iezer-Păpușa, la care ajunsesem cu gândul întâmplător, scanând hărți după munți accesibili in 2-3 ore de condus. Transfăgărășanul a fost între timp întrerupt pe malul Lacului Vidraru - astfel că pentru o tură în Făgăraș ar fi trebuit să ocolesc pe neasfaltate lacul, se mai adaugă cca 30 min. la cele 3 ore de drum ... Vreo 3 zile caut informații despre traseele din Iezer - Păpușa; mă hotărăsc că tabăra de bază va fi la Cabana Voina de unde se poate ataca ori Vf. Păpușa, ori către Iezer. La analiza timpilor de traseu pică Iezerul pe oricare din trase - cca 6 ore pe timp frumos, însă pe 26 va fi ploaie și probabil ceață - așa ca rămâne ținta pe Vf. Păpușa cu obiectivul principal de a ieși doar în creastă, și vârful numai dacă va fi timp/chef/energie.

Schimb cu Alin un set de recomandări de echipament de luat cu noi (mai ales ținând cont de vremea nefavorabilă anunțată) și găsim soluție la cam toate problemele. În plus, găsesc un anunț pe un comentariu la un blog că drumul până la cabana Voina este complet refăcut, asfaltat bine - fapt ce-mi ridică moralul. Vineri seara, pe ploaia torențială care a scuturat Bucureștiul, eu umblu cu fetele mele prin oraș după diverse, apoi într-un final, ajung să fac și rucsacul și să mă scufund într-un scurt somn de 5 ore.

20120526_084504"Simt" telefonul când vrea să sune și îi tai din timp entuziasmul sonor ca să nu o trezesc pe Monica. Îmi mormăie totuși un somnoros "Ai grija de tine" și se întoarce pe partea cealaltă, protejată de lumina lămpii. Parcurg ritualul de dimineață, și pe la 05:30 mă sui în mașină să fac plinul și să iau niște sandvișuri înainte să-l iau pe Alin de-acasă. Pornim un pic somnoroși pe autostradă, și ne bucurăm că se zvântă apa pe asfalt, nu plouă - sperăm să fi greșit și meteorologii odată.

Ieșim de pe autostradă și parcă am fi dat de o zonă de conflict: drumul, la început doar denivelat și cu gropi/hopuri, devine în lucru, iar panourile de deviere sunt așa amestecat puse că ai putea să o iei pe oriunde. Tot cu ochii după gropi, căruțe și alte viețuitoare periculoase nici nu-mi dau seama când ajungem în Câmpulung - care e într-adevăr atât de lung, că ar fi trebuit să-l cheme "Orașulung". Ne pregătim cu GPS-urile să nu ratăm intersecția unde să o luăm la stânga către Lerești, când la un semafor scrie frumos pe un semn chiar "Caba20120526_001na Voina" ! Așa că ne înscriem pe ultima bucată de drum, ce ne duce pe un asfalt recent refăcut, pe lângă lacul Râușor până la "tabăra de bază" = Cabana Voina. În mod paradoxal, porțiunea de drum județean de la Câmpulung până în munte a fost mult mai bine asfaltată decât "europeanul" de la Pitești la Câmpulung.

Ne facem "plinul" cu energie, ronțăind din mâncare, ne echipăm, apoi, tocmai când ne bucuram că scăpăm un pic de ploaie, începe să picure. Măcar nu plouă tare, e o mocănească cu picături mici, noi intrăm pe valea cu marcaj - dungă roșie. De la ultima casă, o cățelușă car20120526_091912e ne lătrase din curte, iese în drum și vine la noi gudurându-se. o mângâi un pic, și apoi s-a ținut după noi pe vale în sus. Mergem întâi pe un drum forestier pe firul văii; alertat de mesajele citite în zilele trecute, mă uit atent după marcaj; în Iezer-Păpușa de altfel ăsta e un reflex foarte bun și util - mai ales în golul alpin, unde marcajele sunt rare. În locul unde atacăm panta și intrăm în pădure, pe potecă coboară tacticoși vreo 5 câini de stână, mari, zdraveni. Cățelușa noastră se apucă să-i latre fioros, stimulată de prezența noastră, însă când observă că mergem direct către câinii de stână - iar aceștia nu dau semne ca ar fi impresionați de lătratul ei - face stânga-mprejur și o 20120526_094945taie iute la vale, acasă. Alin ridică un lemn de pe jos, dar noi nu suntem pe terenul stânii, iar câinii sunt mai interesați de fuga cățelușei decât de noi; unul din ei trece chiar pe lângă mine, și dă din coadă când îi vorbesc dulce, apoi toți își văd de drumul lor, noi de-al nostru. Iar drumul nostru o ia pieptiș pe pantă și începe să câștige altitudine în draci. Începem să pufăim ca locomotivele, poteca este însă bine trasată, cu porțiuni mai lejere alternând cu altele mai grele. După cca 1 oră de la plecare prindem creasta, facem ceva poze, apoi mai urcăm cca 5 minute și ieșim din pădure în golul alpin.

Facem un prim popas mai lung la ultimul adăpost al pădurii înainte de a ieși în ploaia din terenul deschis, și ne alimentam cu apă, apoi sc20120526_105156himbăm tricourile (cu unele uscate, nu între noi :) ). Culmea cu iarbă verde pe care urcăm devine mai lată, se văd multe vaci mai sus, chiar sub peretele de ceață în care se pare că vom intra. Mai întremați, urcăm orientându-ne aproximativ pe culme; imediat după vaci observăm stâna în stânga, apoi lăsăm ultimul arbore cu marcaj în spatele nos20120526_006tru și încercăm să ghicim traseul urcând pe o panta lată, plină de smocuri de iarbă; încercăm să aflăm detalii despre traseu de la un cioban care mâna ceva vaci, dar nu prea ne ajută - era de 2 zile venit doar în zonă. Ceața ne înconjoară acum din toate părțile, a înghițit pădurea, stâna, și iarba pe care am călcat cu 20 pași înainte. Suntem pe undeva pe sub Vf. Găinațul Mare - și uitându-mă la resturile biodegradabile de animale, împrăștiate pe tot locul, încep să înțeleg de ce. Plouă încă mărunt, ceața amplifică umiditatea urcăm mai puțin entuziaști, când îl aud sec pe Alin:

- Ăsta ce-o căuta pe aici? Uite o mașină.

Încerc să compilez interogarea și afirmația, dar nu-mi iese - nada, error, not comming, abortez les travaille ! Dau reset și îmi îmbogățesc informațiile cu un tur complet de orizont; printr-o spărtură în ceață se configurează ca o fata morgana (așa, mai autohtonă) o forma de mașină, cu roți, pe care scrie mare pe spate DACIA. Îmi plouă în gura căscată de surpriză, până mă apucă râsul:20120526_009

- Chiar ce-o fi căutând ăsta pe aici ? Și mai ales, cum ?

Ne apropie20120526_010m și pozăm minunea, Dacia 4x4 pick-up în golul alpin, pe la 1750 m altitudine, lăsată pe o vagă urma de roți în iarbă - semn că totuși ruta era folosită în acest scop. Ne bucurăm că trecem de pe zona denivelată cu smocuri mari de iarbă pe terenul mai neted ce formează urmele de roți, căci muncim mai puțin la deal; după încă 5 minute, dăm de un alt cioban, cu oi de data asta, care ne spune să ținem drumul drept ca ne scoate la Păpușa, în câteva ore. După ce mulțumim iar ciobanul dispare ca un fum în ceață, chiar când ne întrebam la ce drum se referea, dăm peste o potecă de coastă suficient de netedă și largă pentru a încăpea o mașină pe ea. În mod total surprinzător, se observă chiar și dunga roșie pe o piatră pe drum. Așa ca mai facem un popas, iar eu trec la bluză cu mânecă lungă (urmând o bucată cu efort mai mic).20120526_115046

De aici poteca/drumul tot ține curba de nivel, mai urcă ușor, mai coboară ușor, mergem ca la o plimbărică printr-o mare lăptoasă. Pe telefon în aplicația GPS - unde am OpenStreetMaps - se observă cum ne apropiem ușor de intersecția cu poteca ce merge la Cabana Cuca - singura potecă ce apare pe harta în această zonă. Câștigăm distanță orizontală - pare că mai avem puțin până în vârf. De-o parte și de alta a drumului, câmpuri de rododendron parțial înflorit se întind și către creastă, și către valea de unde se aude un torent bubuitor.

20120526_124300Intersecția cu poteca de la Cabana Cuca nu este marcată în nici un fel; nici măcar nu se vede marcajul, nici al nostru, nici al potecii celelalte. După urmele de pe jos și GPS ne dăm seama că acolo suntem. Entuziasmați de o placă de zăpadă ce se ițește pe drum din ceață, ne ducem pe ea și continuăm pe drum până ce arunc o privire pe GPS și văd ca am aberat zdravăn de la traseu. Consultând și Google Satelite maps de pe device-ul lui Alin, ne prindem că drumul în continuare se curbează către Rucăr, iar noi ar fi trebuit să atacăm creasta pentru a ajunge pe vârf. Ne întoarcem urcând panta în diagonală, până ce ne poziționăm pe potecă conform GPS, iar pe jos pare a fi totuși o urmă de traseu. Traseul se mai înmoaie un pic, apoi face o curba mare spre stânga - nu mai e nici o urmă nici de 20120526_125448potecă acum, nici de marcaj, nici nu vedem mai departe de 20 m. Harta de pe telefon ne ține totuși pe traseu, și începem iar să urcăm din greu. Panta e mai abruptă, plimbărica pe drumul de curbă de nivel ne moleșise, acum gâfâim iarăși. Alin îmi spune că suntem pe la 2100 m - eu țineam minte (prost) că pe la altitudinea asta e Vf. Păpușa. Pe telefonul meu, de cca 20 minute parcă nu mai înaintăm deloc - micșorez inutil intervalul de scanare a sateliților - de fapt noi mergeam foarte încet pe orizontală, câștigăm altitudine pas cu pas; 2200 m, 2250 m; parcă ne pocnesc plămânii, muncim la deal fără să știm clar pe unde suntem, fără să știm clar cât mai avem, mușchii țipă după energie și oxigen, a început să bată vântul, e mai frig, ceața e mai deasă - mai departe de 10m nu se vede; singurul lucru bun este ca de pe la 2100m plouă mai puțin - ca o pulbere fină de stropi.

20120526_014Creasta se îngustează și dăm de o zonă amenajata pentru campare, cu mici ziduri de pământ de jur împrejur. Surpriză totală, apare și un stâlp cu marcaj ! E primul. Ne oprim aici, unde bate mai puțin vântul, și mai ronțăim niște batoane energizante. Îmi schimb iar tricoul și îmi pun polarul pe mine - aici ne răcim mult mai repede. Este 14:10 și suntem cam demoralizați de faptul că nu prea știm cât mai e până în vârf, și dacă mai sunt alte greutăți. Facem un calcul sumar, și totuși apreciem că mai mult de 30 minute nu vom face până pe Păpușa; chiar dacă ritmul a scăzut dramatic, simțim vârful aproape; și-apoi am muncit atât până aici, că ne-ar pare rău să nu atingem obiectivul. Așa că tragem aer în piept în căutarea oxigenului și ne urnim înțepeniți de efort, umezeală și frig. Se conturează totuși o potecă, nu mai bâjbâim ca înainte; chiar apar și marcaje pe ici pe colo printre bolovani - măcar știm că suntem pe drumul corect. Panta e încă abruptă, efortul ne cam macină suflul. Vârful trebuie să fie aproape, dar prin 20120526_013ceață întotdeauna vedem un punct mai înalt decât unde suntem noi. După încă cca 25 minute, panta se înmoaie, poteca o ia ușor pe curbă de nivel, chiar pășim pe trepte de piatră, în loc de pământul și iarba de până acum. Victoria se simte aproape, dar în dreapta noastră, în ceață, încă mai este o culme mai înaltă - ce va trebui depășită. Surprinzător, ne intersectăm cu un alt traseu marcat (odată), însă pe semnele turistice nu se mai văd decât zgârieturile lui Mimi, Mișu, Ioana și alții care au considerat că ating nemurirea lăsându-și numele peste textul - acum invizibil - cu informații despre trasee. Mergem mai departe, și deoarece am impresia că poteca începe să coboare ușor, ne uităm iar pe harta de pe telefonul lui Alin, cu curbe de nivel. Realizez imediat că am intuit bine, poteca a ocolit vârful și acum cobora către Bătrâna, așa ca ne-am întors cu fața direct către pantă, și am început să urcăm; iarăși; însă ăștia ar trebui să fie ultimii metri.

20120526_145848După 3 minute Alin, fericit, îmi arată un stâlp rupt și unul drept, drept pe vârf ! Într-un final, găsisem vârful ! După pozele de rigoare, ne așezăm într-o "curte" amenajată din pietre - să ne ferească de vânt - și mai stăm un pic să ne tragem sufletul. Apoi luăm viteză, căci frigul generat de vânt și ceață începuse să ne intre prin haine. Tropăim repede la vale, împiedicându-ne de bolovani când mușchii obosiți mai ezitau.

În frigul de la altitudine, bateria de la telefon mă lasă, și astfel rămâne să ne bazăm la întoarcere doar pe memoria vizuală și pe super telefonul lui Alin, care mai are "suflu", dar care nu are OpenStreet Maps cu traseul pe care 20120526_145908vroiam să coborâm. Până la primul stâlp cu marcaj de la urcare urmăm poteca, amintirile urcușului fiindu-ne încă proaspete în minte. Ne oprim din nou și apoi încercăm să tăiem curba largă de la urcare. Problema e că ne apucăm prea repede să facem dreapta, astfel că ne trezim coborând aproape în trepte pe o pantă extrem de abruptă și înierbată. Consultăm din nou telefonul lui Alin - singurul încă funcțional și reușim să revenim într-o urmă de potecă după vreo 10 minute de diagonale pe pante cu smocuri de iarbă. Poteca ne duce pe lângă 2 cruci și un izvor pe care nu le zărisem la urcare - probabil când greșisem drumul. Încă cca 100m și recunoaștem din nou zona: ajungem la intersecția cu poteca de la cabana Cuca, eram înapoi pe traseu.

20120526_150827De aici, ne mănâncă în ... tălpi și ne vine ideea (năstrușnică în condițiile de vizibilitate și cu 10% de baterie la un singur GPS - plus că nu cunoșteam niciunul muntele sau traseul) - revenind la text, ne vine ideea să coborâm pe alt traseu decât cel de urcare; și anume pe poteca marcată triunghi galben (văzusem marcajul pe o piatră undeva spre vârf) care urma să ne scoată direct la Cabana Cuca, de unde, după o plimbărică de 4 km drum forestier urma să ajungem la Cabana Voina, la mașină. Ca să minimizăm riscul, decidem să cercetăm un pic platoul, și dacă nu găsim urme sau marcaj să ne întoarcem pe drumul cunoscut pe care urcasem. Așa ca ne afundăm distanțați la 7-8 m în ceața de 10 m vizibilitate, după o direcție aproximativă, căutând pietre aranjate, potecuțe, măcar iarba bătătorită ceva - ca să ne spună că pe aici e o potecă. Inițial pășim pe platou, și, deși nu găsim urme, pare ușor să ne întoarcem. Bâjbâim cca 5 minute, chiar începem ușor să coborâm, când vedem (în spate !) un stâlp - yupiee, suntem pe marcaj !! Hotărârea e aproape instant luată - coborâm pe aici, nu ne întoarcem; și începem să coborâm mai serios, dar totuși ținând ușor curba de nivel; nu observăm 20120526_150726că nu e nici o urmă de potecă, nici un fel de alt semn, îi dăm înainte încă vreo 10 minute pe smocuri de iarbă udă care ne împleticea picioarele. Neuronul meu obosit se zbate într-un colț și realizez că de la stâlp nu am văzut vreun alt semn de potecă - și ar cam fi cazul; deja era ditamai râpa în față, nu știam dacă ne-am rotit sau nu, unde coborâm. Consultăm din nou Google terrain pe telefonul lui Alin care (norocul nostru) încă mai are un strop de energie și - după câteva secunde în care ne ține "cu respirația tăiată" afișând că nu vede sateliții - ne arată că suntem pe o creastă, mult în dreapta față de o vale care cobora la Cuca și unde presupun eu că este marcajul. Ne răsucim și continuăm să pierdem altitudine printre ierbotănii, dar orientându-ne către valea cealaltă; în ceața din jur, un moliduț ne apare ca o moviliță de pietre;  apoi alt moliduț pare o construcție umană - însă, la apropiere, dezamăgire. A trebuit să mergem cca 15 minute în diagonală, consultând GPS-ul, trecând tot felul de "cute" de pe culme, când, deodată, mi se pare că văd în față o porțiune cu iarbă mică de tot, ba chiar niște treptuțe cu pământul dezgolit; țopăi fericit până acolo, iar când mă întorc să-i spun lui Alin ce fain e, văd și stâlpul deasupra, în ceață; intrasem pe marcaj ! Gata, emoțiile dispar, Alin mută telefonul în power save, și ne străduim să 20120526_124329nu mai pierdem umbra de potecă ce totuși se ghicea printre ierburi și denivelări; ici și colo, la cca 2 minute mai apare și câte un stâlp, vizibilitatea se mărește pe la 20 m, însă poteca merge drept în jos, fără serpentine, fără milă pentru mușchi, iar noi, scăpați de adrenalina necunoscutului, începem să resimțim oboseala coborâtului. Pas după pas, treaptă după treaptă, ba sărim, ba ne lăsăm încet pe picioare, ce bune ar fi fost niște bețe de trekking !! Diagonalele prin iarba udă au început să-și arate efectele neplăcute - Pantalonii s-au udat, apa care a trecut s-a scurs pe picior și a intrat în bocanci; la mine mai puțin - bocancii mei au un manșon elastic ce se strânge pe picior - însă la Alin mai zdravăn.

Prin ceață observăm iar o formă ciudată; eu presupun ca e tot un moliduț, Alin zice de un stâlp rupt;  ne-a luat20120526_141321 cca 5 minute să parcurgem cei 20 m ca să remarcăm că de fapt era măciulia inflorescenței de la o buruiană mare, de tipul celor ce cresc pe lângă stâne; stână care se conturează prin ceață după alți 20 m. E părăsită, dar la strungă există un buștean pe care mă așez, cu mușchii de la picioare țipând din plin. Alin își aranjează un loc pe o piatră, și ne hidratam și mai ronțăim ceva dulciuri energizante. Printre fuioare de ceață, observăm că în cca 100 de metri intrăm în pădure - salvarea noastră contra ploii, apei, și mai ales contra suprafeței cu smocuri de iarbă alunecoase și înșelătoare.

Ne ridicăm înțepeniți și parcurgem cei 100 metri pe o potecuță de 20 cm lățime, deasupra căreia atârnau fire de iarbă cu cantități impresionante de apă. Nu avem puterea să ne bucurăm complet de intrarea în pădure căci traseul urmează în continuare o linie de creastă cu coborâre directă pe o pantă foarte mare; în plus apare un element nou, care mai aduce un pic de suspans: rădăcinile 20120526_173511ude ascunse sub frunze. În vale se aude departe un torent, semn că mai avem zdravăn de coborât; cel puțin însă pe aici semnele marcajului sunt peste tot, triunghi galben și dungă albastră. Ne oprim să ne odihnim pe ici pe colo, pierdem altitudine la fiecare pas, dar pașii sunt rari din cauza efortului. Oare cum o fi să urci cu rucsac în spate panta asta? Hmmm, la antrenamentul de acum, nu prea mi-ar ieși. După ceea ce ne pare nouă o eternitate, mai sărim, ocolim vreo 2 bușteni și, wow, apar și niște serpentine. Panta e într-adevăr și mai mare, dar cel care a trasat poteca nu s-a împiedicat până acum de astfel de detalii. Torentul începe să se audă aproape, iar după o traversare a crestei pe stânga se vede în vale un drum forestier ! Mai avem puțin; de fapt, cca 10 minute pentru ce părea că e la cca 50m distanță, însă panta aici este foarte abruptă, poteca face serpentine, sărim peste diverse obstacole, rădăcini, intrăm în conul de deversare plin de pietre al unui mic pârâiaș chiar imediat după ce și eu și Alin mai să dăm cu fundul de pământ din cauza unor rădăcini acoperite situate în singurul loc unde puteai păși. 20120526_173457

Când ajungem pe drum, aproape că nu ne venea să credem că în final nu mai avem de lopătat printre ierburi sau rădăcini pe pantă de 50-60%. Era 17:30 și mai aveam doar 4km de drum forestier până la mașină. Din drum, la 50 m se observă cabana Cuca. Ne oprim sub un fag să mai punem un set de haine uscate, Alin pornește telefonul pentru pozele de la sosire, apoi intru un pic în cabana Cuca în căutarea unor ceaiuri. E descuiat, dar pustiu, uși închise, așa că ne așezăm pe terasa acoperită, pe o banchetă moale. Iese și cabanierul, povestim un pic cu el, nu are ceai făcut așa că renunțăm și după cca 15 minute ne urnim la vale.

Cei 4 km, p20120526_173549e o vale foarte frumoasă, îngustă sus, ceva mai largă jos, sunt superbi pentru plimbare; noi nu suntem încă foarte fericiți, drumul coboară în câteva locuri destul de zdravăn, toți mușchii ne dor, mai trebuie să trecem prin pârâu de vreo 2-3 ori - dar față de umezeala ierburilor din platou pare mult mai ușor. Pe vale se lucrează la o amenajare hidrologică, e plin de țevi uriașe pe marginea drumului. Kilometru cu kilometru ne apropiem de cabana Voina, deja încep să ma doară și tălpile de la mers. Cu 500m înainte de destinație trecem de o barieră apoi apare ceva trafic pe vale de pe un drum lăturalnic. Ploaia se oprise cu ceva timp în urmă, mai încă o curbă, trecem de o creastă, et voila: mașina și cabana !. "Turiștii" joacă table pe terasa cabanei, noi ne schimbăm în haine uscate apoi intrăm și, în zgomot de manele, luăm câte 2 ceaiuri fierbinți care merg la fix să ne încălzească dinăuntru.

Pe la 19:30 ne punem în mișcare către București, buc20120526_191237uroși că am atins obiectivele zilei (efort, creastă, vârf) ba chiar am și variat traseul. N-aș putea spune că am văzut multe din masivul Iezer-Păpușa, după 1600 m oricum am văzut doar o bandă de 10-20 m lățime cât ne permitea ceața. Dar până la urmă ne-am simțit bine și am reușit să atingem vârful, în condițiile în care Alin nu a mai fost de cca 5 ani pe munte, iar eu sunt încă cu 20-30 kg peste normal. Ca să evităm drumul prost Câmpulung - Pitești, ne întoarcem prin Târgoviște; imediat după Câmp20120526_193713ulung începe să plouă, și nu s-a mai oprit până nu am ajuns în față blocului, pe la 22:00, rupți.

Am reușit deocamdată să mă țin de program, astfel ca în week-endul 09-10 iunie pică următoarea tură; sperăm mai puțin ploioasă, însă sigur frumoasă !  Sunteți interesați ? Și dacă da, și dacă nu, comentați ;)

 

Imagini

Ultimele comentarii

  • Primul pas

    gabila 13.11.2013 20:03
    Super!!!!!!
     
  • Zillertal - HinterTux - schiind cu zeii - ian 2011

    Eu 03.07.2011 00:17
    Hei! mi-au placut povestile tale. :)) M
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Bogdan Avadanei 23.12.2010 17:01
    He he he, Long time no see !! Da, am început să (re)fac ce îmi place și ce știu (mai corect știam ;-) ...
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Andrei Miau 21.12.2010 03:24
    Bravo! I really enjoyed reading it ;) si in plus de asta ma bucur sa vad ca faci ceva ce multi nu mai ...

MOVESCOUNT Button