Weekend

Autentificare

Căutare Smart

Open Panel

Star InactiveStar InactiveStar InactiveStar InactiveStar Inactive
 

Article Index

20101024_048 În sfârșit, după 2 luni de amânări din diverse motive care mai de care mai importante, am reușit să evadez o zi pe munte - nu în amintirea vremurilor de demult, ci pentru antrenamentele de refacere a formei fizice prin efort prelungit, în aer liber. Și ca să nu merg cu mâna goală, am luat-o și pe Iulia (la cererea ei, nu știu dacă pentru munte, dar sigur abia aștepta să iasă din casă după 2 săptămâni de izolare pe motiv de varicelă).

 

De ceva timp simțeam nevoia de a face efort mai mult decât pot în ora zilnică la sală. Oricât de tare aș trage de mine, 1 oră de efort - chiar și intens - rămâne 1 oră și nu are efectul unei zile de efort. Iar experiența recentă m-a învățat că găsirea unui weekend întreg pentru mers pe munte rămâne o simplă dorință, realizarea nu a fost posibilă de câțiva ani. :-(

Și astfel a apărut ideea evadării 1 zi, plecare dimineața devreme, întoarcere seara (oricât de) târziu. După multiple amânări, duminică 24 octombrie a fost "ZIUA". Zi ce se anunța neobișnuit de senină, fără vânt, ce mai, o zi ideală.

Iuliei îi cumpărasem echipament de trekking (ghete cu vibram si respirabile, pantaloni, șosete groase respirabile, bluze de polar) cu o săptămână înainte, eu știam că am tot echipamentul la locul lui așa că sâmbătă ne-am apucat să pregătim rucsacii. Toate bune și frumoase, până încerc să-mi găsesc eu echipamentul. În prima fază, nu găsesc rucsacul. Negru de supărare, mă învârt în casă ca titirezul, lovesc toate dulapurile poate o cădea de undeva, și revelația vine mai târziu: rucsacul meu era la Brașov, rămas din concediu de vară, fapt validat de socrii mei la telefon. Înciudat, zic lasă, că iau venerabilul meu rucsac vechi și jerpelit dar care m-a purtat pe atâtea ture pe munți în vremurile tinereții mele neliniștite. Apoi, pas cu pas apare revelația: tot în rucsac - deci la Brașov - era tot, dar TOT echipamentul meu de munte. Șocul mi-e îndulcit ușor de faptul că mai găsesc semicoarda mea veche pe după un dulap, pantalonii de munte sunt în dulap, bluzele de polar la fel, și răsuflu ușurat, măcar am cu ce mă îmbrăca. Cireașa de pe tort a venit când am vrut să-mi tratez bocancii - erau evident în același rucsac de la Brașov, iar peste 10 ore eu urma să încep să urc. În pragul de a face spume la gură, iau la puricat toate încălțările din casă, și după ce am respins niște "insulated" si niște ghete de oraș mai robuste, găsesc Salomonii mei mai vechi de trekking, cu talpă Contagrip, însă fără protecție la glezne, nerezistenți la apă, și cu câteva rupturi prin părți neesențiale. "Ecce bocancii" am zis, și asta e, mă duc și eu aproape ca pantofarii pe munte, dar ținând cont de prognoza meteo, n-ar fi trebuit să am probleme.

20101024_004 Așa că, la duminică la 05:00 o trezesc cu eforturi pe Iulia, fac ceaiuri, iau mâncarea din frigider (pregătită de Monica cu o seara înainte) , și la 06:10 pornesc motorul și pe drum. Invidia mea a înconjurat-o pe Iulia ce a dormit pe bancheta din spate până la Gura Diham, unde ajungem pe la 07:55 (1h45' - destul de bine, dar era dimineață și nu era trafic pe sensul nostru). După un ceai super cu miere și lămâie și pe îndelete băut la Gura Diham, luăm micul dejun si apoi rucsacii. La ora 09:10 ne-am urnit pe potecă.

20101024_006  Ca să evit plictisitorul marș de 1,4 km pe drum către poteca marcată cu dungă galbenă, imediat mai jos de cabană (100 m) intrăm în pădure și o iau direct către Poiana Văii Cerbului, ajutându-mă de GPS și OpenStreetMap ce are și potecile din Bucegi trecute pe hartă.

20101024_007 Un pic încordat din cauză că nu știam exact în ce ritm putem merge, și dacă avem timp să urcăm până la Omu sau ne întoarcem de pe drum, o bat la cap pe Iulia să întindem pasul - însă ciupercile, iasca, pietrele sunt mult mai interesante pentru un copil de 8 ani :-D ; așa că am avut parte de opriri din plin.

DSCN2299 DSCN2300 În plus, Iulia face poze in toate direcțiile, mai ales ca are la dispoziție și aparatul foto și camera telefonului ei mobil ....

20101024_017 După ce ieșim în poteca marcată, la vreo 300 m înainte de poiană, mai urcăm un pic și apoi încep să se întrezărească crestele stâncoase printre arbori.

20101024_019 Pe la 10:45 ajungem în poiana Văii Cerbului, și facem un popas la soare ce ne încarcă bateriile. O echipă de 3 alpiniști cu corzile pe rucsac (?!?) trec vioi la deal, cred că s-au dus să facă Colții Morarului.

20101024_022  Ne intersectăm cu triunghi roșu (Bușteni Poiana Coștilei - Pichetul Roșu) și continuăm pe Valea Cerbului. Valea e îngustă, iar pereții laterali sunt spectaculoși.

 

20101024_036 20101024_037 Până la primele săritori mărșăluim constant, în umbră, încercăm să prindem soarele, dar rămâne departe.Țurțuri atârnă peste tot amenințători, Iulia culege unul.

 

Imagini

Ultimele comentarii

  • Primul pas

    gabila 13.11.2013 20:03
    Super!!!!!!
     
  • Zillertal - HinterTux - schiind cu zeii - ian 2011

    Eu 03.07.2011 00:17
    Hei! mi-au placut povestile tale. :)) M
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Bogdan Avadanei 23.12.2010 17:01
    He he he, Long time no see !! Da, am început să (re)fac ce îmi place și ce știu (mai corect știam ;-) ...
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Andrei Miau 21.12.2010 03:24
    Bravo! I really enjoyed reading it ;) si in plus de asta ma bucur sa vad ca faci ceva ce multi nu mai ...

MOVESCOUNT Button