Weekend

Autentificare

Căutare Smart

Open Panel

Star InactiveStar InactiveStar InactiveStar InactiveStar Inactive
 

Fagaras_Lespezi_032014După Ciucaș, unde am fremătat la mersul pe zăpadă/gheață, gândurile la o tură de iarnă pe munte nu m-au mai lăsat în pace. Seară de seară am adormit visând la pante albe, colțari, piolet, vârfuri cucerite, iar tura câștigătoare s-a dovedit a fi cea de care ziceam după Ciucaș: Făgăraș, Vf. Lespezi. A prins contur deoarece este un efort semnificativ (2517 m, al cincilea vârf din România ca altitudine), pericolul de avalanșă este redus indiferent de vreme/zăpadă (se urcă un picior lung ce se termină în vârf), are porțiuni înclinate și e rapid accesibil. În paralel, am realizat că singurul weekend în care pot urca este 29-30 martie, așa că am demarat planificarea din timp și m-am ținut cu "dinții" de ea.

 

 

Fagaras_Lespezi_032014În afară de dată și locație, planul era totuși general - cu bivuac sau nu, funcție de zăpadă, vreme și de cum ne mișcăm; cu coborâre la Călțun (dacă zăpada permite) sau la stâna din Lespezi. În visele mai frumoase intra chiar și o buclă pe Negoiu :). Echipa s-a adunat repede: Răzvan (în premieră cu mine) și Alex. S-au ținut de planificare, astfel că vineri după amiază, după terminarea treburilor, ne adunăm în mașină și ne punem pe drum. Noaptea ne prinde pe autostradă, "colegii" de pe banda CB mă scapă de un radar chiar înainte de Curtea de Argeș iar băieții mă țin de vorbă de nici nu știu când a trecut timpul și se termină lacul Vidraru - ajungem la Piscul Negru.

 

Fagaras_Lespezi_032014La Hotel Piscul Negru trezim personalul numeros format din bucătar și recepționer bun la toate; Obținem apartamentul ca să intram toți 3, de altfel nu a fost foarte greu: suntem singurii turiști din hotel. Apoi comandăm câte o ciorbă, beri, și ne apucăm de degustat licori maramureșene, bucuroși de weekendul ce abia începea :) De lucrurile ce le-am mai făcut până dimineață, îmi amintesc doar fragmente: am urcat la un moment dat în cameră, am făcut rucsacii (am împărțit un pic greutatea pe echipamentul comun), și am negociat ora de plecare 07:30. Apoi am picat buștean, într-un somn fără vise.

 

Fagaras_Lespezi_032014Mă trezesc cu greu dimineață, cu un zumzet pe fundal ce pare că vine din creierul meu. Dar ne mișcăm destul de repede, cât după micul dejun să încărcăm lucrurile netrebuincioase în mașină, să ne luăm rucsacii și pe la 08:00 să ne urnim pe traseu, cu doi companioni inediți: 2 câini, unul mic și alb cu negru, unul mai mare și maroniu, ce ne-au însoțit fără să le zicem ceva. Traversăm drumul auto, trecem pe lângă Cabana Piscul Negru și ne înscriem pe punct roșu, marcajul ce se termină doar pe Vârful Lespezi. Casc de mi se rup fălcile, rucsacul e parcă un pic prea greu, o mică "migrenă" încearcă să mă indispună, dar vremea frumoasă și mersul prin natură fac să-mi revin și să mă bucur cu fiecare pas. Poteca ne lasă doar vreo 30-40 m mai ușor, apoi taie versantul abrupt; râdem, glumim, dar ne păstram oxigenul, se pare că e nevoie. Avantajul e că Fagaras_Lespezi_032014se câștigă altitudine foarte repede. Ne oprim din loc în loc, cică să mai admirăm peisaj/brândușe, dar limbile ne cam atârnă. Ieșim totuși repede din pădure, apar vizibile și primele plăci de zăpadă, iar după cca 1h 15 min ajungem la primul punct mai important - stâna Lespezi. Ne trântim pe cerdac și ne bucurăm câteva minute de soare și odihnă, inspectăm stâna - potențial loc de înnoptare dacă nu putem coborâ către Călțun - și apoi ne luăm iar "traista" la spinare pe poteca ce prinde piciorul Lespezi. Vârful Lespezi lucește alb în depărtare, deși noi încă pășim pe pământ și iarbă; pare departe, parcă am fi pe drumul de apropiere undeva într-o expediție himalayană.

 

Fagaras_Lespezi_032014

Urcăm oblic pe picior, și în apropiere de creastă, simțim primele rafale de vânt; treaba e mai serioasă pe aici, deși prognoza zicea că după Fagaras_Lespezi_032014amiază va fi doar soare. Ne oprim pe spinare, admirând priveliștea de peste creastă, către Capra. Drumul până în vârf pare acum și mai lung - sunt 2 trepte mari, ultima blocată de o formațiune stâncoasă ce va trebui ocolită/traversată iar pantele laterale sunt impresionante. Imediat ajungem pe zăpadă - se văd niște urme vechi cam de 1-2 săptămâni, de coborâre, și încercăm să le folosim. Însă la prima pantă serioasă - prima treaptă, ne afundăm sănătos până pe la brâu în zăpada ce apucase să se înmoaie, astfel că în 5 minute facem ca locomotivele și începem să schimbăm deschizătorul de drum. Ca să scăpăm de ritmul întrerupt - 1-2 pași deasupra, 2-3 metri luptă de ieșit din zăpadă - ne tragem mai pe stânga, unde printre ienuperi și pe stâncării pășim mai ușor, rămânând la suprafața stratului de omăt. Reușim să urcăm prima treaptă după cca 1 oră de efort, și ne oprim pe o placă stâncoasă să ne tragem sufletul. Vârful e mai aproape, dar drumul până la pietrele care blochează creasta e doar pe Fagaras_Lespezi_032014zăpadă, nu mai avem nici ienuperi, nici stâncării, și distanța nu e mică. Norii acoperă acum vârfurile peste 2500m, și vin peste creasta Făgărașului cu viteză, semn că la altitudine vântul va fi semnificativ. De altfel rafalele ce mai ajung până la noi, în combinație cu norii ce acoperă soarele, ne fac să nu stăm prea mult la popas. Ca un făcut, ori de câte ori ne punem în mișcare, vântul nu mai bate, iese și soarele, ne încălzim ca la saună, iar cum ne oprim, soarele intră în nori și rafalele de vânt apar din senin să ne fugărească !

Câinii parcă fac mișto de noi: la fiecare popas întâi se alintă ca niște pisici pe la picioare, apoi se trântesc și se Fagaras_Lespezi_032014culcă. Nu se urnesc odată cu noi, așteaptă să ne oprim mai sus și numai atunci vin din nou să se alinte. Îi invidiez pentru greutatea redusă ce le permite să meargă fără să se afunde.

Spre ușurarea noastră, în drum către a doua treaptă, zăpada începe să ne țină - e tot mai înghețată - sau cel puțin pe cei mai ușori dintre noi: privesc cu invidie cum Alex pășește ușor, Răzvan rezistă pe urma lui, în timp ce eu, pe urmele lor, mă mai afund 10-20 cm la fiecare pas :( E clar, trebuie să reiau alergările de dimineață.

 

Fagaras_Lespezi_032014Totuși ne mișcăm mai repede, și în curând putem observa detaliile formațiunii stâncoase ce blochează creasta. Din ce citisem, e mai bine a fi ocolită prin dreapta, deoarece versantul e umbrit și zăpada e mai tare. Așa o și iau, îndată ce ajungem în dreptul stâncilor. Panta devine amenințătoare sub picioarele mele, iar eu încep să fac eforturi pentru a face trepte și urme utilizabile de băieți. Folosesc și pioletul pentru a sparge crusta ici și colo, însă obișnuința trecutului mă face nici să nu simt senzația de expunere deasupra golului, senzație pe care o ai atunci când vezi printre picioare că valea extrem de abruptă de sub tine se termina cca 1 km mai jos, în valea Paltinu ! Mă uit doar la nivelul meu, caut drum, bocancii de iarnă mușcă impecabil din zăpadă, pioletul îmi dă încredere, mă simt în perfect control. Doar când ajung la jumătatea bolovanilor, unde mă pot sui pe o zonă înierbată, remarc că băieții se cam codesc să mă urmeze, mai ales Alex, care verifică fiecare pas. Apar și ei într-un final bodogănind că traversarea e prea expusă. Ne hotărâm să ne oprim să mâncăm aici - e clar că mai sus nu vom mai putea sta așa comod, iar aici stâncile ne protejează de ocazionalele rafale de vânt.

 

Fagaras_Lespezi_032014E perfect, aici pot și reflecta la ce vom face în continuare. Obiectivul principal, Vârful Lespezi, este încă tangibil - se vede ca la o aruncătură de băț, 350 m altitudinal mai sus, și cam tot atâția pe orizontală. Însă traversarea pe zăpada întărită mi-a dat un "hint" despre cam ce ne așteaptă la coborârea de pe vârf către Călțun + traversarea Căldării Berbecilor - pe versant nordic, friguros. Pentru mine n-ar fi o problemă, dar sunt singurul cu colțari - (evident necesari) și nici cu săparea de trepte nu scăpăm prea ușor. Am semicoarda la mine, avem toți trei hamuri, dar operațiunile vor necesita timp, iar noi deja am fost întârziați de zăpada moale de mai jos. În plus Alex se arată îngrijorat serios de porțiunile ce urmează - deși, în afara de trecerea de stâncile pe care mâncam, nu mai e decât pantă până în vârf. Deși mi-ar place să mă bag către Călțun, realizez că în formația actuală nu avem cum să ne mișcăm în timp util, așa că luăm decizia să înnoptăm la stâna Lespezi, pe la care trecusem azi dimineață, coborând pe același traseu. În plus Alex decide să coboare direct la stână, fără să mai atenteze la vârf.

 

Fagaras_Lespezi_032014Terminăm de mâncat, despărțim câinii care se luaseră la bătaie de la o felie de pâine, și ne îndreptam fiecare către obiectiv. Ca să nu cobor să traversez în zona expusă, încerc să ocolim restul bolovanilor pe stâncă, pe la jumătatea lor - asta mă face să cobor 2 mici culoare cu fața la perete, și folosind pioletul ca punct de echilibru. Nu e greu, dar la fel, printre picioare, undeva departe, jos, se vede punctul unde m-aș opri în caz de alunecare, pe sau cu zăpadă. Ajung iar pe zăpada dură, înghețată, folosesc din plin pioletul ca punct de sprijin, îl asist și pe Răzvan să traverseze pe urmele mele, apoi sparg trepte pentru cca 20 metri până ieșim din nou pe creastă, după bolovani. Gata, dificultățile tehnice trecuseră; la urcare; urma să le reluăm la coborâre.

 

Fagaras_Lespezi_032014

Fagaras_Lespezi_032014Motivația tinde să ne lase, așa că decid să lăsăm rucsacii aici, la baza stâncilor, să atingem vârful și să-i recuperăm la întoarcere. Asta ne ușurează consistent, vârful pare la o lungime de mână, o iau vioi la deal, urmat de un Răzvan ce decide să nu mă lase singur, și de câinele alb cu negru; cel maro decide să se culce lângă rucsacii noștri - dacă i-am lăsat e clar că ne întoarcem, nu-i așa ? Trecem întâi pe o creastă îngustă până prindem piramida principală a vârfului; eu țopăi ușor ca o păsărică, deși încep să simt și lipsa de oxigen. Trecem cu 2 popasuri și ultimele porțiuni stâncoase, panta devine tot mai abruptă, trebuie să muncim pentru vârf ! Într-un final ajungem pe "căciula de zăpadă", 70 m altitudinal sub vârf. Zăpada e înghețată, ne ține bine, atac Fagaras_Lespezi_032014panta frontal, dar, întrucât devine prea abruptă, încep să fac serpentine. Ne apropiem de marginea din dreapta - și atrag atenția lui Răzvan să nu încerce să privească peste - dedesubt e peretele de deasupra Călțunului, ajungem la refugiu mult prea repede ... Șerpuim cu pași mici, panta se înmoaie, nu mai e pic de nor pe tot cerul, nici vântul nu mai bate, e vremea perfectă pentru vârf ! Ca întotdeauna, remarc relația mea bună cu Făgărașul, și savurez din plin ultimii pași spre roza vânturilor ce reprezintă vârful.

 

Fagaras_Lespezi_032014Vederea din vârf ne taie respirația. Ne îmbrățișăm victorioși. Răzvan exclamă impresionat la fiecare răsucire, în timp ce face poze non-stop. Scot și eu telefonul și pozez, fac și vreo 3 "selfie-uri" că așa e moda :D . Mă uit lung către trapezul Viștea/Moldoveanu, mi-aș încerca puterile într-o iarnă și pe acolo. 

Către valea Capra, se vede mic și șerpuit traseul transfăgărășanului.

Lăițelul ne face cu ochiul la vreo 500m mai departe, și cca 130m mai jos - îmi aduce un zâmbet pe buze când îmi amintesc cât am muncit pe el în turele de creastă - iarna pare însă mai frumos. M-ar interesa o tura de creastă de iarnă, cu schiuri de tură însă sau măcar rachete de zăpadă - nu mai am nerv/suflu să rup omătul ca pe vremuri :)

În vale, observăm silueta lui Alex, coborând rapid sub a doua treaptă și disting și rucsacii noștri sub stâncă. Fagaras_Lespezi_032014

Vârful Călțun, la 50m arată înfricoșător din acest unghi, aș merge și pe el (încă cca 30 minute probabil) dar suntem înaintați cu timpul (am ajuns pe vârf la 15:40) și va trebui să ne mișcăm cu atenție - pentru coborâre și urcarea hornului. 

Creasta pe care ar fi trebuit să o luăm pentru a coborâ către traseul marcat cu cruce roșie arată și ea mai tehnică decât ce am urcat, evident mai dificilă ca simpla traversare de mai jos de la bolovani. Îmi dau seama că am luat decizia bună să înnoptăm la stână, mi-ar fi fost greu să-i duc pe băieți - chiar și în (semi)coardă și cu asigurare - în timp util până în zone mai sigure, mai ales că ei sunt fără colțari.

 

Fagaras_Lespezi_032014Doamne cât de frumos este aici sus ! Aș fi stat o veșnicie. Răsplata efortului este peste orice închipuire. Între albastrul adânc al cerului și albul zăpezii mai sunt doar mici pete cenușii de stâncă, și, mai departe, maroniul pășunilor ieșite de sub zăpadă. Mă uit în jos, panta pe care am urcat se termină jos de tot, în valea Paltinu, cca 1500 m de pâlnie de zăpadă. Să fi avut schiuri de tură ... ce repede ne puteam mișca! Totuși nu pot să nu remarc cantitatea mică de zăpadă pentru această perioadă în Făgăraș. A nins puțin, mult mai puțin decât de obicei, și mă apucă tristețea când realizez că, de la an la an, cu mici excepții, clima se încălzește, precipitațiile scad. Am ajuns să pot percepe încălzirea globală - și asta ar trebui să fie un semnal imens de alarmă ! Însă nu știu ce pot face - pentru mine (mare iubitor de zăpadă în cantitate mare și frig) e trist ce se întâmplă.

 

Fagaras_Lespezi_032014Mă scutur de gânduri, Răzvan a terminat și de filmat, și ne punem în mișcare la vale. Ar fi îmbietor să ne lăsăm pe fund, dar panta mare plus zăpada dură de la suprafață ar putea face coborârea de neoprit, chiar și cu pioletul. Coborâm ușor, un pic triști că părăsim frumusețea locului, dar și impulsionați la gândul unui ceai/supe calde la stână, la căldura focului (stâna are vatră interioară). Cățelul alb și negru ni se încurcă printre picioare - a ajuns până pe vârf cu noi. Cel maro dă din coadă lângă rucsaci când ne apropiem. Bem tot lichidul păstrat de la urcare, mai stăm câteva minute pe rucsaci, apoi îi punem în spinare - mamăăăă, parcă au o tonă, cum naiba am urcat cu ei ? - și decidem să ocolim stâncile pe partea cealaltă față de urcare - la coborâre, de sus, ni se părea că am descoperit o variantă pe 2 limbi de omăt. Aici zăpada e moale, înmuiată de soare, și la început totul e bine.

Fagaras_Lespezi_032014Apoi panta se accentuează semnificativ, mult mai mult decât se vedea de sus. Urmele de bulgări alunecați pe pantă, pe lângă realizarea faptului că zăpada stă pe niște plăci înclinate și încălzite de soare - cu aderență minimă, îmi ridică părul pe spate. Doar ce pozasem în valea deasupra căreia stăteam suspendați o urmă de avalanșă pornită de la o placă de zăpadă alunecata pe stânci. Panta mă determină să mă întorc cu față la stâncă, și să traversez în pași adăugați/încrucișați către jgheabul pe unde puteam urca în siguranță. Înfig lopățica pioletului în zăpadă ca să țină, ciocul ar trece ca prin brânză. Îl atenționez pe Răzvan că trebuie să ne mișcăm "cu talent" în ciuda oboselii, și luăm viteză până la baza jgheabului. Aici urcăm încă 15 metri și gata, suntem din nou pe creastă, de acum avem doar de coborât !

 

Fagaras_Lespezi_032014Alex nu se mai vede, în vale; începem să coborâm și noi, întâi ușor, cât ne ține zăpada, apoi începem să bodogănim când ne afundăm datorită greutății și zăpezii înmuiate de soarele zilei. Încep să simt genunchiul operat "lucrând" cu icniri și mici jene; reduc ritmul, mai câștigăm ceva distanță dându-ne pe fund, sau căutând trasee pe lângă ienuperi/stânci. Găsim urme de fund și de la Alex - ne ajută să alunecăm și noi ceva mai mult :) 

O tăiem oblic pe pantă imediat ce ajungem pe porțiunea cu iarbă/pământ - pe la 1800 m altitudine. Simt că dacă mă opresc - am să stau prea mult, așa că o țin oblic pe pantă, încercând să pierd cât mai repede altitudine. Am Fagaras_Lespezi_032014panta pe stânga, pe genunchiul operat anul trecut, astfel că îl simt suprasolicitat. La un moment dat încep să aud ceva zgomote și vibrații din el, dar nedureroase, schimb un pic unghiul de pășire și zgomotele dispar. Mă așez pe o lespede și-l aștept pe Răzvan, stăm vreo 15 minute incapabili să ne ridicăm pe picioare. Stâna e doar la cca 300m mai jos, dar sunt niște 300m foarte lungi. Ne ridicăm ca doi moși de peste 40 ani ce suntem, și ajungem la stână, unde Alex ațipise un pic pe terasă.

 

Fagaras_Lespezi_032014Nu stăm să ne răcim, și începem gospodăreala: schimbăm hainele ude și le punem la uscat, ne îmbrăcăm gros, pornesc primusul, anunțăm acasă că totul e OK, facem focul, fierbem în continuu apă pentru supe și ceaiuri fierbinți, mâncăm, bem, stăm, bem, aerisim (ne prindem târziu că lemnele cu scoarță dau fum mult), bem, sunăm colegii din deltă, bem, mâncăm, bem, strângem, lăsăm focul să se stingă, ne culcăm pe priciuri în sacii de dormit, cu un miros pregnant de oaie ce ne intră în toate hainele.

Fagaras_Lespezi_032014Dimineață lenevim voioși, în max 1h putem ajunge la mașină, și apoi în 3h la București- deci nici o grabă. Însă când mă dau jos din pat realizez că genunchiul operat e umflat; bine; dar mă susține și nu mă doare, doar că nu îl pot flexa prea mult. Facem un ceai, ronțăim câte ceva, și strângem încet bagajele. Vremea e din nou splendidă, un cintezoi ne tot cântă în apropiere, ne cam pare rău că ne retragem. Din vale vine un alpinist solitar, în drum către o tură pe Vf. Podeanu, stăm de vorbă vreo 10 minute, apoi el o ia la deal, noi ne adunăm, închidem stâna, mai stăm 15 min la soare și într-un final o luăm ușor la vale către Piscul Negru. Ne ia 40 minute să coborâm, genunchiul m-a ținut, dar nici nu am exagerat. Am ajuns la Piscul Negru la 27 de ore de la plecare, dar ce ore ! 

 

Fagaras_Lespezi_032014La mașină ne-am ferchezuit și am urcat apoi până la Cabana Capra unde am mâncat. Anul trecut, de 1 mai, era zid de zăpadă pe la copertine, acum însă zăpadă nu era decât puțină, sus, pe văi; deja topită. Din nou remarc lipsa de precipitații de iarna asta. Până și cascada Capra parca a "slăbit" mai mult de jumătate.

 

Cu burta plină, ne punem în mișcare până la București pe o vreme superbă ce îmi aduce aminte doar de momentele frumoase de pe vârf.

 

Fagaras_Lespezi_032014Cu tura asta, am reușit să mențin ritmul de 1 lună / 1 vârf, bilanțul fiind astfel:

ianuarie - Vârful Piatra Mare, Piatra Mare.
februarie - Vârful Ciucaș, Ciucaș.
martie - Vârful Lespezi, Făgăraș.

 

Pentru aprilie însă va fi muult mai greu să prind vreun weekend să ies. Cu go-live în 5 mai, nu știu dacă mai apuc să ies în aprilie, însă am să fac un compromis - 2 vârfuri în mai :) :) 

 

Sunteți interesați ? "Shoot your preferred peak here !"Fagaras_Lespezi_032014

 

PS Genunchiul umflat și-a revenit în câteva zile, ajutat de ceva Fastum Gel + Arcoxia - la recomandarea medicului, bineînțeles. Acum e 100% operațional, trebuie doar sa am grijă să-l antrenez treptat, și să nu forțez pe el, mai ales la coborâri (sfatul medicului) :)

 

 

8.3 km, 09:48:02

 

1.9 km, 16:47:42

Imagini

Ultimele comentarii

  • Primul pas

    gabila 13.11.2013 20:03
    Super!!!!!!
     
  • Zillertal - HinterTux - schiind cu zeii - ian 2011

    Eu 03.07.2011 00:17
    Hei! mi-au placut povestile tale. :)) M
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Bogdan Avadanei 23.12.2010 17:01
    He he he, Long time no see !! Da, am început să (re)fac ce îmi place și ce știu (mai corect știam ;-) ...
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Andrei Miau 21.12.2010 03:24
    Bravo! I really enjoyed reading it ;) si in plus de asta ma bucur sa vad ca faci ceva ce multi nu mai ...

Ultimele evenimente

No events

Calendar Evenimente

Last month July 2020 Next month
M T W T F S S
week 27 1 2 3 4 5
week 28 6 7 8 9 10 11 12
week 29 13 14 15 16 17 18 19
week 30 20 21 22 23 24 25 26
week 31 27 28 29 30 31
Last month August 2020 Next month
M T W T F S S
week 31 1 2
week 32 3 4 5 6 7 8 9
week 33 10 11 12 13 14 15 16
week 34 17 18 19 20 21 22 23
week 35 24 25 26 27 28 29 30
week 36 31

MOVESCOUNT Button