Weekend

Autentificare

Căutare Smart

Open Panel

Star InactiveStar InactiveStar InactiveStar InactiveStar Inactive
 

20130526_154719Continui acum, într-un mod mai puțin "jurnalizat", povestea recuperării motricității genunchiului operat. Căci, imediat după ce am  început să merg, am început kinetoterapie pentru refacerea funcționalității  genunchiului. Și după ce primele 3 zile de pășit am avut febră musculară pe toate fibrele musculare ale piciorului (mamăăăă, ce de mușchi avem la picior, și toți dureau), în prima zi de kinetoterapie am făcut și o ruptură musculară, la o smucitură pe un exercițiu simplu. Că nu-mi ajungea genunchiul bușit. Așa că am avut scutire 2 săptămâni la 2 exerciții ce foloseau mușchii afectați.

Asta fiindu-mi învățătură de minte, am fost apoi atent, și am muncit (transpirat) cu spor, zi de zi, mușchii leneviți s-au trezit la viață (săru-mâna din nou profesorului de schi ce mi i-a format), astfel că în curând am ajuns să fiu cu recuperarea cu 1 lună înaintea programului oficial, și asta de la kinetoterapeut citire, nu că m-am trezit eu mai cu moț! La 2 luni am început exercițiile cu greutățile ce se începeau în mod normal la 3 luni, și am promisiunea că la 3 luni voi începe să alerg ! AMR 10 zile !

Tot la 2 luni, fiindu-mi dezumflat genunchiul, am fost la control, astfel că am început infiltrațiile (injecțiile) cu acid hyaluronic. De fapt mi-au "completat uleiul" la articulație; și ceva mai mult, căci se pare că infiltrația ajută mult dacă s-a umblat la "pinioane". Am făcut 3 injecții, la o săptămână între ele. Și s-au dus alți 350 lei nedecontabili la asigurările de sănătate.

20130526_154303Astfel că, recuperarea mergând la capacitate maximă, deja pășind normal, urcând și coborând treptele ~ normal, chiar reușind o ușoară alergare pe loc din când în când, iar dorul de munte împingându-mă peste măsură din spate, mă mănâncă tare în neuroni și mușchi să ies pe munte. Știu, ar fi trebuit să întreb kinetoterapeutul, dar și de 1 mai, când m-am plimbat cu fetele de la Piscul Negru până la prima poiană pe traseul către Călțun (20 min în sus, 60 min pauză, 15 min jos) - a fost un mare pas înainte, de a doua zi dispărându-mi orice durere din genunchi, excercițiile cu greutățile de atunci devenind o formalitate plictisitoare.

Mă sucesc, mă învârtesc, dar apoi stabilesc ruta: De la Dâmbu Morii la Prăpastia Urșilor prin 7 Scări, cu oprire la Prăpăstii pentru testarea echipamentului de cățărat și detorsionarea anuală a corzilor. Și dacă nu se umflă genunchiul și nu am alte probleme, poate să mă și cațăr un pic, pe lângă rapelul pentru detensioanre. Avantajul este că am permanent pârâul cu apă rece la 2 pași de potecă, astfel că pot să-mi pun comprese dacă genunchiul decide să se umfle. În plus traseul este de cam 1 oră, pot să-l fac cât de încet vreau - în max 1 oră suntem înapoi la mașină, nu voi urca mai sus de Prăpăstii.

 Odată cristalizată ideea, aceasta mi se fixează obsesiv între neuroni, astfel că sun adunarea - ideal ar fi să fim mai mulți, măcar pentru asigurare :)

 

 

20130526_095943Ca de obicei, corporatiștii se suprapun greu pe intervalele de timp, mai ales că eu am trimis invitațiile mai din scurt, dar până la urmă Alex și Nicu răspund pozitiv - voi face ceva școală de stâncă cu ei (și asta cred că i-a atras). Ca să mai scoată nasul la aer după o perioadă de pregătiri pentru concursuri, olimpiade, etc. (concretizate într-un loc 1 la Cei mai mici pianiști și o calificare la finala Euclid), o iau și pe Iulia, deși sunt sigur ca ne vom lupta din nou. Și nu am greșit deloc.

Întrucât sâmbătă erau anunțate ploi mai multe decât duminică, iar Nicu era la un botez tot sâmbătă, a rămas că mergem dumincă 26 mai.

Cu o seară înainte, am îndesat în rucsac echipamentul complet de cățărat, atât cel vechi cât și cel nou, inclusiv o semicoardă nouă Simond - Chamonix achiziționată cu 3 zile înainte de tură. Asta pentru ca să pot face un pic de școală cu băieții. Am pus și un "morcov" antic, cu 20130526_154230care am rămas în mână într-un traseu în vremuri istorice, un "P"-u mititel ce tocmai mi-l luasem ca pitonul salvator (deși nu mai găsesc ciocanul de bătut pitoane), scărițe, Boreal Vector-ii mei vechi cât și Wild Climb-ii noi ca papuci de cățărat, hamul vechi și cel nou, buclele (făcute de mine și testate la 2500 N) echipate, optul de rapel plus reverso 3, carabiniere cu filet și cu blocare automată, casca primită cadou de la colegi. Plus, pentru teste, un arzător Coleman pe combustibil lichid, donat întru folosire de Răzvănosu', și setul de oale să facem un ceai. Apoi coarda, semicoarda, cărniță de fript la foc, caș, legume, pâine, caise deshidratate. Deasupra și folia de poliuretan ca să avem pe ce sta. Rucsacul a ajuns liniștit la cca 25 kg. Culmea era că îl puteam ridica ușor, și sta ușor cu el în spate. Voi vedea dacă și mersul va fi la fel de ușor.

 

20130526_154951Duminică dimineață o trezesc destul de ușor pe Iulia, ne mișcăm repede (vorba aia, să nu mă fac de râs față de băieți) astfel ca la 05:45 sunt în mașină și vorbesc cu Alex zicându-i că în 10 min sunt la el. Îl mai aștept cca 15 minute, dar în final apare printre blocuri, somnoros. Mare greșeală că nu mi-a venit în minte să-l sun pe Nicu mai devreme. L-a trezit Alex, când l-am rugat eu să-l sune, astfel că am avut și noi timp de o moțăială scurtă până ne-am adunat într-un final.

Am încalecat apoi autostrada către Ploiești, am trecut rapid munții, și la 09:00 eram la Dâmbu Morii, recuperând pe drum întârzierea de la plecare. Am pasat semicoarda la Nicu în rucsac și ne-am urnit pe arhicunoscutul drum către Prăpăstii, drum pe care l-am bătut de zeci de ori la diverse ore când veneam să mă antrenez pe vremea facultății. Cu toată greutatea rucsacului țin ritmul cu băietii, care, trezindu-se din moțăială, vor să mă ușureze de rucsac pe motiv că eu sunt beteag iar Nicu că vrea să facă mușchi la picioare. Îi amân până la urcușul cu traverseu la un cot al pârâului, apoi fac schimb de rucsaci cu Nicu.

Un semn de pe drum ne anunță sec că 7 scări sunt închise pentru lucrări; și ca să nu se lupte cu "vitejii" noștri concetățeni, salvamontul a și demontat prima scară, făcând urcatul o probă pentru cățărători - după cum vedem când ajungem la fața locului. Așa că nu ne rămâne decât să luăm drumul Prăpăstiilor, unde ajungem după cca 30 minute, eu pachet de nervi după un conflict cu Iulia.

IMG_20130526_102009Facem o plimbare până la capătul de sus al peretului, povestindu-le băieților despre trasee, apoi ne întoarcem jos la grotă unde ne băgăm pentru restul zilei. Nu de alta, dar se anunțaseră și ceva picureli, și era mai bine să stăm uscați, partea de lucru cu stânca fiind total opțională. Inițial vrusesem să pun baza la izvor, lângă traseul Școală, dar era mult mai comod la grotă. Pun de un ceai la primusul cu combustibil lichid, și trupa se împrăștie după lemne să facem și un foc. Mă lupt un pic cu primusul, se pare că după cca 2 minute trebuie să pompez iar să fac presiune în rezervor, altfel se stinge flacăra. Nu sunt încântat de constatare. Totuși în 4 minute de ardere 1 litru de apă început să fiarbă, fară protecție de vânt sau reflector de căldură. Mă lupt și cu aprinderea focului, băietii nu mi-au adus crenguțe uscate de molid cum am cerut, iar hărtia de budă ce am pus-o la bază nu vrea să ardă prea mult. Cu multe impulsuri de la bricheta până la urmă reușesc să aprind niște crenguțe, pe care le tot hrănesc cu altele subțiri, apoi mai groase, apoi mai multe, și uite așa gata și focul. Ne bem ceaiul, până se face jăratec din crengile arse, apoi pun direct pe jar cărnița gata pregătită cu mirodenii. In 2 minute o întoarcem, în 4 începem deja să punem pe pâine, în 6 minute deja întrebăm cine mai vrea că ne-am lins pe degete de bine ce-a ieșit !

IMG_20130526_160943După ce ne trece foamea, îmi pun hamul nou, hamul meu vechi îl dau alternativ băietilor în timp ce îi învăț să se lege în coardă cu nodul 8 cu urmărire. Îii las să repete, iau coarda și semicoarda, reverso 3, ceva carabiniere blocabile și mă duc roată să pun corzile de sus să fac un rapel. Ochisem deja arborele de unde vroiam să fac, cam 25-30 m deasupra grotei, pe o față netedă în partea de jos.

Încep să urc prin pădure, și reușesc să localizez punctul de rapel, care este ușor accesibil făra să cobor către perete. Pe măsură ce pregătesc echipamentul, începe să mă ia cu emoție. Ultima oară când am făcut rapel singur a fost acum peste 16 ani. Și atunci aveam obișnuința lucrului cu corzile, eram împreună cu alți alpiniști ce puteau să ajute. Acum eu sunt singurul care știe ceva despre alpinism și manevre de corzi, am luat doar reverso 3 sus pe care nu l-am mai folosit la rapel ci doar la a asigura pe altcineva la sală; în plus, teoretic știu ce trebuie făcut, dar dacă am uitat ceva, daca fac vreo greșeală din neatenție șî din lipsa obișnuinței? E suficient ca să închei socotelile și să nu mai am vreo grijă vreodată. Pe de altă parte, dacă vreau să reîncep antrenamentele de stâncă/ture de iarnă e musai să mă descurc! Nu mai pot să mă duc la nimeni să mă reînvețe, de altfel ar fi și ciudat, după atâția ani de performanță să redevin novice. Găndurile astea mă frământă în timp ce desfac corzile, și le arunc în gol după ce le-am legat între ele și le-am trecut după arbore, iar trupa de jos mă IMG_20130526_161426anunță că nu am să botez pe nimeni cu coarda după ceafă. Evident fiecare din corzi se încurcă un pic, dar le desfac repede. Primesc confirmarea de jos că ambele capete sunt la sol - esențial ca să nu rămân suspendat pe perete - și, cu mâini hotărâte, îmi fixez reverso pe coardă și mă las în el. Mă opresc și verific tot aranjamentul, să nu-mi fi scăpat ceva. Totul pare ok. Memorez faptul că nodul e partea cu semicoarda, deci de semicoardă voi trage jos ca să recuperez coarda. Primii 5 metri sunt pe o panta înclinată abrupt dar cu iarbă, după care, după buză, urmează stânca dreaptă până jos. Ok, deci pe 5 metri pot testa dacă sunt ok cu reverso. Mă las în el pe spate, puțin prea încordat. Aluneca greu, își face treaba, și eu l-am cam strâns. Las mai liber, mișcarea devine mai fluentă. Spre buza stâncii, pe măsură ce urma să mă las în gol, dă să mă ia un atac de panică, un gând speriat țipă la mine să mai pun o asigurare pe coardă, că sigur am uitat ceva de care nu-mi aduc aminte. Mă opresc chiar în buză, inițial speriat, mai să mă apuc de alte manevre, după care îmi dau seama ce greșeală ar fi să mai fac alte improvizații în acest punct. La fel ca și la primul traseu lung pe care l-am IMG_20130526_171545cațărat la 18 ani în Cheile Bicazului, odată ce am înțeles că nu mai există întoarcere, ci numai înainte, am început să mă liniștesc și să fiu atent la mișcările ce le am de făcut. M-am lăsat pe spate, cu picioarele orizontal și am început să cobor liniștit în rapel, fiind atent doar la frecarea din reverso, să văd dacă era suficientă, prea puțină sau prea multă, aceasta fiind definitorie pentru viteza coborârii. Nu am facut salturi lungi, doar am rapelat în pași lenți, luptându-mă un pic cu centrul de greutate ce mă ducea un pic prea pe spate - trebuie să mai umblu la reglajele hamului, sau, mai bine, să mai slăbesc.

Am aterizat aproape în urzici, dar le-am ferit la timp. Am tras corzile jos, și i-am învățat pe "școlari" cum se strâng corzile, astfel că fiecare a prestat cu câte una. Cât timp a mai tras o picureala pe afară i-am învățat și nodul de legare a două corzi, pe 2 selbst-uri de la hamuri, unul dintr-o bucată de semicoardă de Oradea, unul dintr-o bucată de coardă Himalaya. Apoi am luat coarda în spate șî am urcat să pun manșă de la copac pe peretele din partea de jos a grotei. Am aranjat-o mai sus pe un arbore oblic, astfel ca să nu se frece coarda de stăncă, și ne-am dat la perete la exersat. A început Iulia, care, cu ceva ajutor - ținând cont că era în adidași - a ajuns până aproape sus. Apoi Nicu, după ce nu a rezistat decât 5 secunde în papucii mei vechi de cățărat, a reușit, în bocanci, să ajungă la pasajul cheie. Alex a reusit să reziste 1 minut în papucii mei vechi, dar cu bocancii, deși mai comod, a fost și mai greu.IMG_20130526_112306

Întrucât mai aveam timp, și întrucât băieții îmi treziseră pofta, l-am învățat repede pe Nicu cum să asigure la opt, l-am pus pe Alex să-l asiste, mi-am tras papucii noi și m-am suit și eu pe stâncă. M-am concentrat doar la mișcări, nici nu am simțit că un genunchi ar fi diferit față de celălalt. Am găsit prizele corecte și cum se trec pasajele, dar greutatea actuală și lipsa antrenamentelor pe antebraț și-au spus cuvântul, și după 2 încercări, am renunțat la 1 m mai sus de punctul cheie. Mi se desfăceau degetele de pe prize. Oricum, urcasem ceva, și, ținând cont de situația mea actuală, a fost chiar o performanță !.

IMG_20130526_180515Am strâns tot calabalâcul pe la 17:30 și am început să coborâm, mulțumiți după o zi super; chiar dacă nu a fost permanent soare, a fost petrecută cu folos. Nicu a luat rucsacul greu, la coborâre sarcina pe genunchi fiind mai mare, iar după 1 oră, chiar când a început să plouă zdravăn, am intrat uscați și fericiți în mașină. A plouat continuu până în București, semn că am ales tare bine momentul de ieșit în natură :)

 

Succesul turei m-a cam îmbătat, astfel că la sfârșit de iunie se lasă cu ceva Făgăraș, 2 zile, cort/refugiu, Negoiu. Aviz amatorilor. Ținând cont că între timp am să încep să alerg, cred că voi fi ok. Eu unul abia aștept.

 

 

 

 

Tura din Piatra Mare, Prăpastia Urșilor:

10.6 km, 10:15:49

 

Imagini

Ultimele comentarii

  • Primul pas

    gabila 13.11.2013 20:03
    Super!!!!!!
     
  • Zillertal - HinterTux - schiind cu zeii - ian 2011

    Eu 03.07.2011 00:17
    Hei! mi-au placut povestile tale. :)) M
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Bogdan Avadanei 23.12.2010 17:01
    He he he, Long time no see !! Da, am început să (re)fac ce îmi place și ce știu (mai corect știam ;-) ...
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Andrei Miau 21.12.2010 03:24
    Bravo! I really enjoyed reading it ;) si in plus de asta ma bucur sa vad ca faci ceva ce multi nu mai ...

Ultimele evenimente

No events

Calendar Evenimente

Last month July 2020 Next month
M T W T F S S
week 27 1 2 3 4 5
week 28 6 7 8 9 10 11 12
week 29 13 14 15 16 17 18 19
week 30 20 21 22 23 24 25 26
week 31 27 28 29 30 31
Last month August 2020 Next month
M T W T F S S
week 31 1 2
week 32 3 4 5 6 7 8 9
week 33 10 11 12 13 14 15 16
week 34 17 18 19 20 21 22 23
week 35 24 25 26 27 28 29 30
week 36 31

MOVESCOUNT Button