Weekend

Autentificare

Căutare Smart

Open Panel

User Rating: 5 / 5

Star ActiveStar ActiveStar ActiveStar ActiveStar Active
 

După ce am mai făcut o "baie" de 4 zile de schi la Borovets, cu vreme/zăpadă/condiții perfecte, m-am scufundat o perioadă în activități administrativ casnice; și deoarece tentativa de Parâng din ianuarie mi-a întărit nevoia de echipament de tură (pentru a evita pierderea de timp și energie cu urmele în zăpadă mare ... ) am purces în paralel la un proces de procurement pentru cele trebuincioase alpinistului hibernal. 

 

PC PHAm găsit schiurile tocmai la Odorhei (de unde m-a ajutat Geza cu un discount și achiziția - mulțam !) iar cu ocazia unui weekend de Brașov, am planificat să merg să le iau. Și dacă tot urma să fiu la Brașov, de ce nu aș face o tură rapidă în Piatra Craiului ? Nu am găsit nici un motiv contra, ci dimpotrivă. Timp este, ziua e mai lungă; avalanșe nu e cazul, zăpada (teoretic cel puțin, eu uitând de specificul nordic al Craiului ....) ar trebui să fie dură, tasată, nu de rupt urmă; aș testa și colțarii, aș folosi din plin și pufoaica, sus fiind frig bine; aș fi cu rucsac ușor, și mai ales ar resimți plăcut greutatea pierdută în ultimul timp ...

Deci, am decis: de echinocțiu voi urca în Crai.

 

PC PHVroiam să ajung în creastă, și accesul din nord pe una din Padini (Hotarului, Șindileriei, Închisă, Popii) ar fi fost cel mai rapid. Ideea era să ajung în jur de 16:00 înapoi în Zărnești, ca să am timp și de mers la Odorhei; așa că am ales ruta prin Padina Hotarului, fiind cea mai directă și mai puțin dificilă. Odată ajuns pe vârful Turnu, în funcție de timpul rămas urma să decid pe unde cobor: Crăpătură, sau altă Padină.

Am așteptat nerăbdător ziua, iar sâmbătă dimineață, cu rucsacul pregătit (cu 2 zile înainte :) ) am luat mașina și drumul Zărneștiului pe la 06:00. Am oprit să alimentez la o benzinărie, am luat și sandwich-uri, și odată cu razele de soare intram pe drumul către Plaiul Foii. Am oprit chiar înainte de a se termina asfaltul și am parcat mașina în lateral într-o zonă unde PC PHnu deranjam. În 10 minute luasem și micul dejun, mă schimbasem în bocanci, pornisem toate gadget-urile electronice și mă urneam fericit la deal.

Am ținut ritm destul de susținut, cu rucsac ușor mergea tare bine. În spate, orașul se dezmorțea sub razele soarelui de dimineață, în față, piramida vârfului Turnu strălucea peste strungăreața Văii Crăpăturii. Pe poteca cu dungă PC PHalbastră, către Diana, nu am mai mers de ani de zile, peste 19 (!). Și totuși îmi amintesc diverse întâmplări și ture mai hazlii sau mai puțin vesele (relația mea cu Craiul a fost întotdeauna cu năbădăi ...), dar toate frumoase și clare, de parcă săptămâna trecută s-ar fi întâmplat; și iar închei întrebându-mă cum de am ajuns să stau atât de departe de munte ...

 

Traversez firul Văii Crăpăturii și imediat apare și ramificația către Padina Hotarului. Crucea mare de lângă potecă nu-mi amintesc să fi fost acolo în trecut (în amintirile mele), dar nu mă mai mir. Suntem o nație nu neapărat habotnică, dar sistematic obturată de biserică.

PC PH

 

Dacă până aici a mai fost o urmă pe potecă, de aici, pe stânga, spre munte, sunt primul care-și lasă amprenta în omătul subțire. Ceva urme de iepuri și niște urme de lăboaie imense de câine mai traversează ocazional firul potecii, dar altfel e clar: sper să nu dau de zăpadă mare neîntărită căci nu voi avea ajutor de urme gata făcute ...

 

PC PHPoteca merge pe urme de TAF până aproape de baza primei pâlnii unde firul văii este strangulat între stânci. Panta devine mult mai abruptă, zăpada ceva mai mare, astfel că mă opresc la bază și-mi pun parazăpezile. Sunt urme de alunecare de zăpadă, și imediat descopăr că, fiind întărite, e mai ușor de urcat pe acestea decât prin stratul ceva mai mare de omăt de lângă ele. La sugrumătura dintre stânci panta devine accentuată, iar zăpada devine dură, aproape gheață, motiv să-mi caut un loc să-mi pun colțarii. Îi pun repede, click-clack și legăturile automate se strâng pe bocanci făcând corp comun. Încep sarabanda pozelor, apoi mă urnesc la deal pe colții frontali având senzații de pisică cu ghearele scoase :)

 

PC PHDupă vreo 20 de metri însă, peste zăpada înghețată este rămas un strat moale de omăt, a cărui dimensiune crește cu altitudinea, făcând înaintarea tot mai grea. Stau totuși bine cu timpul, am ajuns devreme, așa că nu mă îngrijorez. Fac pauze cât să nu forțez, mai e doar mult până sus. Pas cu pas, ritmic, urc încă eficient și mă apropii de săritoare; nu a fost acoperită complet cu zăpadă, iar când ajung aproape omătul se tasează sub picioarele mele, lăsându-mi o treaptă semnificativă de cățărat. Sunt prize de picioare suficiente, dar nu am nimic pentru mână, e doar o mare de zăpadă moale ce nu susține greuta

PC PH

tea. În 10 secunde iau decizia corectă: scot pioletul și din 2 mișcări sunt deasupra săritorii, pentru o nouă porțiune luuungă cu zăpadă nebătută. Speranța ca la altitudinea asta straturile de omăt să se fi întărit (nu a nins semnificativ de cca 2 săptămâni) îmi este spulberată de pașii următori: mă afund până la nivelul genunchiului la fiecare pas. Oftez, fac pauze tot mai dese, și încep să caut zone mai tari plimbându-mă ori mai spre stânga, ori mai spre dreapta. Zona este aici mai împădurită, panta o idee mai mică, astfel că depunerile de zăpadă sunt mai mari. Îmi fixez un anumit ritm minim, și mă țin de el în speranța că între stâncile de mai sus va fi mai bine. Vârful Turnu se ițește în capătul văii, nu e așa departe, dar zăpada e tot mai mare ...

 

Cu eforturi tot mai mari, reușesc să ajung în dreptul îngustăturii dintre stânci unde decid să mă opresc pentru un baton energizant și cevaPC PH lichide. Ultima parte a fost cu efort destul de zdravăn, mă cam resimt, dar 10 minute de pauză cu fundul pe rucsac mă ajută să mai încarc din baterii. Poze, și surpriză, am semnal și chiar net :)

Analizez situația în sus: jgheabul arată curat, o zăpadă imaculată acoperă tot fundul văii, dacă m-ar ține, în 30 minute aș fi pe vârf ...E clar că stratul moale de zăpadă e vechi, e zăpadă ninsă la temperaturi joase, ca nisipul, nu are aderență, iar frigul și lipsa razelor de soare pe fundul văii au făcut ca omătul să nu se închege într-un strat unitar ... 

Încă am timp suficient, dar începe să-mi fie clar că voi avea timp doar pentru coborâre, în eventualitatea că voi ajunge pe creastă.

PC PHTotuși, ușor înviorat, mă urnesc cam fără chef pe vale în sus; nici lângă stâncă nu găsesc o zonă ok pentru mers, fiecare pas e acum un efort imens, zăpada este peste genunchi, panta e foarte mare: pot mânca zăpadă direct cu gura, fără să mă aplec semnificativ. Dar câștig încă altitudine, sunt pe la 1650 m, creasta e pe la 1750, vârful Turnu la 1910 m. Valea se separă în două părți separate de o formațiune stâncoasă pe mijloc. Nu mai știu pe unde e traseul, iar marcajul nu se mai vede, e acoperit de zăpadă. Aleg varianta din dreapta, și apoi sunt nevoit să urc ușor oblic, nivelul și consistența zăpezii nepermițând urcarea directă. 

PC PH

Câștig acum cca 10 metri în 10 minute, ceea ce face problematic ajunsul pe vârf. În plus, întorcând întâmplător privirea, 

observ marcajul, evident, pe valea cealaltă. Zăpada și panta sunt așa mari aici că nu pot nici traversa la aceeași înălțime, sunt nevoit să pierd vreo 5 metri - pe care îi regret din plin știind cât efort am făcut să-i urc ! 

Dar reușesc să prind un promontoriu stâncos cu zăpadă mai mică și redevin ușor optimist; optimismul îmi crește când reușesc să găsesc o limbă întărită de zăpadă înghețată peste jnepeni, și mai câștig ceva altitudine. Încă vreo 15 metri albi, și apoi aș putea să mă urc pe o pantă înierbată și cu zăpadă mică - evident la colțari și piolet. Însă cei 15 metri se dovedesc a fi de nestrăbătut; reușesc să urc vreo 9, în cca 20 minute, însă ajung la un punct în care, oriunde aș păși, piciorul revine la nivelul de la care a plecat. Eforturile de găsi o cale mai spre stânga sau mai spre dreapta nu fac decât ca la picioarele mele să se formeze o mini platformă de zăpadă bătută.

 

PC PHDupă vreo 15 minute de încercări zadarnice de a mai câștiga vreun centimetru altitudine, privind ora (se făcuse 12:45), trebuie să-mi recunosc înfrângerea, la maxim 100 m de creastă, și la 6 m de o pantă de unde părea că aș putea urca mai ușor, chiar dacă tehnic (la colți frontali și piolet). Relația mea cu Craiul rămâne în aceeași termeni: dacă îmi poate face figuri, o va face. Sunt pe la 1700 sau 1800 m altitudine, e frig zdravăn, soarele nu bate pe fundul văii, ci rămâne agățat pe pereții laterali ai padinei. Mușchii de la picioare îi simt dureroși din cauza efortului, așa că îmi amenajez o mică platformă unde stau lejer, îmi pun pufoaica și mă aștern la masa de prânz pe care aș fi vrut-o pe vârf. Priveliștea din vale îți taie respirația, motiv să mai fac o sarabandă de poze, inclusiv selfie-uri cu lopata :) Estimând că voi coborî repede, folosind și alunecarea cu partea dorsală, stau pe îndelete, până simt că m-am odihnit bine. În pufoaică e cald și bine, decid să nu o dau jos, să cobor cu ea, chiar dacă în vale am să mă încălzesc mai tare; doar o pot și descheia și va fi ok.

 

PC PHMai arunc o privire Vârfului Turnu, luminat de soare, și apoi încep să țopăi la vale. Cu un pas acopăr acum cam 5 pași de urcare, dar aleg să nu stric urmele de urcare, poate vor mai folosi cuiva. Încerc să mă dau pe fund, dar zăpada e atât de moale și de multă, încât, în ciuda pantei mari, nu fac decât să mă afund cu fundul în omăt fără să alunec.
Revin pe picioare și cobor totuși destul de repede până la săritoare pe care acum o ocolesc printr-o zonă cu zăpadă mare. E un efort și la coborâre, dar totuși e mult mai eficient :) Sub săritoare, cu zăpadă mai mică pe fundul văii, reușesc vreo 5-6 alunecări lungi pe fund; practic, până la prima pantă unde mi-am pus colțarii, mă ridic doar ca să corectez traiectoria de alunecare :) Ajung astfel foarte repede jos în pădure, și mă opresc să scot colțarii și parazăpezile. E cald, sunt temperaturi pozitive deja, zăpada pe aici s-a înmuiat, noroc că e foarte mică. În Valea Crăpăturii nu mai rezist în pufoaică și o împachetez în rucsac rămânând la tricou; îmi fac plinul cu apă și apoi cobor lin plaiul către Zărnești, admirând Bucegiul și Postăvarul ce se ridică semeți pe partea opusă a depresiunii.

 

PC PHNu am ajuns pe vârf, dar totuși a fost o zi excelentă: am făcut efort, am avut nevoie și am folosit cam tot echipamentul din dotare (mai puțin coarda și hamul :) ), vremea a fost excelentă, priveliști deosebit de frumoase, am fost înconjurat de zăpadă, chiar dacă prea multă pentru resursele mele :) . Nu mi-am pierdut nici îndemânările tehnice pe gheață și zăpadă, în ciuda lungii perioade de lipsă de practică. Una peste alta, cobor fericit ultimii pași către mașină, cu gândul la schiurile de tură ce mă așteaptă la Odorhei și care mă vor scăpa de efortul de a mai rupe urme în zăpadă mare în viitor :)

 

 

PC PH
contentmap_plugin

Imagini

Ultimele comentarii

  • Primul pas

    gabila 13.11.2013 20:03
    Super!!!!!!
     
  • Zillertal - HinterTux - schiind cu zeii - ian 2011

    Eu 03.07.2011 00:17
    Hei! mi-au placut povestile tale. :)) M
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Bogdan Avadanei 23.12.2010 17:01
    He he he, Long time no see !! Da, am început să (re)fac ce îmi place și ce știu (mai corect știam ;-) ...
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Andrei Miau 21.12.2010 03:24
    Bravo! I really enjoyed reading it ;) si in plus de asta ma bucur sa vad ca faci ceva ce multi nu mai ...

Ultimele evenimente

No events

Calendar Evenimente

Last month August 2020 Next month
M T W T F S S
week 31 1 2
week 32 3 4 5 6 7 8 9
week 33 10 11 12 13 14 15 16
week 34 17 18 19 20 21 22 23
week 35 24 25 26 27 28 29 30
week 36 31
Last month September 2020 Next month
M T W T F S S
week 36 1 2 3 4 5 6
week 37 7 8 9 10 11 12 13
week 38 14 15 16 17 18 19 20
week 39 21 22 23 24 25 26 27
week 40 28 29 30

MOVESCOUNT Button